Zarurile au fost aruncate de CCR. Dragnea a declansat confruntarea finala cu presedintele Iohannis

Decizia CCR a schimbat intregul peisaj politic, accelerand miscarile spre un punct culminant greu de descifrat.In mod ciudat, desi pare ca toate evenimentele curg impotriva lui Klaus Iohannis, liderii coalitiei PSD-ALDE au intrat intr-un joc in care nu si-au pastrat nicio cale de iesire.Presedintele Romaniei, dupa aparitiile publice din ultima vreme, a trasat o linie subtire in care sugereaza ca vrea sa tempereze agitatia adversariilor si urmareste sa amane cat mai mult emiterea decretului de revocare a procurorului sef DNA, asa cum a cerut Curtea Constitutionala intr-un comunicat emis saptamana trecuta.Nimic nu pare a-l obliga sa ia rapid o decizie, chiar daca va accepta, in final, decizia CCR. Depinde insa cand e acel final.
Intr-o astfel de situatie, liderul PSD, Liviu Dragnea, va fi obligat sa porneasca in aventura suspendarii presedintelui,un proces politic ce pare a-l favoriza pe presedintele Romaniei si, asta, din perspectiva ca PSD-ALDE trebuie sa-si asigure o majoritate de voturi in Parlament pentru a-l suspenda pe Klaus Iohannis.
Pericolele politice ale referendumului pentru coalitia PSD-ALDE
Suspendarea, chiar daca se va produce, e problematica pentru actuala coalitia aflata la guvernare. Un referendum ar fi devastator pentru PSD-ALDE, in cazul in care nu reuseste demiterea presedintelui la urne, ceea ce e putin probabil.In timp ce lui Klaus Iohannis i-ar asigura culoarul castigator in alegerile prezidentiale de anul viitor.Un esec PSD-ALDE in ce priveste demiterea presedintelui ar duce, in opinia mea, si la pierderea majoritatii parlamentare.In acel moment, Victor Ponta ar putea atrage parlamentari social-democrati care vor sa scape de pe o corabie care se scufunda. Pana atunci, lucrurile sunt complicate. Conform mai multor surse, Liviu Dragnea e dispus sa plateasca oricat pentru a-si pastra majoritatea si o si face.Calin Popescu-Tariceanu se teme de referendum, atat de unul organizat de presedinte pe tema luptei impotriva coruptiei, cat si de referendumul pe tema suspendarii. Asa reiese din declaratiile facute la sfarsitul saptamanii trecute in care descrie referendumul ca fiind o actiune „nedemocratica”.”In ultima perioada pot sa spun cu regret ca vad o serie de elucubratii din partea PNL. Aici avem intai plangerea penala impotriva premierului si acum o instigare la nerespectarea deciziilor CCR. Stiti ca referendumurile sunt caracteristice regimurilor totalitare. Deci eu indepartez aceasta cale.Nu cred ca aceasta este modalitatea, adica daca nu ne convine o decizie, atunci incercam sa schimbam lucrul acesta”, a declarat liderul ALDE, Calin Popescu Tariceanu.
Povara unei guvernari ratate, marea problema a lui Liviu Dragnea
In aceste conditii, mai mult decat declansarea procedurilor de suspendare, Liviu Dragnea e interesat de transmiterea unui mesaj de forta in societate. De aici vine concentrarea absoluta asupra organizarii unui miting „urias” in Piata Victoriei. Liderul PSD, in opinia mea, are nevoie ca de aer de confirmarea publica a autoritatii sale.Lunile care au mai ramas pana la sfarsitul anului vor produce multe schimbari in politica romaneasca. Pozitia cea mai expusa e cea a coalitiei PSD-ALDE, care a ratat guvernarea si care sustine un premier depasit total de situatie.
Presedintele Klaus Iohannis a ajuns in punctul in care nu mai poate evita confruntarea cu Liviu Dragnea. Decizia CCR a declansat o criza politica 
Curtea Constitutionala este marele infrant al acestei confruntari. Daca a existat o strategie politica prin care Liviu Dragnea a facut presiune pe judecatorii numiti de PSD la Curte pentru a obtine o astfel de decizie, atunci exista posibilitatea sa nu-si fi calculat bine pasii, pentru ca ea a venit prea tarziu si intr-un context dificil pentru coalitia PSD-ALDE.
Mimarea democratiei de partid, tehnica de conducere aplicata la varful PSD In opinia mea, exista si posibilitatea ca liderul PSD sa nu fie interesat prea mult de supravietuirea coalitiei, de confruntarea cu Iohannis, ci sa caute doar o formula de a-si salva pielea, de a evita o noua condamnare in dosarul angajarilor fictive.Daca e asa, strategia adoptata pare a fi si in acest caz gresita, pentru ca evitarea unei noi condamnari e legata de supravietuirea politica.PSD de astazi e departe de monolitul de la sfarsitul anului 2016, cel din saptamanile care au urmat castigarii alegerilor. Liviu Dragnea conduce partidul, mimand acceptarea democratiei in interiorul formatiunii, dupa cele doua esecuri cu premierii Grindeanu si Tudose.
Dar democratia din partid e ultima preocupare a liderului PSD. Preocuparea sa principala e supravietuirea.
Interesant este ca chiar si aceasta mimare a conducerii colective genereaza reactii de opozitie, iar unii lideri se opun atat organizarii marelui miting, cat si suspendarii presedintelui.Cu toate acestea, nimic nu mai poate opri acum tavalugul pornit in societatea romaneasca. Va fi o confruntare pana la capat, fara invingatori.
avatar
Admin
Admin
Mesaje : 4807
Data de înscriere : 05/11/2012
Vezi profilul utilizatorului Trimite un mesaj privat Trimite emailul http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro
Reclame
Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Basescu: Cu PSD nu se poate niciun altfel decat cu bata

http://www.ziare.com/basescu/presedinte/basescu-cu-psd-nu-se-poate-niciun-altfel-decat-cu-bata-1515855http://www.ziare.com/basescu/presedinte/basescu-cu-psd-nu-se-poate-niciun-altfel-decat-cu-bata-1515855

CÂND PULIMEA TE VOTEAZĂ RESTUL CHIAR CĂ NU CONTEAZĂ
Fostul presedinte al Romaniei Traian Basescu a spus, joi, ca pentru a castiga o disputa cu PSD „nu se poate niciun altfel decat cu bata”, afirmatiile venind in contextul in care tensiunile dintre presedintele Klaus Iohannis si coalitia PSD-ALDE sunt tot mai mari.„Cu PSD nu se poate niciun altfel decat cu bata. Cu PSD-ul ori te bati de dimineata pana seara ca sa obtii ceva, ori daca te prind in moleseala te lasa fara atributii. E foarte important sa ai iesiri frecvente pe lucruri importante, sa taxezi lucruri importante, sa ii tii pe ei in tensiune, nu sa te tina ei pe tine. I-am spus si la schimbarea mandatelor, domnule presedinte, am tinut-o eu 10 ani cu lupta anticoruptie”, a spus Traian Basescu la B1 Tv.Traian Basescu e de parere ca presedintelui i se iau din ce in ce mai mult din atributii.
„Presedintelui i se ia tot mai mult din atributul de sef al politicii externe, merge doamna Dancila in strainatate, stabileste presedintele Camerei mutarea ambasadei la Ierusalim. Presedintele e trimis la Sofia sa stea la masa cu kosovarii”, a mai spus Traian Basescu.Fostul sef al statului a mai spus ca nu crede ca PSD va alege sa il suspende pe Klaus Iohannis daca nu va pune in aplicare decizia CCR cu privire la revocarea lui Kovesi.„Eu nu sunt convins ca PSD ar merge la suspendarea presedintelui Romaniei. Ei stiu ce li se intampla cand suspenda un presedinte in primul mandat. Ce li s-a intamplat cu mine”, a mai spus Traian Basescu.Curtea Constitutionala a Romaniei a stabilit, cu majoritate de voturi, existenta unui conflict juridic de natura constitutionala intre Ministrul justitiei si Presedintele Romaniei, generat de refuzul sefului statului de a da curs propunerii de revocare din functie a procurorului-sef al Directiei Nationale Anticoruptie, Laura Codruta Kovesi.Curtea Constitutionala a aratat, in comunicatul oficial privind decizia de existenta a conflictului institutional intre presedinte si ministrul Justitiei, ca seful statului urmeaza sa emita decretul de revocare din functie a procurorului-sef al Directiei Nationale Anticoruptie, Laura Codruta Kovesi.
„Presedintele Romaniei urmeaza sa emita decretul de revocare din functie a procurorului-sef al Directiei Nationale Anticoruptie, doamna Laura Codruta Kovesi. Decizia este definitiva si general obligatorie si se comunica, potrivit art.36 din Legea nr.47/1992, Presedintelui Romaniei, prim-ministrului Guvernului Romaniei si Ministrului Justitiei si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I”, se arata in comunicatul Curtii Constitutionale.
Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Preşedintele nu are de ce să o suspende pe Viorica Dăncilă

Sesizarea penală pe care Ludovic Orban a făcut-o cu privire la mutarea ambasadei din Israel a avut, până acum, un singur efect palpabil: o reacţie total disproporţionată a celor din PSD-ALDE, mergând chiar până la aluzii privind suspendarea preşedintelui. Păi, dacă sesizarea este o tâmpenie, aşa cum zic Drangea şi Tăriceanu, de ce să te sperii atât? Unii explică de ce: dacă procurorul DIICOT găseşte de cuviinţă că trebuie începută urmărirea penală, el trebuie mai întâi să ceară aviz de la preşedintele Iohannis. Iar dacă preşedintele îşi dă avizul, aşa cum a făcut întotdeauna în astfel de cazuri, el poate dispune şi suspendarea din funcţie a premierului. Prin urmare, premierul ar putea fi adus la cheremul preşedintelui, ceea ce ar echivala, zic unii, cu o lovitură de stat. Şi de aici toată discuţia, cine pe cine suspendă primul: preşedintele pe premier sau Parlamentul pe preşedinte. Ajunsă aici, discuţia devine pur politică şi, prin urmare, total superficială. Să pătrundem însă un pic dincolo de suprafaţă. Meritul principal al sesizării lui Ludovic Orban, indiferent cât de temeinice sau de fanteziste sunt acuzaţiile scrise acolo, este acela că va restabili faptele. Căci procurorul, odată sesizat, este obligat – repet, obligat – să deschidă dosar penal „in rem”, adică cu privire la fapte. Şi în legătură cu acest memorandum, adoptat de Guvern pe 18 aprilie, trebuie să recunoaştem că ne lipsesc o sumedenie de fapte. De ce a trebuit să fie secret? Şi faţă de cine trebuia el să fie secret? Cine a avut iniţiativa mutării ambasadei: Guvernul sau vreo persoană ori entitate din afara Guvernului? Căci iată, pe 11 aprilie, deci cu o săptămână înainte de adoptarea memorandumului, Liviu Dragnea s-a întâlnit cu ministrul adjunct de Externe al Israelului, iar comunicatului de presă al Camerei Deputaţilor se încheie exact aşa: „Întrevederea a constituit un excelent prilej pentru a reitera susţinerea stabilirii Ambasadei României din Israel în oraşul Ierusalim”. Şi atunci dacă Liviu Dragnea a comunicat public că susţine mutarea ambasadei, de ce a trebuit ca memorandumul să fie secret? În ziua de 18 aprilie, cu puţin timp înaintea şedinţei de Guvern, ziaristul Cristian Pantazi a publicat informaţia că urmează să se adopte un memorandum sau o hotărâre de Guvern privind mutarea ambasadei. După şedinţă, purtătorul de cuvânt al Gvernului a negat, neconvingător, informaţia, pentru ca a doua zi să o confirme, la televizor, însuşi Liviu Dragnea: Guvernul a adoptat un memorandum în care s-a decis – repet, s-a decis – mutarea ambasadei. Ulterior, după ce scandalul s-a amplificat, au venit atenuările: că memorandumul nu a decis mutarea ambasadei, ci doar deschiderea discuţiilor privind o eventuală mutare. Ba au apărut informaţii că ar fi existat două asemenea documente: unul „hard”, adoptat în Guvern, dar care ulterior ar fi fost înlocuit cu unul mai „soft”. Nu ştim dacă chiar aşa au stat lucrurile, dar nu ar trebui, totuşi lămurite cumva? Odată restabilite faptele, dacă acestea nu îmbracă forma unor infracţiuni, procurorul va dispune clasarea dosarului. În acest caz, Ludovic Orban poate ataca soluţia în instanţă, care poate confirma soluţia procurorului sau poate dispune redeschiderea cazului. Dacă însă faptele au elementele unor infracţiuni, procurorul trece la pasul următor, continuarea urmăririi penale „in personam”, adică asupra făptuitorilor. Acesta este momentul în care, faţă de premierul Dăncilă, trebuie solicitat avizul preşedintelui. Dar aşa cum spune legea, în cazul în care dă aviz pozitiv, preşedintele „poate” dispune şi suspendarea premierului, dar nu este obligat. Preşedintele are aşadar la dispoziţie şi această opţiune: ancheta să continue, dar fără ca premierul să fie suspendat. În fine, după audierea suspecţilor, dacă identifică responsabilităţi penale în sarcina lor, procurorul întocmeşte rechizitoriul şi trimite dosarul în instanţă. Ce spune Constituţia în acest caz? Iată: „Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din funcţie”. Deci suspendarea devine obligatorie. Iar legea responsabilităţii ministeriale detaliază: „În cazul în care s-a dispus trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului, ministrul justiţiei sau, după caz, primul-ministru comunică Preşedintelui României data la care a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea suspendării din funcţie a acestuia”. Prin urmare, dacă Viorica Dăncilă va ajunge în situaţia de a fi trimisă în judecată, suspendarea ei din funcţie nu va mai fi la cheremul preşedintelui, ci la cheremul Constituţiei şi a legii. Iar dacă procesul nu se va termina în 45 de zile (şi nu se va termina), apelăm din nou la Constituţie: „Guvernul este demis dacă primul-ministru este în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile mai mult de 45 de zile”. Dar cât de mari sunt riscurile să ajungem în această situaţie? E greu de spus. Sesizarea lui Ludovic Orban abundă în norme presupus încălcare – Constituţia, Codul Penal, alte legi speciale etc. E irelevant, autorul unei sesizări nu trebuie să aibă neaparat pricepere juridică, asta e treaba magistraţilor. Totuşi, o anume acuzaţie ar putea să-i ridice doamnei Dăncilă oarece probleme. Este vorba de încălcarea unui anumit articol din legea răspunderii ministeriale, care defineşte o infracţiune specifică doar pentru membrii Guvernului: „Prezentarea, cu rea-credinţă, de date inexacte Preşedintelui României cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister, pentru a ascunde săvârşirea unor fapte de natură să aducă atingere intereselor statului”. Se dă de la 1 la 5 ani. Se poate argumenta că Viorica Dăncilă nu i-a prezentat nimic preşedintelui, deci nu a încălcat acest articol. Numai că o infracţiune se poate săvârşi nu doar în forma comisivă (faci ceva ce îţi interzice legea), ci şi în forma omisivă (nu faci ceva ce legea te obligă). Iar dacă se va dovedi că unicul scop pentru care memorandumul a fost ţinut la secret a fost acela de a-l exclude pe preşedinte din procesul decizional, într-un domeniu – politica externă – în care acesta are prerogative de necontestat, s-ar putea ca doamna Dăncilă să aibă nevoie de avocaţi foarte buni. Mă întreb dacă Viorica Dăncilă ştia toate aceste amănunte atunci când s-a lansat, aşa cum s-a lansat, în aventura mutării ambasadei din Israel. 720 share inShare 135 Live +15 (23 voturi) TOP ARTICOLE

Citeste mai mult: adev.ro/p96xn8

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Dăncilă, vedeta-slugă

https://revista22.ro/70271327/dncil-vedeta-slug.html

S-a intrat într-o logică a războiului cu PSD. Actori – președintele și PNL – care au stat mai mult în expectativă au decis să devină alt fel de jucători.

Dăncilă e fabuloasă. Puțini politicieni au reușit într-un interval atât de scurt să devină unul dintre cei mai prizați actori din spațiul public. Fiecare apariție este o premieră națională răsplătităcu aplauze, hohote, mii de like-uri și share-uri. Este urmărită cu cerbicie de milioane de fani, discursurile ei sunt vânate, grimasele și gestica fac furori. Limba ei română, chiar și în varianta de lemn, e o inepuizabilă surpriză și sursă de inspirație. În special pentru poporul pesedist, care își simte răzbunate frustrările când o aude rostind „dificit“„prevelegiu“„președenție“„sămânțe“„20-20“„dezabilități“, „premordiale“„Brixit“, „menegement“. Videoclipurile cu Viorica Vasilica au un imens succes de casă, iar bancurile cu ea depășesc recordurile celor cu Bulă. Face ravagii! A ajuns star! Cine s-ar fi așteptat la una ca asta de la o persoană atât de insignifiantă?        Nici măcar Dragnea. Succesul ei nebun a început însă să-i creeze probleme. Se vede că îi e frică s-o lase să mai deschidă gura: „Doamna ministru are treabă la guvern, răspund eu la întrebarea asta“. Zadarnic. Un premier nu poate fi mut și nici ținut sub lacăt. Or, se știe, nimic nu ucide mai repede decât „redecolul“, cum ar spune doamna premier. Înțelege asta și Dragnea, dar mai înțelege și că fără vedeta-slugă e ca și mort. Două lucruri sunt clare: o clonă nu găsește chiar de-ar întoarce PSD-ul cu fundul în sus, iar președintele, care îi cere încăpățânat demisia, nu va mai pune un al patrulea premier pesedist orice ar fi. Adică, indiferent de câte suspendări i-ar cloci Dragnea. Cei doi sunt legați ombilical. Ca dovadă, intuiția feminină a doamnei Viorica Vasilica a funcționat fără greș:„Orice om îi e frică de o plângere penală“. De ce ți-e frică nu scapi. Ludovic Orban, un cetățean fără simțul umorului se vede treaba, a comis o plângere penală, motiv pentru care plecarea din funcție a doamnei premier nu mai e un basm de spus la proteste.O fi bine, o fi rău? După furia reacției țuțărilor pesediști, e de rău. Mobilizarea a fost exemplară, consilierii (israelieni?) au făcut un punctaj pentru partid care conținea o propoziție-cheie („La ce au de gând să mai dea foc acum“), menită să ardă scandalul plângerii penale în incendiul de la Colectiv. Olguța Vasilescu de la Muncă, Mihai Fifor de la Armată, Marian Neacșu de la Ialomița, Codrin Ștefănescu de niciunde, organizațiile de Gorj, Dolj, Teleorman și Sibiu, plus trolii de pe Internet au repetat nesimțirea papagalicește. Nu e nouă, Ponta și ai lui spuneau la fel în 2015. Însuși Daddy și-a pierdut cumpătul și l-a făcut pe Orban „dement“, susținând că „documentul a fost redactat în laboratoarele de la Cotroceni“.Mira-m-aș. De ce ar vrea Iohannis s-o transforme pe tută în victimă? De ce s-ar aventura într-un demers fără prea mari șanse de reușită? „Trădare națională“ e, totuși, puțin cam mult pentru incidentul cu mutarea ambasadei și, să fim serioși, Dăncilă nu-l poate trăda decât pe Dragnea. De ce și-ar asuma președintele riscul de a fi acuzat că se folosește de justiție în scopuri politice? Să nu mai discutăm de imaginea procurorilor, care ar avea și mai tare de suferit. Mai mult, de ce să vrea să provoace o criză cu reverberații neplăcute în plan extern, dat fiind subiectul? Sigur că Iohannis are interesul să scape de vedeta ridicolului care duce imaginea țării în șanțurile de la Videle, să-l slăbească pe Dragnea, a cărui autoritate în partid ar fi subminată de o nouă criză prim-ministerială. Are interesul, dar nu așa, nu cu mâna procurorilor, acțiune care ar avea efect de bumerang asupra propriului mandat și chiar asupra PSD, a cărui coeziune în jurul liderului său suprem ar putea crește. Mai e ceva. Sunt pregătiți președintele și PNL să asume guvernarea, să deconteze electoral toate catastrofele făcute de PSD? Bănuiesc că nu.Mai plauzibil este că Ludovic Orban a luat decizia din calcul strict politic, fără a avea neapărat girul președintelui. Și nici al partidului. Acuzat că nu face opoziție agresivă, că nu este un vector de imagine pentru PNL și nu are inițiative care să treacă barajul mediatic al presei pesedisto-mogulești, Orban a vrut să se autopoziționeze- iată, este printre puținele dăți când Dragnea e obligat să-l bage în seamă- și totodată să facă o mișcare de forță care să demonstreze electoratului că PNL este clar antipesedist și capabil de acțiune, nu doar de vorbe mai mult sau puțin izbutite. I-a reușit și nu prea. Partea plină a paharului este că acțiunea lui a determinat PSD să ofere noi probe de „demență“ politică – acuza de „lovitură de stat“ și comparația cu tragedia de la Colectiv, de exemplu. Partea goală a paharului e că demersul, unul cam la limita democrației, a arătat și marile disensiuni din interiorul PNL. E acolo o grupare specializată în coterii nemulțumită de ascensiunea lui Orban. Că are sau nu dreptate e altă poveste, dar e clar că până la alegeri nu mai e cale de întors. Și, oricum, „răsculativii“ au cel mult profil de sforari, nu de lideri.Dincolo de aceste evenimente, care par o furtună într-un pahar cu apă murdară, e clar că s-a intrat într-o logică a războiului cu PSD. Actori – președintele și PNL – care au stat mai mult în expectativă au decis să devină alt fel de jucători. Contestațiile la CCR, moțiunile simple, lupta parlamentară și declarațiile amabile nu sunt suficiente. Taberele au scos baionetele. Deocamdată, în loc de sânge curg lacrimi. De râsul-plânsul. Atenție, însă, vedeta-slugă și Stăpânul nu au dat încă marele spectacol.

                                                             

 

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Dragnea nu stie sa spuna pardon

Am asteptat cateva zile bune sa scriu cele de fata, dupa ce, martea trecuta, in pauza unui proces unde risca multi ani de inchisoare cu executare, inculpatul Liviu Dragnea a iesit nervos din sala de judecta, ca sa fumeze o tigara. Dupa ce a fumat-o, a aruncat chistocul pe jos.

Am asteptat anume, ca sa vad daca isi cere scuze de la cetateni, dupa ce s-a debarasat de micutul deseu, contribuind la poluarea spatiului pietonal. Nici vorba de scuze. De buna seama, domnului Dragnea i s-a parut ca e sub demnitatea rangului sau sa-si ceara scuze. La asemenea rang, meriti numai urale, aplauze si ovatii. De scuze, nici vorba!

Noi muncim, nu gresim!

Nu si-a cerut el scuze pentru altele mult mai grave. A zis cuiva pardon, atunci cand schimbase doi premieri de care nu se plangea nimeni, iar acuma o tine neclintita in scaun pe o a treia, una care pare geamana cu Bula?

Ar fi fost normal sa spuna macar atat: „Oameni buni, v-am promis stabilitate, responsabilitate, predictibilitate, dar n-a fost sa fie. Scuzati, pardon, alivoar si bonsuar. Mai tinem legatura”.

Daca dl Dragnea era responsabil, isi cerea negresit scuzele de rigoare, atunci cand ne-a ars la salarii si, in locul cresterii de 25%, plus inca 6%, din scaderea impozitului din care nu ne-am ales decat unii cu vreo 3-4%, iar altii „pe minus”.

A inteles toata lumea ca „pe minus” este o gainarie tip PSD, facuta ca sa ne explice Olguta ca ne-a dat, dar de fapt ne-a luat, exact ca la radio Erevan. Gainaria ca gainaria, dar nici Dragnea, nici Olguta n-au rostit nimanui ceva de genul: „pardon, ca te-am calat pe bombeu!”.

Alta pacaleala este programul de guvernare 2017-2020, despre care liderul partidului se lauda ca romanii l-au aprobat in masa cand au votat PSD, dar l-au anulat brusc si l-au inlocuit pe sest cu programul 2018-2020, nevotat de nimeni si neaprobat decat de Dragnea & CEx-ul lui?

A schimbat termene, prevederi, obiective, cu aprobarea nimanui. Alta gasca, in alta traista, dar scuze ioc, domnule Dragnea. Ei da, scuze, pentru ca am fost trasi pe sfoara.

Smecheria cu majorarea salariilor s-a terminat. Urmeaza trucul cu recalcularea pensiilor

Si asta nu e tot. Ma apuca groaza cand ma gandesc ca vine legea pensiilor si nu stim inca ce supriza ne asteapta acolo. Cand dna Olguta pronunta cuvanul „recalculare”, imi dau seama din experienta salariatilor ca nimeni nu recalculeaza ca sa-ti dea. Iti recalculeaza ca sa-ti ia. Pardon, daca ma repet, dar e tot ca la radio Erevan.
In plus, ma ingrozesc gandind ca ar trebui sa le ceara scuze veteranilor de razboi, celor deportati, stramutati, tinuti in inchisorile comuniste, supravietuitorilor din „trenul groazei”, si altor asemenea categorii carora li s-au prevazut in 2018 exact zero leicrestere la modestele lor indemnizatii.

Halal respect pentru eroi si pentru vctimele razboiului! Unde este echitatea de care vorbeste programul PSD, unde este respectul fata de generatia care s-a sacrificat, ca sa se infrupte astazi muschetarii programului Dragnea, Olguta si Vasilica?

M-as fi asteptat ca dl Dragnea sa-si ceara scuze intregii tari, pentru ca, in loc sa ne protejeze pe noi de functionarii corupti, ii protejeaza pe ei de noi, prin legile pe care le pregateste la partid si le sustine in Parlament.

Si tot de la tara ar trebui sa-si ceara scuze pentru ca a implicat-o intr-un penibil joc de culise international, care zdrobeste credibilitatea Romaniei in lume, cu singurul scop de a-l face cat de cat frecventabil pe dl Dragnea personal.

Gest marlanesc si de neam prost. N-am spus-o eu.

Nu le insir pe toate cele pentru care am merita sa primim scuzele domnului Dragnea. Numitorul lor comun este dispretul fata de cei care i-au votat partidul, fata de etica, morala, inclusiv fata de toti aceea care, cand isi termina tigara, sting chistocul si il depun in scrumiera, asa cum poate nu scrie in Constitutie, dar scrie in legea celor sapte ani de acasa.

Daca dl Dragnea ar fi cunoscut spiritul acestei legi nescrise, poate nu se facea de bacanie in fata reporterilor, nu radeau curcile de el si nici eu poate nu scriam aceste randuri, vazandu-l cum isi face mea culpa.

Vad ca gestul reprobabil al dlui Dragnea nu deranjeaza pe nimeni. Simplul fapt ca nimeni n-a venit sa-l amendeze imi confirma ca unii se cred mai presus de lege, iar altii le confirma ca asa este.

O intamplare mai veche imi vine in minte. In noiembrie 2014, actorul Mihai Bendeac a fost surprins de angajatii unei firme de salubritate aruncand chistocul peste geamul masinii. Nu i-au spus nimic, dar dansul a simtit in constiinta lui ceea ce dl Dragnea nu simte in constiinta sa si a consemnat pe pagina de Facebook urmatorul text:

„Vreau sa imi cer iertare pentru un gest marlanesc, de neam prost, de lipsa de educatie pe care l-am facut in urma cu aproximativ trei-patru minute. Tocmai fumasem si mi-am aruncat chistocul pe geam. Nu-mi sta in obisnuinta, ca il pun in scrumiera, de obicei, dar l-am aruncat ca un bou, ca un nesimtit”.

Iata un om care stie sa-si asume vina corect, barbateste si iata-l pe celalalt, care se ascunde dupa deget, crezand probabil ca a-ti cere scuze e un gest de rusine, nu unul de onoare si de noblete.

 

Publicat în Uncategorized | 1 comentariu

Liviu Dragnea conduce detașat TOP 50 MINCIUNI ale coaliției PSD-ALDE

http://dacnews.net/politica/liviu-dragnea-conduce-detasat-top-50-minciuni-ale-coalitiei-psd-alde/

Liviu Dragnea conduce detașat TOP 50 MINCIUNI ale coaliției PSD-ALDE

1- Liviu Dragnea – Prezent la reuniunea Consiliului Naţional al Organizaţiei de Pensionari a PSD din 10 mai 2018, preşedintele PSD, Liviu Dragnea, a afirmat: Punctul de pensie a fost majorat, aşa cum am spus în campania electorală. Să nu uităm că atunci când am preluat guvernarea era 871,7 lei iar peste o lună şi ceva, 1 iulie, va fi 1.100 de lei. Este o creştere de 26,2 la sută, din ceea ce ştim noi, se pare că este cea mai mare creştere realizată într-un asemenea interval de timp.”

Concluzie

Afirmațiile lui Liviu Dragnea privind creșterea punctului de pensie de la preluarea guvernării de către PSD sunt false: punctul de pensie crescuse deja la 917,50 lei printr-o ordonanță de urgență dată de Guvernul Cioloș în decembrie 2016, iar creșterea valorii acestuia cu 26.2% într-un interval de 18 luni este depășită în cel puțin patru momente înainte de criza economică, în perioada în care Călin Popescu Tăriceanu era premier.

2- Doina Gradea (șefa TVR pusă de PSD) – Dragoş Pătraru, realizator al emisiunii Starea Naţiei, a dat publicităţii, în data de 3 mai, un montaj cu declaraţii ale Doinei Gradea, Preşedinte Director General al SRTV, din care reţinem şi următoarea declaraţie: ”Eu am fost, şi săptămâna trecută, şi săptămâna asta, astăzi, numai la toate comisiile la care m-au chemat, Buget Finanţe, Comisiile de Cultură la Ministerul Finanţelor… Nu vreau să spun de buget. TVR-ul va avea cel mai mare buget pe care l-a avut vreodată […] Puteau să nu ne dea.”

Concluzie

Afirmaţia Doinei Gradea este parţial falsă – deşi sumele aprobate în 2018 din bugetul de stat pentru TVR sunt mult mai mari faţă de anii precedenţi (2013-2016), acestea sunt la mai puțin de jumătate din valoarea alocată în 2017 când s-au achitat datoriile acumulate de televiziunea publică. Trebuie de asemenea precizat că sumele suplimentare nu sunt în mod neapărat rezultatul unui talent managerial, ci mai degrabă al schimbării cadrului legal în ceea ce priveşte finanţarea televiziunii publice.

3- Liviu Dragnea – Invitat joi, 19 aprilie, la emisiunea „Sinteza Zilei” de la postul Antena 3, Liviu Dragnea a declarat: ”Eu nu mai sunt copil să cred în coincidențe. Dar să arătăm câteva cifre. Să vorbim despre inflație. Inflație calculată pe baza Indicelui Prețurilor de Consum în România. A ajuns la 5%. În Uniunea Europeană se calculează după Indicele Armonizat al Prețurilor de Consum care ne plasează pe noi la o inflație medie de 1,6%. Și haideți să ne comparăm cu Uniunea Europeană. În UE media inflației este de 1,7%, deci noi suntem sub medie ca inflație. Luăm câteva exemple: în Belgia inflația este de 2%, mai mare decât la noi, în Cehia, mai mare decât la noi de 2,3%, în Estonia 3,7%, în Austria 2,2%, la noi 1,6%. Deci avem o inflație sub media din UE.

Concluzie

Afirmația lui Liviu Dragnea este falsă. Dacă ne uităm pe datele oficiale ale Eurostat, în Indicele Armonizat al Prețurilor de Consum (inflația măsurată) România nu doar că nu se află sub media Uniunii Europene, ci are cea mai mare rată a inflației.

4- Rovana Plumb – Ministrul Fondurilor Europene, Rovana Plumb, a făcut o serie de declaraţii în plenul Senatului în timpul dezbaterii de marţi, 10 aprilie, a moţiunii simple depuse de PNL şi PMP împotriva sa, dintre care reţinem afirmaţia următoare: ”România depășește state membre ale UE cu experienţă de zeci de ani în atragerea de fonduri europene nerambursabile.”

Concluzie

Afirmația Rovanei Plumb este falsă – potrivit ultimelor date publicate de Comisia Europeană, România depășește ca rată de absorbție state membre mai vechi (Italia, Spania). Însă această afirmație este una înșelătoare pentru că nu descrie întreaga realitate – România este în continuare pe un loc codaș în ceea ce ține de absorbția fondurilor europene, cu un procent de 17% care ne clasează pe locul 20 din 28 de state membre.

5- Marius Budăi (deputat PSD) – În ședința Camerei Deputaților din 3 aprilie 2018, deputatul PSD, Marius Budăi, a afirmat: ”Vă recomand să vă uitaţi puţin mai atent la execuţia bugetară pe primele două luni; vă dau un singur indiciu: +441% – atât au crescut investiţiile publice faţă de anul trecut. Aici este o mare parte din creşterea cheltuielilor bugetare. Iar asta pentru că spre deosebire de anul trecut când tehnocrații nu au lăsat proiecte majore sau mature de investiții, în acest an au început plățile din PNDL 2 și pentru programele europene care fuseseră blocate.”

Concluzie

Afirmația deputatului Marius Budăi este falsă – creșterea cheltuielilor bugetare din primele două luni ale anului 2018 nu vine din creșterea cheltuielilor de capital. Deși acestea au crescut cu 441% față de perioada similară din 2017, creșterea investițiilor publice este generată în principal de plățile de la nivelul Ministerului Apărării Naționale și nu de efectuarea plăților din PNDL 2 sau din fonduri europene. Mai mult, creșterea cheltuielilor bugetare (și în consecință, și a deficitului) vine în principal din creșterea cheltuielilor curente față de anul 2017.

6- Liviu Dragnea – În cadrul emisiunii „Sinteza Zilei”, la postul de televiziune Antena 3, Liviu Dragnea a declarat (link Youtube): ”Tot programul nostru de guvernare, hulit, întors pe toate părţile, dar care produce efecte – a produs şi 7% creştere economică, cea mai mare din lume în 2017.”

Concluzie

Declaratia lui Liviu Dragnea este falsă. România a avut într-adevăr o creștere reală a PIB impresionantă (7%, potrivit celor mai recente date), însă a spune că este cea mai mare din lume este o exagerare semnificativă. De asemenea, trebuie precizat faptul că nu se poate face o legătură certă între măsurile din programul de guvernare și această creștere economică, dar și faptul că doar acest indicator în sine nu înseamnă neapărat că stăm extraordinar din punct de vedere economic.

7- Valentin Popa (ministrul Educației) – Înainte votului pe moţiunea simplă a PNL pe tema învăţământului, Valentin Popa, ministrul Educaţiei Naţionale, a făcut o serie de declaraţii, menite să combată argumentele din textul moţiunii. Cu privire la rezultatele înregistrate de elevii români la testele PISA, Valentin Popa a declarat următoarele: ”România, alături de Portugalia, a înregistrat cea mai bună creştere raportată la prima administrare, din anul 2001, rezultatele de la testarea PISA din anul 2015 arată că, prin raportare la administrările anterioare din aniii 2012, 2009 şi 2006, România se poziţionează pe un trend uşor crescător.”

Concluzie

Afirmaţia lui Valentin Popa este falsă – România nu a înregistrat cea mai bună creştere raportată la prima administrare a testelor, însă o ușoară creștere a scorului mediu este prezentă.

8- Tudorel Toader – Secţia de Procurori a CSM a fost convocată marţi, 28 februarie 2018, pentru a o audia pe Laura Codruţa Koveşi, procuror-şef al DNA, după ce ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, a propus revocarea acesteia. În acest cadru, Tudorel Toader a reluat ideile expuse în raportul privind activitatea managerială a DNA şi a făcut următoarea afirmaţie”Am notat aici faptul că au fost realizate anchete -evident- penale în temeiul Ordonanţei 13, Ordonanţă declarată ca fiind constituţională în conţinutul ei, aspecte care au generat acel conflict constatat prin Decizia 68/2017.”

Concluzie

Afirmaţia lui Tudorel Toader este falsă. CCR nu a declarat OUG 13 constituţională în conţinutul ei.

9- Călin Popescu Tăriceanu – În contextul anunțării unor măsuri de modificare a legislației în domeniul achizițiilor publice, Călin Popescu Tăriceanu, preşedintele Senatului, a făcut umătoarea afirmaţie despre utilizarea fondurilor europene de către România: ”Interesul este o legislaţie mai suplă pentru accesarea fondurilor europene. Din fericire, România are un istoric bun în ceea ce priveşte corectitudinea utilizării fondurilor europene. România nu este o ţară care să se fi remarcat negativ în utilizarea neconformă a fondurilor europene, dar este foarte greoaie.

Concluzie

Afirmația lui Călin Popescu Tăriceanu este falsă. Din păcate, rapoartele de audit naționale și europene arată că România nu are un istoric bun în ceea ce privește utilizarea fondurilor europene. Parte din neregulile apărute sunt determinate inclusiv de nerespectarea procedurilor de achiziții publice.

10- Luminița Jivan (deputat PSD) – Pe paginile de Facebook ale unor membri ai PSD au fost distribuite următoarele informaţii despre îndeplinirea criteriilor de convergenţă la zona Euro, postate de Luminiţa Jivan, deputat PSD de Caraş-Severin, pe blogul personal: ”România a ajuns la performanța de a se încadra în criteriile de convergență pentru aderarea la zona euro.”

Concluzie

Afirmaţia Luminiţei Jivan este falsă. Chiar dacă nu includem în discuţie proiecţiile care anticipează o creştere a inflaţiei şi depăşirea pragului de 3% din PIB pentru deficitul bugetar, faptul că rata dobânzilor la termen lung nu se înscrie în limitele enunţate anterior face ca România să nu îndeplinească toate criteriile de convergenţă la zona Euro.

11- Lucian Șova – Prezent la o dezbatere despre „Accelerarea implementării marilor proiecte de investiţii în infrastructura rutieră” (la Comisia pentru transporturi a Camerei Deputaţilor), Ministrul Transporturilor, Lucian Șova, a declarat: ”Preţul forţei de muncă din România, dacă vă aşteptaţi să fie mai scăzut decât în celelalte ţări europene, cred că v-aţi făcut un calcul greşit.

Concluzie

Declarația lui Lucian Șova este falsă. România se află pe penultimul loc din Uniunea Europeană la costul forței de muncă, potrivit datelor disponibile pentru anul 2016

12- Lia Olguța Vasilescu – În contextul unor dezbateri intense privind scăderea salariilor unor bugetari ca urmare a aplicării Legii salarizării unice, Lia Olguța Vasilescu, ministrul Muncii, a organizat o conferință de presă în data de 6 februarie 2018. Aceasta a afirmat, în legătură cu scăderea salariilor unor bugetari: ”Menţionez că s-a ştiut de faptul că la aproximativ 3% dintre bugetari vor scădea salariile încă din luna mai. Eu, cel puţin, am anunţat acest lucru în mai multe interviuri, dar şi in cadrul comisiilor parlamentare unde s-a dezbătut legea salarizării.

Concluzie

Afirmația făcută de ministrul Muncii cum că „s-a ştiut de faptul că la aproximativ 3% dintre bugetari vor scădea salariile încă din luna mai” și că ea a anunțat acest lucru în dezbaterile parlamentare este falsă. În dezbaterea finală pe proiectul legii salarizării, Lia Olguța Vasilescu chiar a contrazis acest procent, afirmând că „nu mai sunt nici măcar 3% salarii care scad” pentru că ar fi fost adoptate amendamente în acest sens.

13- Liviu Dragnea – În dezbaterea din plenul celor două camere ale Parlamentului reunite pentru a acorda votul de încredere noului Guvern PSD-ALDE, președintele Camerei Deputaților, Liviu Dragnea, a afirmat cu privire la îndeplinirea programului de guvernare: ”Guvernele PSD-ALDE au depășit cifrele asumate și au făcut asta în condiții politice foarte ostile.”

Concluzie

Afirmația lui Liviu Dragnea este falsă. Guvernele PSD-ALDE nu au depășit cifrele asumate prin programul de guvernare în cel puțin o privință foarte importantă – absorbția fondurilor europene (cu excepția subvențiilor pentru agricultură) a fost de doar 13.9 miliarde de lei față de cele 20.7 miliarde promise.

14- Petre Florin Manole (deputat PSD) – Invitat la Jurnalul de seară, deputatul PSD Florin Manole a vorbit despre bugetarea investițiilor în 2018, mai exact a investițiilor în infrastructură: ”Pe bugetul votat în Parlament la sfârşitul anului trecut pentru anul acesta, bugetul pe investiţii este mai mare cu 43% decât anul trecut.”

Concluzie

Afirmaţia lui Florin Manole este falsă. Din bugetul de stat votat în Parlament, sumele alocate în 2018 pentru investiții sunt mai mari decât în execuția pe 2017 (dar mai mici decât bugetul aprobat la începutul anului 2017). Pentru cheltuielile de capital regăsim în bugetul pe 2018 cu 7.54% mai mult față de cifrele preliminare pe 2017 și, chiar dacă includem și fondurile rambursabile și nerambursabile, ajungem la o creștere cu 17.53%.

15- Tudorel Toader – Vorbind în Parlament despre necesitatea modificării legislaţiei interne pentru a integra prevederile Directivei 343/2016privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale, Tudorel Toader, ministrul Justiţiei, a declarat următoarele: ”Directivele trebuie transpuse la termene şi corect. Din păcate, uneori nu se realizează acest proces. Dacă nu transpunem la termen, intrăm în procedură de infringement. Cu privire la această Directivă există riscul, pentru că termenul este aprilie 2018. Au fost cazuri în care Guvernul a adoptat OUG pentru a transpune o directivă europeană la termen şi a evitat infringement-ul. A fost criticată la Curtea Constituţională procedura adoptării unei ordonanţe de urgenţă spunându-se că trebuia făcută prin lege. Curtea a stabilit faptul că se justifică urgenţa adoptării unei ordonanţe de urgenţă pentru transpunerea la timp a unei directive în condiţiile în care legiuitorul nu a realizat prin lege transpunerea respectivei directive.”

Concluzie

Declarația lui Tudorel Toader este falsă – într-adevăr, poate exista o justificare pentru urgență în transpunerea unei Directive Europene, însă chiar din jurisprudența CCR invocată de acesta se arată clar că nu simpla existență a unui termen-limită pentru legiferare poate justifica emiterea unui OUG, ci e necesar ca ea sa fie dublata de o situatie concretă de urgență.

Citând chiar din decizia CCR semnată și de Tudor Toader, procedura de infringement “presupune mai multe faze, nu intervine automat, prin simpla netranspunere în termenul prevăzut de o directivă, iar decizia de a o declanşa şi continua, respectiv de a sesiza Curtea, este un atribut discreţionar al Comisiei Europene.” Astfel, iminența unei sancțiuni nici măcar nu există în cazul directivei UE 2016/343.

16- Niculae Bădălău – Ca răspuns la protestele magistraților din mai multe orașe din țară, Niculae Bădălău, președintele executiv al PSD, a declarat următoarele: ”Magistraţii nu au dreptul, prin lege, să protesteze. Au ieşit în faţa sediilor. Aşa cum vă spuneam este o lege care încă nu e finalizată. Atunci pentru ce protestează?”

Concluzie

Afirmaţia lui Niculae Bădălău este falsă. Legal vorbind, nu există o interdiţie impusă judecătorilor şi procurorilor de a protesta. Interdicţiile se referă la asocierea magistratului cu factorul politic, iar protestele magistraţilor nu au caracter politic.

17- Florin Iordache – Comisia specială comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru sistematizarea, unificarea şi asigurarea stabilităţii legislative în domeniul justiţiei (Comisia Iordache) a anunțat ieri, 13 decembrie 2017, că, deși inițial trebuia să își suspende lucrările în perioada 14-16 decembrie ca urmare a zilelor de doliu național, va lucra cel puțin pe 14 decembrie pentru a transpune Directiva UE 2016/343 în Codul penal și Codul de procedură penală.Astfel, din însuși titlul propunerii legislative, scopul acesteia este de transpunere a Directivei Europene în legislația națională. Mai mult, președintele Comisiei, Florin Iordache, acuzat de cei din opoziție că propunerile de modificare a codurilor penale depășesc cadrul de transpunere a Directivei, a spus astăzi despre amendamentele depuse: ”Nu depășesc cadrul directivei!”.

Concluzie

Din analiza noastră rezultă că, așa cum arată amendamentele din Comisia Iordache astăzi, justificarea modificării Codurilor penal și de procedură penală din perspectiva nevoii de a transpune în legislația națională prevederile Directivei UE 2016/343 este parțial falsă. Nu ne referim la faptul că sunt bune sau nu, ci doar la legătura acestora cu transpunerea legislației europene în legislația națională. Astfel, afirmația președintelui comisiei speciale cum că amendamentele aduse codurilor penale nu depășesc cadrul Directivei europene este cel puțin falsă.

În primul rând, termenul de transpunere a Directivei este aprilie 2018, fapt care nu explică o eventuală grabă de a adopta acum, pe repede înainte, aceste modificări.

În al doilea rând, în ceea ce privește conținutul amendamentelor propuse de coaliția care deține majoritatea, am identificat cel puțin patru modificări majore care nu par a avea legătură cu transpunerea acesteia și pe care le vom sintetiza cât mai simplu cu putință (partea tehnică o regăsiți în tabel):

  1. Transformarea în infracțiune a comunicării informațiilor despre dosar în cursul urmării penale sau în camera preliminară – contradicție cu Directiva – Directiva prevede doar ca autoritățile publice să nu se refere la o persoană urmărită penal ca fiind vinovată până la condamnarea definitivă. Amendamentele aduse transformă în infracțiune comunicările care vin nu doar din partea autorităților publice, ci și din partea oricăror persoane fizice și juridice. De asemenea, potrivit amendamentelor se interzice nu doar a numi ”vinovată” o anumită persoană, ci orice referire la fapte și persoane, chiar dacă Directiva prevede în mod expres că nu trebuie lezate prevederile privind libertatea presei.
  2. Eliminarea posibilității de a aresta preventiv persoane cercetate pentru infracțiuni precum cele de corupție, de evaziune fiscală – fără legătură cu Directiva – amendamentele propuse fac referire la necesitatea de a transpune prevederile Directivei în legătură cu prezumția de nevinovăție, însă aceasta nu face niciun fel de distincție între diferite tipuri de infracțiuni. Astfel, în acest caz, Directiva pare doar un pretext, fără legătură cu conținutul amendamentului.
  3. Modificări privind momentul și modul în care se aduc la cunoștința celor investigați probele sau acuzațiile din dosar – fără legătură directă cu Directiva – amendamente propuse obligă procurorii să îi anunțe pe cei urmăriți penal despre probele administrate sau despre faptul că au o suspiciune rezonabilă, ceea ce există deja în legislație. Articolele din Directiva europeană invocate nu par a fi în legătură cu modificările aduse.
  4. Dintr-o hărnicie cam mare, sunt eliminate printr-unul dintre amendamente, mijloace de probă precum filmările – fără legătură cu Directiva – se abrogă în totalitate, sub pretextul respectării necesității de a nu exista dubii cu privire la (ne)vinovăția unei persoane, un articol care permitea, de exemplu, folosirea înregistrărilor video în urmărirea penală. În acest moment, pare că dacă sunt folosite fotografii nu pot exista dubii, dar dacă există video, pot exista dubii. Oricum, nici în acest caz, Directiva nu povestește despre tipurile de probe administrate, ci despre lucruri precum

18- Ionuț Mișa – Răspunzând unei declarații a guvernatorului BNR potrivit căruia, dacă nu ar fi fost modificările fiscale, inflația ar fi fost puțin peste 2%, Ministrul Finanţelor, Ionuţ Mişa, a făcut următoarele declaraţii despre inflaţie, după şedinţa Comisiei de buget, finanţe şi bănci a Camerei Deputaţilor: ”Suntem într-o tendință regională din acest punct de vedere [n.r. – creșterea inflației]. O tendință regională poate influența costul prețurilor din economie, e un factor care influențează inflația. Sunt mai multe elemente din acest punct de vedere, acestea sunt câteva dintre ele. Trebuie să țineți cont foarte mult și de tendința în care se află Europa. Vorbim de o inflație în creștere la nivelul Europei.”

Concluzie

Afirmaţia lui Ionuţ Mişa este falsă. În primul rând, media UE28 pe ultimul an este într-o ușoară scădereExistă într-adevăr, dar doar în unele țări din regiune, un trend de creștere, însă România iese vizibil din trend, printr-o creştere mult mai accentuată într-un interval scurt de timp (dacă ne uităm la ultimele patru luni). O astfel de creștere accentuată nu poate fi, deci, pusă doar pe seama tendinței regionale și trebuie căutate alte explicații.

19- Toma Petcu (ALDE) – Ministrul Energiei, Toma Petcu, a făcut precizări asupra evoluţiei Legii 196/2016 privind venitul minim de incluziune, care include şi definiţia consumatorului vulnerabil, definiţie în funcţie de care se stabileşte cine poate primi ajutoare de încălzire. Ministrul a precizat că Legea 196/2016 ar fi trebuit să intre în vigoare la 1 aprilie 2018, însă o ordonanţă emisă de Ministerul Muncii va amâna acest lucru cu un an: ”Apanajul stabilirii concrete a consumatorului vulnerabil este în acest moment, pe legislație, la Ministerul Muncii.”

Concluzie

Declaraţia lui Toma Petcu este falsă. Ministerul Muncii nu are competenţe exclusive în ceea ce priveşte definirea consumatorului vulnerabil, ci trebuie să colaboreze cu Ministerul Energiei în acest sens.

20- Mihai Tudose – După citirea moţiunii de cenzură în plenul Parlamentului, Mihai Tudose a luat cuvântul, comentând anumite afirmaţii din textul moţiunii, printre care şi cea legată de situaţia manualelor: ”Mai departe, aţi vorbit despre haosul în educaţie. Vă reamintesc că acesta este primul an din mulţi ultimi ani când manualele şcolare au fost la timp, la începutul şcolii. Nu au mai învăţat de pe fiţuici, ca pe vremea dumneavoastră.”

Concluzie

Afirmația premierului Mihai Tudose este falsă – în 2017 nu au fost disponibile toate manualele la începutul anului școlar.

21- Ionuț Mișa – La începutul ședinței de Guvern din 26 octombrie, ministrul Finanțelor, Ionuț Mișa, a declarat: ”Contribuțiile rămase în sarcina angajatorului respectiv 2,75%, după transferul de 20 de puncte la salariat, scad de asemenea la 2.25% și vor acoperi riscurile de șomaj, accidente, concediu medical, creanțe salariale”.

Concluzie

Afirmațiile ministrului Ionuț Mișa sunt false și indică și o deviere de la Programul de Guvernare asumat:

  • Nu se transferă toate contribuțiile (CAS + CASS) ale angajatorului la angajat. În acest moment, acestea sunt de 21%, nu de doar 20%.
  • În sarcina angajatorului rămân 2.75% doar dacă e să luăm în calcul procentul minim aplicat pentru Contribuţia pentru accidente de muncă şi boli profesionale (aceasta variază între 0.15-0.85% în funcție de activitate), acest procent putând crește până la 3.45%.
  • Potrivit Programului de Guvernare, totalul contribuțiilor plătite pentru un salariu ar fi trebuit să scadă de la 39.25 la 35%, iar propunerea actuală duce la un procent de 37.25%.

22- Eugen Teodorovici – Invitat la Digi24, senatorul PSD Eugen Teodorovici, ctual ministru al Finanțelor, a vorbit despre măsurile financiare luate de actualul Guvern, printre care şi reintroducerea supraaccizei la carburant: ”La supraacciză, până la final de an, cred că ar fi foarte important ca factorul politic, mai ales partidul nostru de guvernământ şi ALDE, desigur, să facă o analiză şi eu sper din toată inima să se renunţe la o astfel de măsură care nu are cum să aducă niciun beneficiu pentru economia din România. Ne uităm la ţările din jur, care au deja mult mai ieftin combustibilul,ceea ce arată foarte clar că nu a fost o măsură logică.”

Concluzie

Declarația lui Eugen Teodorovici este falsă – deși declarațiile privind creșterea prețurilor la combustibil în România ca urmare a introducerii supra-accizei sunt adevărate, afirmațiile privind faptul că prețurile ar fi mult mai mici în țările din jur sunt exagerate.

23- Gabriela Firea – Gabriela Firea, primarul general al Municipiului Bucureşti, a comentat înainte de Comitetul Executiv Național al PSD (CEx) acţiunile lui Mihai Tudose de a vorbi despre colegi de partid la emisiuni TV: ”Orice coleg care are o nemulţumire sau o supărare cred că trebuie să o afirme întâi în cadrul forurilor de conducere ale partidului şi nu la emisuni televizate. Şi eu am nemulţumiri şi le-am spus de fiecare dată în forurile statutare şi nu m-am dus la emisiuni să spun ce am de afirmat şi ce trebuie să fie reglat şi corectat în interiorul partidului.”

Concluzie

Afirmaţia Gabrielei Firea este falsă. Primarul Bucureştiului şi-a exprimat nemulţumirile legate de colegii de partid la diverse emisiuni TV chiar într-o situație aproape similară, atunci când era vorba despre retragerea sprijinului politic pentru fostul premier Sorin Grindeanu.

24- Varujan Vosganian – Pe 4 octombrie 2017, Varujan Vosganian a declarat într-o postare pe pagina sa de Facebook că: ”Am dat exemplul ouălor nu ca să impozitez cotețele (eu, cât am fost ministru, am redus impozite, nu am crescut sau nu am inventat niciodată un impozit sau o taxă) ci ca să fiu mai bine înțeles.”

Concluzie

Declarația lui Varujan Vosganian este falsă. Cât timp Varujan Vosganian a fost Ministru al Economiei în guvernul Ponta 2 a fost instituit cel puțin un nou impozit. Nu ne-am uitat în detaliu la toate măsurile privind taxele și impozitele din perioada respectivă, dar credem că poate fi o lectură interesantă acest articol din Gândul.

25- Mihai Tudose – Vorbind despre creşterea preţului carburantului, Mihai Tudose a făcut următoarea afirmaţie: ”Cred că ați aflat că au fost niște uragane și că a crescut prețul barilului pe plan mondial, a crescut prețul la energie în toată lumea, ba chiar în România mai puțin.”

Concluzie

Afirmația prim-ministrului Mihai Tudose este falsă. Din datele disponibile la nivelul Uniunii Europene nu se poate concluziona că fenomenele meteorologice din America și, ca o consecință a lor, posibilele creșteri ale prețului barilului, ar fi avut un efect uniform asupra prețurilor.

Cel mai probabil, o analiză la detaliu ar arăta că cele două fenomene au avut consecințe care s-au împletit cu anumite caracteristici ale piețelor sau politici economice locale, rezultând prețuri mai mari, mai mici sau neschimbate.

În continuare, cea mai simplă explicație pentru creșterea prețurilor din România rămâne majorarea accizelor.

26- Liviu Dragnea – Liviu Dragnea s-a alăturat galeriei de politicieni care nu înțeleg de ce s-a scumpit carburantul în condițiile reintroducerii accizei la carburant. Acesta a declarat”Prețul la carburant l-au scumpit companiile, care nu cred că au scumpit din cauza accizei. Atunci când a dat-o jos Guvernul Cioloș, că nu am avut șansa să intrăm în decembrie la guvernare, prețurile nu au scăzut. Deci se pare nu asta influențează. Se pare că influențează alte interese și anume profitul, cu orice preț”.

Concluzie

Afirmația lui Liviu Dragnea este falsă – prețul la combustibil a fost influențat de introducerea/ retragerea/ reintroducerea supraaccizei. Mai mult, acesta prezintă o informație falsă în ceea ce privește cine a luat aceste decizii – toate cele trei modificări la regimul accizelor au fost introduse de guvernele PSD (Ponta și Tudose).

27- Raed Arafat – Duminică, 1 octombrie 2017, Raed Arafat, Șeful Departamentului pentru Situații de Urgență (DSU), a afirmat că: ”Asistăm la un moment istoric, în care pompierii și situațiile de urgență în general sunt considerate de importanță strategică pentru populație și pentru țară. La nivel național, s-au alocat fonduri fără precedent și aici vorbesc de aproape 600 de milioane de euro alocate situațiilor de urgență de către Guvern. Premierul a decis să le aloce din fonduri europene, să ne permită să ne dotăm cu tot ce este nevoie, să eliminăm tot ce este mai vechi de 30 de ani, de 25 de ani, să venim mai aproape și mai eficient de populație”.

Concluzie

Afirmația lui Raed Arafat continuă o serie de afirmații înșelătoare transmise pe parcursul ultimelor luni în ceea ce privește dotarea sistemului de situații de urgență – deși România ar putea beneficia de proiecte de investiții de aproape 600 de milioane de euro în acest domeniu, sumele nu au fost identificate acum și nici nu sunt rodul eforturilor actualului guvern. Guvernul Ponta a semnat Programul Operațional Infrastructură Mare 2014-2020 prin care au fost obținute aceste fonduri europene. Mai mult, la rectificarea bugetară din septembrie 2017 au fost tăiate și nu alocate sume de bani din bugetul MAI. Afirmațiile acestuia sunt deci false.

28- Călin Popescu Tăriceanu – Discutând despre situaţia scumpirilor de carburanţi după reintroducerea supraacizei, Călin Popescu-Tăriceanu a declaraturmătoarele: ”Eu nu am văzut nicio scumpire la carburant, au fost câteva creşteri de preţuri sau scăderi de preţuri. Sunt diferenţe foarte mari de până la 10% [între benzinării sau localităţi]”.

Concluzie

Declaraţia lui Călin Popescu Tăriceanu este falsă. Deşi se pot observa creşteri şi scăderi de preţ, cifrele arată o scumpire evidentă a carburantului.

29- Gabriela Firea – Primăria Generală a Municipiului București a pus pe ordinea de zi a Consiliului General al Municipiului București un proiect de rectificare a bugetului local. În urma criticilor apărute, Primarul general, Gabriela Firea, a afirmat printr-un comunicat de presă: ”Observ cu mahnire ca orice discutie despre bugetul Municipalitatii este abordata exclusiv din punct de vedere politic, adversarii nostri fiind obsedați să demonstreze incapacitea actualei administrații prin prezentarea trunchiată și tendențioasă a unor cifre din buget. Chiar acum doua saptamani, specialistii PMB au mai explicat, in cadrul altei sedinte de consiliu, ca, potrivit rectificarii bugetare, s-au acordat bani pentru domeniile prioritare, cum ar fi fonduri destinate copiilor cu dizabilitati, bani pentru spitale, RADET, RATB, parcaje etc. Si atunci, in loc de obiectii constructive sau eventuale amendamente propuse de reprezentantii partidelor din cadrul CGMB, s-au lansat doar acuzatii nefondate si a trebuit sa demontam aceste informatii false, potrivit carora s-ar taia fondurile alocate pentru scoli si grădinite.

Concluzie

Afirmația Gabrielei Firea este falsă. Potrivit minutei publicate pe site-ul primăriei, niciunul dintre consilieri (de la putere sau din opoziție) nu a adus acuzații nefondate și false privind tăierea unor bani de la școli și grădinițe de acuzație.

30- Adrian Țuțuianu – După ce Ministerul Apărării Naționale a dat un comunicat de presă prin care anunța amânarea plății unor drepturi salariale, ministrul de resort, Adrian Țuțuianu, și-a dat demisia ca urmare a scandalului creat din cauză că nu ar mai fi bani pentru plata cheltuielilor de personal în armată. Ministerul Finanțelor Publice și premierul au dat asigurări că sunt bani și că sume în plus vor mai fi alocate în urma iminentei rectificări bugetare. Ministrul Țuțuianu însuși a declarat: ”Toată lumea a înțeles că nu sunt bani. Realitatea nu este aceasta. Bani sunt!”.„MApN are un buget și execuția generală a bugetului, până la această oră, este de 39,5%. În ceea ce privește drepturile de personal, execuția bugetară e de 72,71%. Chestiunea de care ne-am lovit este una de natură tehnică, respectiv trecerea din trimestrul 4 în trimestrul 3 a unor sume de bani care să ne permită plata tuturor drepturilor salariale la data de 15”, a adăugat Țuțuianu.

Concluzie

Afirmația ministrului demisionar Țuțuianu este falsă – la acel moment, problema plății cheltuielilor de personal din MApN nu era doar una tehnică, ci, în absența unei rectificări bugetare, ce va presupune probabil alocări suplimentare pentru acest capitol în detrimentul altora, chiar nu mai există bani pentru a plăti militarii până la sfârșitul anului 2017 pe actuala Lege a Bugetului de Stat.

31- Mihai Tudose – În ideea creșterii nivelului accizei la carburant din toamna lui 2017, deși o supra-acciză introdusă anterior a fost eliminată în ianuarie 2017 prin prevederile Noului Cod Fiscal, premierul Mihai Tudose a făcut următoarea declarație: ”Încercăm să punem lucrurile la loc. Când am scos acciza, preţul la pompă n-a scăzut. Încercăm s-o punem la loc. Dacă creşte preţul la pompă, o să avem o altă discuţie cu companiile distribuitoare şi producătoare (…) Noi am scos acciza nu ca să le facem lor profit, ci ca să încercăm să ducem preţul mai jos. N-a funcţionat, o punem la loc.”

Concluzie

Declarația lui Mihai Tudose este falsă. Eliminarea supra-accizei a dus la o scădere imediată a prețului combustibilului la pompă.

32- Lia Olguța Vasilescu – În cadrul dezbaterilor parlamentare din cadrul ”Orei Premierului” din 4 septembrie 2016, Ministrul Lia Olguța Vasilescu a sugerat că deficitul fondului de pensii nu este un lucru nou, fiind o situație obișnuită încă din 1989. Aceasta s-a întrebat, astfel, retoric: ”Ați vorbit aici despre deficitul la Fondul de Pensii. Păi când după 1989 nu a fost deficit la Fondul de Pensii?”

Concluzie

Afirmația Ministrului Lia Olguța Vasilescu este falsă – deficitul bugetului asigurărilor sociale de stat nu este neapărat o obișnuință.

Așa cum reiese din tabelul de mai sus, abia din 2008 încep să vină subvenții de la bugetul de stat pentru a acoperi deficitul fondului de pensii.

33- Mihai Tudose – Deși au negat în permanență existența oricărei discuții privind eventuale modificări ale Pilonului II de pensii, membri ai guvernului României au făcut săptămâna trecută o serie de declarații prin care și-au exprimat îngrijorarea cu privire la randamentul acestuia. Astfel, reținem declarația premierului Mihai Tudose: ”Este vorba despre luarea unei decizii. S-a constatat că randamentul de la Pilonul I, care are ca reper salariul mediu, este mult mai mare decât randamentul de la Pilonul II.”

Concluzie

Declarația premierului Mihai Tudose este falsă. Este o greșeală elementară să încerci să vorbești despre randamentul Pilonului I și să-l compari cu cel al  Pilonului II. Dacă, prin absurd, acest lucru ar avea sens, vedem că Pilonul II funcționează foarte bine în România: din analiza pe ultimii 15 ani a celor de la Better Finance rezultă că  Pilonul II de la noi a avut cel mai bun randament din Uniunea Europeană.

34- Tudorel Toader – În urma declarațiilor privind modificarea legilor Justiției, din data de 23 august 2017, care au stârnit reacții controversate din partea societății civile, ministrul Justiției, Tudorel Toader, a adus niște clarificări din care reținem”Este adevărat că eu, ca ministru al Justiției, puteam foarte simplu ca propunerile de modificare pe care le-am formulat să le inserez în proiectul de lege, să le trimit la CSM, dumneavoastră, societatea nici să nu cunoască acest lucru, după care să aflați conținutul, să vă vedeți în fața unui fapt împlinit. Asta e tehnica, asta e regula. Așa ați văzut de fiecare dată. Ai proiectul de lege, avizare, modificări, îl pui pe circuit și îl trimiți la Guvern și Parlament.”

Concluzie

Declarația lui Tudorel Toader este falsă. Dacă ar fi acționat conform principiului enunțat în declarație, ministrul Justiției ar fi încălcat legile 52/2003 și 24/2000, trecând astfel peste procedura de transparență decizională și continuând (în consecință) un obicei contrar principiilor democratice, folosit prea des în elaborarea legilor din țara noastră, obicei recunoscut și de către Tudorel Toader.

35- Lia Olguța Vasilescu – În contextul știrii conform căreia Mark Zuckerberg, fondatorul rețelei de socializare Facebook, și-a anunțat intenția de a-și lua două luni de concediu după nașterea celei de a doua fiice, Lia Olguța Vasilescu, ministrul Muncii și Justiției Sociale, a postat pe contul personal următorul comentariu: ”Dacă era român și trebuia să îi dam 85 la sută din venituri, lunar, ca indemnizație de paternitate, înainte de apariția OUG, faliment scria pe noi!”

Concluzie

Declarația Liei Olguța Vasilescu este falsă. Modalitatea de calculare a indemnizației pentru creșterea copilului este una care nu se raportează la veniturile obținute din dividende pentru afacerile părinților.

Veniturile din dividende ale acționarilor unor companii nu trebuie confundate cu veniturile din activități independente, căci, dacă ar fi fost să fie așa, probabil și milionarii României ar fi reușit să falimenteze statul după acest algoritm. Mark Zuckerberg deține aproximativ 410 milioane de acțiuni la Facebook, ceea ce îl situează pe locul 5 în clasamentul Forbes privind cei mai bogați oameni din lume, cu o avere estimată la 56 miliarde de dolari.

36- Primăria Municipiului București (condusă de PSD) – Într-un comunicat remis de Primăria Municipiului București cu privire la problema desființării imobilului Cathedral Plaza, avem următoarea precizare”Municipiul Bucuresti nu are competențe în ceea ce privește demararea procedurilor pentru demolarea Cathedral Plaza. Atribuțiile privind avizarea desființării imobilului revin exclusiv Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice și proprietarului Cathedral Plaza.”

Concluzie

Comunicatul PMB conține afirmații false: PMB nu doar că poate, ci este obligată să inițieze demersurile privind desființarea Cathedral Plaza, ea având, urmare a hotărârilor judecătorești definitive, drepturi reale asupra construcției și putându-se adresa, în condițiile legii, respectivei Comisii pentru obținerea avizului.

37- Liviu Dragnea – După o ședință a coaliției de guvernare din 10 iulie, Liviu Dragnea, președintele PSD și președintele Camerei Deputaților, a fost întrebat cât va fi salariul minim pe economie de la 1 ianuarie 2018. Acesta a răspuns”1.550 de lei. Cu salariul minim, și vreau să repet această valoare, nu va fi impus de guvern salariul minim de 2.000 de lei. Nu există așa ceva. Probabil dintr-o greșeală s-a tot rostogolit asta în spațiul public. Noi avem în program 1.450 în 2017, 1.550 anul viitor și 1.650, 1.750. La anul, poate printr-o nouă prezentare a sistemului de impozitare, salariul brut să fie egal cu cheltuiala totală a angajatorului, ceea ce înseamnă două noțiuni diferite. Dar, salariul minim, așa cum îl știe toată lumea, va crește cu 100 de lei.”

Concluzie

Declarația lui Liviu Dragnea este falsă, pentru că:

  1. Președintele PSD s-a bazat pe programul de guvernare al guvernului Grindeanu atunci când a făcut declarația de ieri, 10 iulie, respectiv pe un document care nu mai este în vigoare. În acest vechi document se regăsește valoarea de 1.550 de lei, dar acesta a fost înlocuit cu noul program de guvernare, cel aprobat de Parlament odată cu învestirea Cabinetului Tudose.
  2. Valoarea salariului minim de 2.000 de lei în 2018 a apărut în spațiul public chiar din programul de guvernare al Cabinetului Tudose, unde ea apare explicit, și nu „probabil dintr-o greșeală”, așa cum afirmă liderul PSD.

38- Bogdan Stan – Șeful Fiscului, Bogdan Stan, a susținut vineri seara o conferință de presă cu privire la activitatea ANAF, după o întâlnire cu premierul. Acesta a afirmat că: ”În momentul de față sistemul IT al ANAF e învechit, avem servere din 1999, în ultimii ani nu s-a facut nicio investitie (…). Anii precedenți au existat sume pentru a investi în sistemul informatic, dar nu s-a luat nicio decizie. Sunt folosiți doar 3% din banii destinați investițiilor.”

Concluzie

Afirmațiile lui Bogdan Stan cu privire la faptul că în ultimii ani nu s-ar fi făcut nicio investiție la ANAF în ceea ce privește dotările hardware și software sunt false – între anii 2014-2016 au fost atribuite contracte de peste 200 de milioane de lei. Mai mult, de la preluarea mandatului acestuia (el a fost numit prin Decizia nr. 59 a Prim-Ministrului din 13 ianuarie 2017), a fost lansată o singură licitație deschisă în acest domeniu, pentru servere necesare sistemului vamal.

39- Liviu Pop – Liviu Pop, fostul ministru al Educației și Cercetării, a fost invitat în cadrul emisiunii În fața ta de la Digi 24, unde a declarat”Educația e gratuită conform Constituției. În fapt, cineva trebuie să asigure această gratuitate. Statul asigură o parte din gratuitate, părintele asigură altă parte din gratuitate, copilul nu plătește nimic.”

Concluzie

Declarația lui Liviu Pop este falsă. Părintele nu este integrat în mecanismul de asigurare a gratuității învățământului de stat, acest lucru aflându-se în atribuția statului, din perspectivă legală.

Din păcate însă, realitatea ne arată că, în unele cazuri (de pildă „fondul clasei”), părinții asigură resursele financiare pe care statul ar fi trebuit să le asigure prin finanțarea de bază prevăzută prin Legea Educației naționale. Aceeași lege în care, la art. 8, se menționează o alocare anuală din bugetul de stat și din bugetele autorităților publice locale de minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv, o obligație asumată de stat care nu a fost respectată niciodată de la publicarea legii.

40- Liviu Dragnea – În perioada care a precedat moțiunea de cenzură împotriva guvernului PSD, au existat o serie de discuții între grupurile parlamentare ale PSD și ALDE cu cel al UDMR. În acest context, în spațiul public au apărut informații privind discutarea într-un ritm mai alert a cel puțin două inițiative legislative de interes pentru UDMR, în schimbul susținerii UDMR la moțiune. Președintele PSD, Liviu Dragnea, a afirmat despre aceste proiecte că: ”Nu au fost făcute azi-noapte sau azi dimineaţă, sunt legi ca multe altele care sunt în procedură parlamentară de o perioadă de timp, iar acum le-a venit rândul.”

Concluzie

Declarația lui Liviu Dragnea este falsă – chiar dacă celor două proiecte legislative depuse de UDMR ”le-ar fi venit rândul”, acestea nu par a fi fost legi ca toate celelalte având în vedere faptul că pentru inițiative legislative mai vechi decât ele procesul legislativ este întârziat. Mai mult, la inițiativa legislativă aflată în Senat, termenul pentru depunerea rapoartelor din comisiile de specialitate a fost devansat.

41- Sorin Grindeanu – Sorin Grindeanu a mers, sâmbăta trecută, la sediul PSD Timiş, la două zile după ce a fost exclus din PSD prin decizie a Comitetului Executiv Național al formațiunii. Întrebat de presă dacă a venit să se reînscrie în partid, Grindeanu a lăsat să se înțeleagă că motivul pentru care nu se reînscrie chiar atunci în partid este acela că decizia de excludere nu ar fi fost transmisă de la centru. Conform News.ro, la întâlnirea cu membrii și susținătorii PSD Timiș, premierul a declarat”Am fost, sunt şi voi fi membru în acest partid, nu am schimbat partidul, nu vreau şi nu pot. Sunt pesedist şi punct. Nu poate să mă dea Liviu Dragnea afară ori de câte ori vrea. Organizaţia pe care o conduc consideră că sunt membru şi, aşa cum spuneam, am venit să văd pulsul organizaţiei Timişoara, pe care o conduc. (…) De altfel, domnii au cam uitat să trimită actele cu excluderea mea din partid. Din punctul meu de vedere, nu are cum să mă excludă vreodată Liviu Dragnea, că nu mă poate exclude el de câte ori mă pot eu reînscrie.”

Concluzie

Declarația lui Grindeanu este falsă. Dacă ne uităm la statut, el nu se putea reînscrie în PSD sâmbătă, când a mers la organizația județeană Timiș, al cărei membru a fost până la decizia CEx, și nici nu se poate reînscrie în partid mai devreme de un an cu respectarea statului formațiunii. Implicit, nu se poate reînscrie în partid atât de ușor „de câte ori va fi exclus”, statutul punând explicit acea condiție a trecerii unui an de la decizie.

42- Tudorel Toader – Luni, 12 iunie 2017, ministrul justiţiei, Tudorel Toader, a vorbit despre stadiul în care se află legile justiţiei: ”Pachetul de legi privind justiţia este finalizat. Cel mai probabil, săptămâna aceasta, voi prezenta în liniile directoare modificările substanţiale, îl voi transmite la Guvern, Guvernul, probabil, sper eu, şi-l va însuşi şi îl vom transmite la Parlament. Potrivit programului de guvernare, Ministerul Justiţiei trebuie să iniţieze proiectul de lege pentru modificarea legilor justiţiei în cursul lunii iunie 2017.”

Concluzie

Declarația lui Tudorel Toader este falsă. Programul de guvernare nu conține niciun termen pentru inițierea proiectelor pentru modificarea legilor justiției.

Notă: Înaintea verificării, ministrul Tudorel Toader a fost contactat de către redacția Factual, pentru a preciza unde se menţionează mai exact termenul privind inițiarea modificării legilor justiției, răspunsul fiind același: în programul de guvernare, la capitolul despre justiţie.

43- Sorin Grindeanu – Miercuri 14 iunie 2017, Comitetul Executiv al Partidului Social Democrat a hotărât retragerea sprijinului politic acordat la începtului anului 2017 Guvernului Grindeanu. În acest context, premierul în funcție, Sorin Grindeanu, a declarat”Toată echipa guvernamentală a fost nominalizată și făcută de domnul Liviu Dragnea. N-aș mai accepta așa ceva.”

Concluzie

Declarația lui Sorin Grindeanu este falsă, dacă ne uităm chiar la afimațiile pe care acesta le-a făcut în trecut.

La momentul desemnării, Sorin Grindeanu afirma că a participat la stabilirea componenței echipei de miniștri. Mai mult, aflat lângă el, Liviu Dragnea a spus că cel puțin cinci nume din Cabinet au fost alese chiar de Grindeanu, lucru pe care el nu doar că nu l-a contrazis, ci l-a și întărit, dând exemplul celor doi foști colegi de-ai săi din Ministerul Comunicațiilor pe care i-a adus și în noua echipă, la acel moment aflată în stadiul de propunere și aşteptând votul de investitură.

Ulterior, în momentul în care i-a fost retras sprijinul politic, Grindeanu a afirmat că „toată” echipa Cabinetului său a fost facută de Dragnea.

44- Gabriela Firea – Primarul general al Municipiului București, Gabriela Firea, a făcut o serie de declarații cu privire la conflictul din 8 iunie 2017 care a avut loc la Primăria Generală a Municipiului București (PMB), când un grup de cetățeni a dorit să intre la ședința Consiliului General al Municipiului București (CGMB), din care reținem:Jurnalist: Dar aveau dreptul să participe la ședință? Erau înscrise pe listă persoanele respective?Gabriela Firea: Sub nicio formă, pentru că dacă ar fi avut dreptul erau pe acea listă, așa cum au intrat practic cei 30 și ceva de cetățeni din București și au luat loc în sala de ședință. Ceilalți care nu s-au înscris au venit doar să facă scandal (…)

Concluzie

Afirmația Gabrielei Firea este falsă. Cetăţenii au dreptul de a participa la şedinţele CGMB şi cel puțin o parte dintre cei care au încercat să asiste la ședința de joi au respectat procedura impusă prin regulament, respectiv au solicitat în scris să participe.

Pe de altă parte, nici în teorie, în regulamentul de organizare și funcționare a instituției, și nici în practică – cel puțin în cazul ședinței de joi, 8 iunie – nu există și nu a existat o procedură transparentă care să indice modul în care solicitarea unui cetățean de a participa la ședință este procesată de organizatorii ședinței, totul oprindu-se, atât în regulament, cât și în fapt, la momentul la care cererea ajunge la Secretarul Municipiului București.

45- Liviu Dragnea – Deficitul bugetar de 3% şi depăşirea sa este un subiect care a tot apărut în presă în ultimele zile, ca urmare a unui avertisment transmis României de către Comisia Europeană. În această dispută, liderul PSD, Liviu Dragnea, a avut următoarea poziție”Când state mari au sărit peste deficitul de 3%, nu a fost nicio reacție de la Comisia Europeană. În România, când nici măcar nu se pune problema să depășim deficitul de 3%, ne tot arată cartonașe galbene sau ne atenționează. Programul de guvernare va fi pus în practică, deficitul nu va fi depășit. În schimb, vrem să fim lăsați să dezvoltăm România. Toate aceste semnale, care sunt date, bazate nu știu pe ce, din punctul meu de vedere, sunt profund incorecte, cele care vin de la Comisia Europeană. Nu cred că așa trebuie procedat cu un stat membru, chiar dacă este vorba de România.”

Concluzie

Consultând informațiile de mai sus, este evident că procedura în cazul riscului de deficit excesiv nu este ieşită din comun şi nu reprezintă o excepţie severă îndreptată împotriva României, astfel că declarația domnului Dragnea este falsă. Avertismente timpurii au fost adresate, după cum am arătat, şi altor state.

Mai mult, ieșind puțin în afara analizei legate strict de procedurile în caz de deficit excesiv, nu putem spune că din cauza acestora o țară se poate sau nu dezvolta. Pentru obiectivul Factual este suficient să observăm că:

  • există țări dezvoltate care nu au deficite (Germania, Olanda)
  • există țări dezvoltate care au deficite (SUA, Franța)
  • există țări mai puțin dezvoltate care au deficite (Grecia, România)
  • există țări mai puțin dezvoltate care nu au deficite (Belarus)

46- Sorin Grindeanu – Sorin Grindeanu a remis, marți 16 mai 2017, un comunicat de presă în care precizează:
”Rata șomajului se află la un minim istoric de după 1989.”

Concluzie

Declarația lui Sorin Grindeanu este falsă. Potrivit datelor oficiale, rata șomajului nu se află la un minim istoric (după anul 1989), așa cum a afirmat Grindeanu.

47- Ilan Laufer – Ilan Laufer, secretar de stat în cadrul Ministerului pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat, a făcut următoarea afirmaţie legată de creşterea investiţiilor străine directe :”În primele două luni ale anului 2017, investiţiile străine directe au crescut cu 85% în comparaţie cu primele două luni din 2016. Investitorii străini au încredere în programul de guvernare.

655 mil euro vs 354 mil euro
(sursa BNR)
#programuldeguvernare”

Concluzie

Declarația lui Ilan Laufer este falsă. Nu doar că investițiile străine nu au crescut cu 85%, ci chiar au scăzut. Mai mult, din aceste date, așa cum le folosește Ilan Laufer, nu se pot trage niciun fel de concluzii și nu se pot face niciun fel de legături între programul de guvernare și apetitul investitorilor străini pentru România.

P.S: Autorul declarației și-a editat informația de trei ori de la postare, cea mai recentă editare având loc la 5 zile după declarația inițială, dovadă că și Ilan Laufer și-a dat seama de erorile pe care le-a comis.

48- Călin Popescu Tăriceanu – Invitat la emisiunea Punctul de întâlnire de la Antena 3, președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu a făcut următoarea afirmație, încercând să explice de ce primele două luni ale anului au adus încasări mai mici la buget decât cele estimate”Programul de guvernare în baza căruia am stabilit aceste măsuri se bazează pe o serie de  calcule economice amănunţite, la virgulă. Sigur că au intervenit anumite lucruri care ne-au dat anumite, mici planuri peste cap: decizia guvernului Cioloș de a introduce de la 1 ianuarie 2017 TVA-ul redus, de a anula taxa pe stâlp, de a anula acciza, a însemnat (sic!) un anumit minus de venituri.”

Concluzie

Afirmația lui Călin Popescu Tăriceanu este falsă – reducerea TVA la 19%, eliminarea taxei pe stâlp și anularea supra-accizei la carburanți nu au fost decizii ale Guvernului Cioloș, ci este vorba despre prevederi existente în Codul fiscal adoptat în anul 2015, în Parlamentul României, ca urmare a unei inițiative a Guvernului Ponta pe care Tăriceanu însuși a salutat-o la momentul adoptării și pe care, evident, autorii programului de guvernare o puteau prevedea.

49-  Lia Olguța Vasilescu – Lia Olguța Vasilescu, ministrul Muncii și Justiției Sociale, a fost invitată la emisiunea Sinteza zilei, de la Antena 3, din data de 5 aprilie 2017, unde a declarat”În momentul în care am fost reținută 24 de ore am fost întrebată de personalul respectiv cu cine vreau să stau în cameră. Și-am spus <<nu știu>>, adică nu pot să aleg pentru că nu știu cine este aici. Și mi-au spus <<stați liniștită, doamnă, că toate sunt intelectuale>>.  Închisorile sunt pline de intelectuali.”

Concluzie

Declarația Liei Olguța Vasilescu este falsă. Interpretând termenul de intelectuali prin persoanele cu studii superioare încarcerate în închisorile din România, observăm că, în prezent, din totalul persoanelor încarcerate, doar 4,28% sunt persoane cu studii superioare.

50- Grațiela Gavrilescu – Aflată la Bistrița Năsăud, Grațiela Gavrilescu, vicepremier și ministru al Mediului în Cabinetul Tudose, s-a răstit la jurnaliști într-o conferință de presă pe tema sistemului de gestionare a deșeurilor în județ. Reținem următorul fragment din dialogul avut cu jurnaliștii:

”G.G.: Cred că trebuie să încercăm să fim optimiști și să nu mai aruncăm așa (cu critici, n.r.).
Jurnalist: Trebuia acum cinci ani să fim optimiști!
G.G.: Cred că nu eram niciunul dintre noi acum cinci ani…
Jurnaliști: Ba da!
G.G.: Eu nu eram!”.

Concluzie

Grațiela Leocadia Gavrilescu a fost ministru al Mediului, într-o perioadă în care problema deșeurilor ar fi putut fi în mod cert mai bine gestionată la nivel central și local, pentru a evita situația actuală, cu patru proceduri de infringement deschise pe această temă. Totodată, din 2004 și până acum, Grațiela Gavrilescu a fost în permanență în Parlament, în ultimii ani chiar „la putere”, iar preocupările sale au atins și chestiuni de mediu, însă nu și problematica deșeurilor.

Cu toate acestea, însă, este imposibil de verificat declarația punctuală referitoare la faptul că Grațiela Leocadia Gavrilescu nu a avut „acum cinci ani” mecanismele necesare influențării deciziilor în ceea ce privește problema gestionării deșeurilor. În mod cert le-a avut acum aproape trei ani, timp de un an, cât a fost ministru al Mediului, însă responsabilitatea atunci era împărțită între titularul portofoliului de Mediu și cel al Fondurilor Europene, cu atribuții distincte dar care depindeau unele de altele.

În același timp, este imposibil de spus că un deputat avea sau nu avea pârghiile necesare pentru a influența decizia în chestiunea deșeurilor, chiar dacă partidul ei a fost și reprezentat în Guvern, dar și în opoziție în această lungă perioadă. În teorie, parlamentarii au mijloace de a influența deciziile Cabinetului, dar în practică acestea sunt complet dependente de alianțele politice de moment.

Astfel, verdictul privind afirmația Grațielei Leocadia Gavrilescu este „imposibil de verificat”.

Ne vom opri aici cu acest TOP pentru a nu risca să vă plictisim. Evident, numărul minciunilor debitate de membrii coaliției PSD-ALDE sunt infinit mai mare.

Sursa: factual.ro

Pactul SECRET Dragnea-Netanyahu – Israelul, gata să suporte financiar impactul ieșirii României din UE și să garanteze parteneriatul strategic cu SUA.

Ești pregătit ca România să părăsească Uniunea Europeana? PARTICIPĂ LA SONDAJ!

https://www.facebook.com/plugins/post.php?href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2Fbarbuta.ionut.94%2Fposts%2F442280966202012&width=500 

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Nici o națiune, în ultimele trei secole, nu a reușit să se elibereze de jugul mafiei bancare, Ceaușescu a făcut-o. Populația a trebuit să suporte o anumită presiune, dar libertatea are și ea un preț. Dacă am fi fost lăsați să ieșim din această situație, România ar fi avut un destin glorios, ar fi devenit o referință în lume.

EXPLOZIV ȘI EXCLUSIV: Interviul INTERZIS în Presa Românească

Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Aprilie 2, 2018

EXPLOZIV ȘI EXCLUSIV: Interviul INTERZIS în Presa Românească

„… Nu mai putem vorbi de pluralitate politică, simple amăgiri pentru naivi.

Indiferent că vorbim de partidele de stânga, de dreapta sau de centru, rezultatul rămâne deja stabilit, agenda progresistă avansează, este de neoprit. 

După fapte și realități, observăm că spectrul politic reprezentativ este compromis, neputincios, vândut și lucrează concertat împotriva interesului național, împotriva interesului popular. Principiul fundamental al democrației este ignorat, negat și tratat cu aroganță.”

Uniunea Europeană se prăbușește.

Pentru a prelungi unitatea internă este nevoie de un factor extern de frică. Cum musulmanii nu mai sunt percepuți ca o amenințare, ba chiar sunt primiți cu brațele deschise, Rusia devine factorul principal de frică. Coeziunea U.E. depinde și de un factor intern de frică, pentru a menține poporul divizat. Acest factor format din oamenii cu convingeri naționaliste va fi tot mai demonizat pe măsură ce agenda avansează.

Urmează să pătrundem în mintea unui român care a trăit în Apus de peste zece ani, văzând cu ochii săi, din interior, mirajul prosperității occidentale în care am fost ademeniți, năruindu-se sub jugul totalitarismului capitalului transnațional, a globalismului neoliberal.

Plecând de la ideea unui dialog despre România și problemele abordate, dezbătute, uneori incriminate și, până la urmă, arhicunoscute în spațiul românesc, interviul a deviat de la doxa conformistă cuprinzând imediat forma și esența profundă a cancerului la care este supusă țară noastră….

În această conversație îmi asum un rol de jurnalist cu tendințe de avocat al diavolului, provocându-l pe dizidentul Mihai Șerban să răspundă la subiecte sensibile.

Interviul relevă o realitate suprimată de mass media și instruiește cititorul în arta retoricii moderne prin răspunsurile la întrebări puse semi-agresiv.

Natura democrației din U.E., metisajul și marea înlocuire, emigrarea românilor, perioada ceaușistă, cum a revoluționat Dan Puric românismul, jurnaliștii ca niște trupe de ocupare mintală ș.a., sunt câteva dintre chestiunile atinse mai jos.

Fără falsă modestie, vă prezint cel mai exploziv interviu din presa românească; provocator, agitator, brutal de sincer, incisiv, grozav și adevărat, un interviu incorect politic:

Interviu

Sterie Ciumetti – Domnule Mihai Șerban, milioane de români și-au părăsit țara. Nu credeți că acest lucru ar putea afecta în timp echilibrul  economic din România?

Mihai Șerban – Ați făcut o afirmație greșită. Românii nu și-au părăsit țara, ci au fost alungați de o speță politică formată din lichidatori judiciari, alogeni, trădători și slugi de casă dirijate de afară, dar am să revin asupra acestei false dileme pe parcursul interviului. Legat de chestiunea economică, permiteți-mi să vă întreb: ce înțelegi prin echilibru economic?

S.C. – Economia se bazează pe consumatori, milioanele de români plecați din România nu mai participă la economia țării… vorbim de pensii, servicii sociale, sănătate etc.

M.S. – Dincolo de lipsa de înțelegere de care dau dovadă autoritățile vizavi de faptul că dezrădăcinarea unei populații reprezintă o dramă umană și nu o aritmetică economică, am să încerc să vă răspund la întrebare. Probabil faceți referire la capacitatea oamenilor de-a consuma produsele importate pe piața de desfacere creată în România, după lovitura de stat organizată în 1989. Ceea ce este altceva, orice, dar nu economie națională. România a fost o țară puternic industrializată, o forță agricolă de prin plan în Europa și un mediu profesional foarte bine calificat. După asasinarea lui Ceaușescu și trecerea forțată la așa zisa democrație, în mai puțin de două decenii toată structura economică din România a fost lichidată și a început exilul de forță și inteligență.

S.C. – În mare, spuneți că s-a trăit mai bine în România pe vremea dictatorului Ceaușescu?

M.S. – Vreau să știți că asocierea nu mă intimidează, chiar deloc. Vreau să vă întreb, Franco a fost și el un dictator?

S.C. – În România subiectul a fost mai puțin cunoscut, dar așa a fost perceput în Occident. Nu sunteți de aceeași părere?

M.S. – Bineînțeles că nu. Francisco Franco Bahamonde a reușit să țină piept Internaționalei Comuniste și celei capitaliste, disimulată după mișcarea republicanilor, reușind să țină Spania cu o mână de fier departe de hegemonia bancară internațională din 1936 și până în 1977. Dacă numiți asta o dictatură, vă privește, dar atunci eu o numesc o dictatură a binelui. Revenind la esența întrebării dvs., este o realitate pe care o cunosc generațiile care au trăit atunci. Generațiile de astăzi vorbesc despre epoca trecută din perspectiva discursului dominant, prin ecranul televizorului, din manualele școlare.

S.C. – În România părerile sunt împărțite, este adevărat. În schimb, imaginea vehiculată în Occident a fost mai apropiată de o dictatură teribilă.

M.S. – Pentru Occident, orice formă de nesupunere față de imperialismului financiar este o dictatură teribilă. Ceaușescu nu a fost nici înger și nici demon, dar a fost un conducător care a făcut din țara sa una dintre cele mai industrializate națiuni din Estul Europei. În anii ’70, bazându-se pe infrastructura industrială, capacitatea de export tehnologic, alimentar și geniul ingineresc de care dispunea țara noastră, a încercat și a reușit o lovitură de maestru plătind datoria externă a României, provocând  fără întârziere izolarea internațională și consecințele cunoscute. Nici o națiune, în ultimele trei secole,  nu a reușit să se elibereze de jugul mafiei bancare, Ceaușescu a făcut-o. Populația a trebuit să suporte o anumită presiune, dar libertatea are și ea un preț. Dacă am fi fost lăsați să ieșim din această situație, România ar fi avut un destin glorios, ar fi devenit o referință în lume.

S.C. – Cine s-a împotrivit, poporul?

M.S. – Interesele transnaționale, finanțele apatride, numiți-le cum vreți. Vorbim despre aceleași forțe care dețin în continuare 175 de bănci centrale naționale – în lume, Banca Mondială și F.M.I.

S.C. – Nu putem vorbi de sistemul financiar global ca și cum am vorbi despre un grup de oameni. Finanțele acționează după niște principii de piață.

M.S. – Interesantă definiție… să înțeleg că imperiile Rothschild, Rockefeller, Warburg,  Morgan, deținătorii marelui capital, război după război, criză după criză, crimă după crimă, evoluează în timp și spațiu precum niște fundații de binefacere absolut dezinteresate?! Să fim serioși.

S.C. – Nu credeți că sună a discurs conspiraționist?

M.S. – Dacă revoluția franceză, cea bolșevică, primul și al doilea război mondial nu ar fi avut loc, acceptam această acuzație. Istoria nu trebuie privită doar prin faptele ei, ci, îndeosebi, prin consecințele pe care le provoacă. Citiți-l pe Céline dacă îl găsiți, cenzura e mare, a scris o carte unde aduce un omagiu interesant lui Felix M. Warburg, jidanul care și-a subvenționat prietenii cu 15, apoi cu 200 de miliarde de dolari pentru a revoluționa Rusia în 1917. O să vă placă lectura, grozav.

S.C. – Trecând peste intervalul respectiv, factorii economici arată că România are o creștere economică susținută de când a intrat în U.E.: nu credeți că este un lucru pozitiv?

M.S. – După ce o țară este adusă în stadiul zero de productivitate, nu poate decât să crească. Dar asta nu înseamnă că de această creștere profită românii, este pur și simplu o dinamică firească, o conjunctură controlată. Românii au avut totul la dispoziție ca să devină una dintre cele mai prospere popoare din Europa. Faptul că trecem de la echivalentul unui salariu de 200 de euro pe lună, la 250, sau 300 de euro pe lună, într-un interval 5-10-15 ani, matematic vorbind este o creștere, dar când vorbim despre România, sau despre demnitatea unui muncitor, devine ușor ridicol.

S.C. – Nu considerați consumismul drept un factor de creștere economică?

M.S. – Puterea de cumpărare este un element printre altele, dar nu este central. Prosperitatea unei economii sănătoase este dată de  capacitatea de producție internă și export. Or, România nu mai produce nimic și, mai rău, a ajuns în faza umilitoare în care importă chiar și alimente de bază. Vorbim de o țară care are cel mai roditor pământ din Europa. În alimentarele din România găsiți numai produse de import, iar cele care mai poartă denumiri românești, ce-i drept foarte puține, aparțin unor firme străine. Prin urmare, orice bănuț cheltuit în supermarket este un cui bătut în sicriul național, ne întreținem jugul. Nu putem vorbi de economie în acești termeni, ci mai degrabă despre o exploatare economică. După dărâmarea controlată a blocului socialist, țările din Est au fost puse la dispoziția capitalului transnațional, la dispoziția firmelor occidentale. Pe lângă acapararea sistemului bancar, politic, a economiei și a tuturor resurselor naturale, a rezultat o piață de desfacere pentru produsele de calitate inferioară. Timpul a trecut de atunci și astăzi, din păcate, românii au rămas printre ultimii consumatori orientați din Est, rămânem o colonie economică. Mai rău, știam de multă vreme că produsele vândute în România aveau o încărcătură chimică nepermisă în țările din Vest. Odată cu apariția produselor alimentare chimice, modificate genetic, îmbâcsite cu E-uri, perturbatori endocrini, coloranți, aditivi de gust și chiar fecale de animale, a apărut în România o epidemie de cancere… autoritățile aveau la cunoștință acest lucru, idem pentru mass media, dar au tăcut cu desăvârșire, ca și în Occident de astfel.

S.C. – Ceea ce spuneți este foarte grav, aveți dovezi în acest sens?

M.S. – Mai grav este să-ți extermini cu bună știință populația. Aștept argumente bazate pe elemente reale, nu presupuneri și stări de conștiință post mortem. Aveți un raport care să arate că alimentele chimice nu provoacă cancer la consumatori?

S.C. – Bine, dar consumul nu se limitează doar la alimente?

M.S. – Aveți dreptate, pe lângă alimente otrăvite, românii mai consumă o sumedenie de produse românești vândute de firme străine.

S.C. – La ce vă referiți?

M.S. – Firmele străine, transnaționale, au cumpărat dreptul de a exploata, distribui și comercializa toate resursele naționale. Vorba lui Ilie Șerbănescu: „Tragi apa la București să îmbogățești Parisul”. La fel pentru gaze, petrol și alte bogății de care, în mod normal, poporul ar fi trebuit să beneficieze la modul cel mai direct, la prețul mai corect. Aș adăuga un lucru foarte important, în momentul de față, pe lângă asasinarea suveranității și a democrației, în general, asistăm la asasinarea resurselor naturale ale subsolului și solului. Spre exemplu, fondul forestier din România este decimat de austrieci cu sprijinul și asistența întregului guvern de la București. Practic, vorbim de violarea și spolierea moștenirii generațiilor viitoare. Grav, foarte grav!

S.C. – Folosiți termenul, asasinare, dar în cazul de față vorbiți de înțelegeri comerciale bilaterale, parteneriate public-privat.

M.S. – Elementele de comunicare moderne nu pot modifica o realitate, în cel mai bun caz o pot acoperi, o vreme. Eu vă spun că inclusiv Constituția României a fost modificată, succesiv, pentru a permite jefuirea resurselor suverane, vorbim de aur, argint, telur, lemn, petrol, gaz ș.a., în cantități uriașe. Vorbesc despre mii de miliarde de dolari furate sau interzise proprietarului de drept, adică poporul român. Mai mult, un tată, o mamă, o familie, nu pune în primejdie cu bună știință viața copiilor, a generațiilor viitoare, semn că vârful statului român este parazitat de un grup de inși „românizați“ doar cu numele și ale căror inimi bat pentru orizonturi străine.

S.C. – Când spuneți guvern, faceți referire la niște oameni care au fost aleși democratic, nu credeți că acest deznodământ le conferă o formă de legitimitate în administrarea intereselor economice?

M.S. – Nu știu dacă să plâng sau să râd la afirmația dvs.! Această chestiune în jurul alegerilor democratice nu mai are nici o legătură cu realitatea. Vorbim de niște oameni care evoluează într-un sistem analog, o filială dirijată de afară în care orientările politice, economice, sociale, legislative, parteneriatele strategice obligatorii, clasificarea dușmanilor etc., absolut totul este decis și dirijat de afară,  în timp ce complexul mediatico-politic mimează stări de conflict, dezbateri de idei, false soluții și, în fapt, adevărate manipulări ale opiniei publice. Unde este democrația despre care vorbiți? U.E. nu este un spațiu democratic, România nu este un spațiu democratic.

S.C. – Dar nu puteți să spuneți asta și despre o țară ca Franța?

M.S. – Pasărea mălai visează! Franța, ca și România, plecând de la proporții și asemănări distincte, suferă de aceleași simptome cauzate de influența curentelor financiare apatride și a deciziilor luate de funcționari nealeși, care-și impun voința indiferent de rezultatul din urnele naționale. Campania electorală din 2017 a fost prilejul de-a afla acest lucru în mod oficial, candidați precum François Asselineau, Nathalie Artaud sau Jacques Cheminade au străpuns tavanul de sticlă și au avut curajul să vorbească despre marile orientări economice (GOPE), impuse din oficiu oricărui candidat ales, oricărui guvern și asta indiferent de culoarea politică anunțată.

S.C. – Insinuați că Franța mimează democrația, aranjează alegerile?

M.S. – Eu nu v-am spus că se aranjează alegerile, v-am spus că rezultatul lor nu schimbă cu nimic orientările decise de U.E., oamenii votează degeaba. Este mai subtil și mult mai ușor să transformi procesul democratic în ceva steril. De ce să te chinui să furi alegerile, când poți să furi candidații, să mimezi democrația, înțelegeți?

S.C. – Nu puteți să spuneți că toți candidații sunt corupți?

 

M.S. – În cazul de față nu putem vorbi de corupție, ci mai degrabă de trădarea unui sistem politic în incapacitate, o adunătură formală. Și dacă vorbim de un om cinstit, onest, populist, adică un naționalist care ar vrea să dea de pământ cu sistemul, cine află despre el, cine îl promovează, cine îi finanțează campania,  cine îi acordă timp de emisie, cine îi interpretează declarațiile și, în cele din urmă, cine îl desființează? Alături de curentele financiare, mass media joacă un rol central în alegeri, opinia publică este prelucrată, controlată, orientată. În final, în cursa electorală rămân doar candidații sistemului, indiferent că vorbim de oameni cunoscuți sau fețe noi. Vorbim de eșichierul politic dominant din ultimii cincizeci de ani. Nimeni nu vine să deranjeze această ordine, lipsa fondurilor pentru campanii și cenzura mass media formează un zid insurmontabil, deocamdată.

S.C. – În sistemul actual, politicienii mai pot reprezenta interesul popular?

M.S. – Vă reamintesc că democrația originală înseamnă puterea poporului, pentru popor, de către popor. Dar nu oriunde, ci în cadrul arealului propriu, adică națiunea, fiecare la el acasă. Dacă oamenii sunt puși în situația de-a alege numai reprezentanți în acord cu U.E. și, mai ales, cu Banca Centrală, atunci nu mai putem vorbi de interesul popular.

S.C. – În cadrul apartenenței la U.E., mai are relevanță să vorbim despre națiune?

M.S. – Depinde de ce parte a gratiilor te afli! Dacă faci parte din aristocrația conducătoare, din aparatul de stat, lucrezi în mass media, sau ești bancher, atunci națiunea reprezintă un obstacol în calea fericirii. Dar dacă faci parte din popor, atunci ai face bine să te ții cu dinții de aceasta fiindcă națiunea este ultimul refugiu de care dispune omul în fața progresiștilor.

S.C. – Va referiți la partidele de stânga?

M.S. – Nu, chiar deloc. Nu mai putem vorbi de pluralitate politică, simple amăgiri pentru naivi. Indiferent că vorbim de partidele de stânga, de dreapta sau de centru, rezultatul rămâne deja stabilit, agenda progresistă avansează, este de neoprit. După fapte și realități, observăm că spectrul politic reprezentativ este compromis, neputincios, vândut și lucrează concertat împotriva interesului național, împotriva interesului popular. Principiul fundamental al democrației este ignorat, negat și tratat cu aroganță.

S.C. – Din ceea ce spuneți, reiese, dacă nu mă înșel, faptul că politicienii nu fac parte din popor, nu credeți că vehiculați un concept greșit?

M.S. – Poporul este masa asupra căreia se exercită Puterea, politicienii, ca să numim cele mai mărunte elemente ale sistemului, nu se află în această categorie. Atunci când exersezi puterea asupra poporul ca să-l obligi să-și înțepe copiii cu 11-12 vaccinuri, ocultând  realitatea efectelor reale asupra sănătății, putem vorbi de un abuz fenomenal de putere, se numește totalitarism în stare brută. Faceți o anchetă obiectivă și încercați să aflați câți politicieni sau medici și-au otrăvit copiii cu 11-12 vaccinuri și veți înțelege cine este poporul.

S.C. – Credeți că democrația a devenit un concept depășit?

M.S. – Nicidecum, dar formularea corectă este „democrația reprezentativă“. Adică forma viciată a democrației este un concept infiltrat, diluat, deturnat și reformat după rețeta aristocrației cosmopolite, care, după căderea U.R.S.S., a reînființat un centru de putere transnațional independent de voințele populare, un sistem în opoziție radicală cu democrația stricto sensu.

S.C. – Îmi scapă ceva, insinuați că Uniunea Europeană este condusă de ruși?

M.S. – Nu, dar subiectul este foarte complex și nu cred că poate fi abordat în cadrul acestui interviu.

S.C. – Politologii spun că Rusia este un regim mai degrabă dictatorial, puteți nega faptul că Europa este un spațiu democratic?

M.S. – Democrația despre care vorbiți, în ultimele decenii, nu a făcut altceva decât să bombardeze țări nevinovate, să schimbe regimuri legitime, să acapareze resurse suverane, să producă haos și terorism globalizat, să facă din occidentali șomeri și să producă sclavi în lumea a treia. Dictatura despre care vorbiți, în ultimii ani, a provocat o reechilibrare a forțelor pe mapamond, obligând mașinăria sionisto-americană de război să bată în retragere. Intervenția Rusiei în Siria și în Crimeea demonstrează acest lucru. Astfel spus, de aici înainte, democrațiile occidentale vor avea dificultăți din ce în ce mai mari în a subjuga și teroriza națiunile independente de pe glob.

S.C. – Orientul rămâne un subiect foarte complex și discutabil, dar în interiorul Europei, putem vorbi de influențe americane?

M.S. – Când vorbim de Europa, ne referim la un continent compus din națiuni distincte, prin urmare, fiecare țară are interese proprii. Prin înființarea U.E., aceste interese au fost deturnate, uniformizate și, apoi, anihilate. Uniunea Europeană arată, prin toate pozițiile sale, și îndeosebi prin legile și normele pe care le impune prin forță, indiferent de sectorul vizat, că este doar o instituție de tip paravan, care acționează în subordinea și în serviciul marelui capital privat transnațional. Or, capitalul transnațional, insinuat prin bănci și firme transfrontaliere, este deținut în proporție de 90 la sută de americani. Vă las pe dvs. să trageți propriile concluzii.

S.C. – Bine, dar Uniunea Europeană nu poate fi asemănată cu o dictatură?

M.S. – Este o chestiune de terminologie și de abordare a realităților dincolo de discursul oficial. U.E. nu mai este un spațiu democratic din 2006. Vă reamintesc că țări precum Franța, Olanda, Danemarca, Suedia sau Irlanda au votat NU la referendumurile organizate pentru ratificarea Constituției Europene. Din păcate pentru ceea ce avea să urmeze, establishment-ul, care devenea tot mai vizibil și mai agresiv, a ratificat prin forță proiectul antidemocratic în data de 13 decembrie 2007, la Lisabona, în corelare perfectă cu așa-zisa criză financiară provocată de bănci private americane, toate în legătură cu Goldman Sachs. În ce măsură putem spune că ignorarea votului și infiltrarea finanțelor transnaționale în Europa au respectat principiile democratice?

S.C. – Nu cred că Goldman Sachs are capacitatea să influențeze U.E. Afirmația dvs. pare oarecum exagerată, hazardată.

S.C. – Nu cred că Goldman Sachs are capacitatea să influențeze U.E. Afirmația dvs. pare oarecum exagerată, hazardată.

M.S. – Goldman Sachs, nu. Dar Banca Centrală Europeană, da. Din anii ’90, în epoca lui Bill Clinton, toți președinții Băncii Centrale au lucrat la un moment dat pentru Goldman Sachs. Dacă îmi permiteți expresia, aș spune că hazardul nu este un drum cu sens unic.

S.C. – Să revenim la subiect, credeți că locul României este alături de sfera de influență rusă?

M.S. – Vorbiți de România prin prisma opoziției Rusia-Occident. De ce nu luați în considerare și varianta independenței naționale, a suveranității populare, a democrației la care faceți referire? De ce nu credeți în capacitatea de autodeterminare a popoarelor? Eu nu sunt nici pro-rus, nici pro-U.E și nici pro-tocol.  Sunt pro-român, sunt pentru independența și demnitatea nemijlocită a neamului meu.  În definitiv, sunt un naționalist convins, cred în libertatea și destinul propriu a oricărui om.

S.C. – România este membru N.A.T.O., aproprierea de Rusia nu ar fi văzută ca o amenințare pentru echilibrul din zonă, o trădare?

M.S. – Occidentul nu este în poziția de a preda lecții de echilibristică zonală și nici nu este calificat să vorbească despre trădare și, implicit, de moralitate. Să nu uităm că Occidentul ne-a dat pe mâna prietenilor lui Felix M. Warburg… știți dvs. cine este: marele bancher din New-York, amicul lui Troțki și Lenin… Nimeni nu poate impune unei națiuni dependența față de un anumit regim politic, economic sau militar, cu atât mai puțin așezarea unei armate străine pe teritoriul său, altfel se numește că este sub ocupație.

S.C. – Rușii au adus suferință în România, represiune, tiranie. Puteți nega acest lucru?

M.S. – Dacă vreți neapărat să-i numiți ruși pe kominterniști, vă privește. Dar pentru mine Hannah Rabinsohn, recte Ana Pauker, nu a fost nici rusoaică și nici româncă… haideți să mergem mai departe atunci: ce vă face să credeți că ați scăpat de cei care au știut în trecut să acapareze calitatea de ruși, strecurându-se după perestroika sub calitatea de democrați, de europeni, de aliat strategic, sau de români? Gândiți-vă bine la acest lucru pentru că tocmai aici se află cacealmaua istorică în care au căzut toți reeducații mass media, atât în Vest cât și în Est, mai puțin grupul Vișegrád care își trăiește primele clipe de libertate de după Al Doilea Război Mondial.

S.C. – După părerea dvs., grupul Vișegrád este pro-rus?

M.S. – Grupul Vișegrád formează o antiteză sănătoasă și demnă de respect în fața agendei marxiste impusă de U.E. Dar este la fel de adevărat că fără sprijinul neoficial al Rusiei, nucleul de rezistență format din acest grup ar fi anihilat în 24 de ore după modelul Iugoslaviei în aplauzele occidentalilor care, cel mai probabil, ar striga că democrația a învins, Ura!, Ura! etc.

S.C. – Nu sunteți foarte tandru cu mass media, nu credeți că este nevoie de presă liberă, independentă?

M.S. – Există o presă liberă sub forma publicațiilor independente de pe internet, dar acestea sunt lipsite de fonduri și izolate din câmpul informațional generalist, fapt care le limitează capacitatea de difuzare spre mase. De partea cealaltă, în liga profesionistă, aveți balaurul mass media care este o formă de negare a presei libere, un control al informației, o cenzură a realității, o reformulare ilicită a firescului, o manipulare a realului. Mass media sunt, pentru libertatea presei, ceea ce a fost colectivizarea pentru țărani, ori etatizarea pentru proprietățile private. Să fiu mai explicit: atâta timp cât jurnaliștii profesioniști, care nu sunt nimic altceva decât linia întâi a trupelor de ocupație mentală, vor continua să se plimbe liniștiți prin România, vor fi lăsați să producă materie antinațională, anticreștină, antitradițională, antiromânească – deformând și defăimând, împotriva interesului popular, orice acțiune de apărare a valorilor fundamentale naționale, orice încercare de ieșire din robie, tot atâta timp ne vom afla la ani-lumină distanță de orice inițiativă populară, politică, naționalistă, românească, antiimperialistă.

S.C. – După sirieni, românii reprezintă cea mai mare masă de imigranți din Europa. Credeți că România poate să reziste în viitor fără această populație activă?

M.S. – Să nu facem amalgam: musulmanii despre care vorbiți au fost expatriați în mod expeditiv de axa sionisto-americană care, după bombardamentele și procesele trucate, au asasinat conducătorii legitimi și au favorizat instalarea regimurilor teroriste. Revărsarea populațiilor musulmane spre Europa nu este  întâmplătoare, ci dirijată, nici măcar subtil și, mai grav, este presărată cu teroriști. De partea cealaltă,  românii au fost victimele unui regim de ocupație mediatico-politico-financiar care a destabilizat națiunea în mod gradual, după interese succesive. Bombardamentele au fost înlocuite cu distrugerea țesutului industrial, cedarea băncii naționale, ocuparea tuturor sectoarelor economice, strategice, politice etc. Putem vorbi despre o formă de terorism disimulat după aparatul falsei democrații.

S.C. – Ați făcut referire la o populație musulmană presărată cu teroriști, nu credeți că comiteți și dvs. un amalgam, numindu-i pe toți musulmanii teroriști?

M.S. – Amalgamul, ca argument de atac, alături de rasism, xenofobie și islamofobie, sunt elemente de comunicare ofensive folosite de mass media pentru a anihila din fașă orice revendicare protecționistă în fața valului de imigranți. Și totuși, am să intru în jocul dvs. și am să-mi reformulez afirmația: nu toți musulmanii sunt islamiști și nu toți islamiștii sunt teroriști, dar tot teroriștii sunt musulmani. Vă place mai mult acest silogism?

S.C. – Putem vorbi despre terorism în Occident, dar în România?

M.S. – Absolut, da! Terorismul poate căpăta diferite forme, acesta se poate disimula după directive europene, reforme economice, împrumuturi la F.M.I, Banca centrală, politici pro-imigrație, negarea suveranității populare, izgonirea populațiilor indigene, fast-food, propagandă pro-sodomistă etc. Terorismul este practicat pe sectoare, sub diferite forme, în funcție de interesul și intervalul istoric. Nu există nici o diferență între o bombă care sfârtecă corpuri nevinovate și o legislație criminală, ucigașă care pune în genunchi o națiune.

S.C. – Mă scuzați, dar nu am înțeles ceva, vorbeam de terorism și ați menționat fast-food-urile?!

M.S. – În S.U.A. patruzeci la sută dintre oamenii diagnosticați cu cancer suferă de obezitate. Circa 45 la sută dintre adulți și 25 la sută dintre copii suferă de obezitate. Vorbim despre o adevărată  bombă cu întârziere și, totuși, guvernul american permite industriei fast-food să facă 200 de miliarde pe an din vânzarea cancerului și a obezității.  Este cunoscut faptul că obezitatea provoacă teamă, neîncredere, dependență, panică, paranoia și nesiguranță. Terorismul acționează după aceleași principii.

S.C. – Unele voci din diaspora, o să-l amintim doar pe Paul Goma, vorbesc despre un plan de înlocuire a populației din România. În ce constă această înlocuire?

M.S. – Înlocuirea despre care a vorbit Paul Goma este o problemă strict românească și face referire la înlocuirea poporului român cu populația actuală a Israelului. De partea cealaltă, în Occident se vorbește despre „Marea înlocuire“ și este o problemă abordată de intelectualii din Vest. În Franța, Renaud Camus a demonstrat că „Marea înlocuire“ nu este un concept ideologic, ci o realitate palpabilă și este, probabil, cel mai mare șoc civilizațional pe care l-a cunoscut Franța și, mai pe larg, Occidentul. Marea înlocuire se rezumă prin schimbarea de populații și este vizibilă cu ochiul liber în orice aglomerație, spital, școală, supermarket etc.  Însă, mare înlocuire nu se traduce doar prin schimbarea populațiilor indigene, ci și prin schimbarea civilizațiilor, a culturilor, a tradițiilor, a modelului de gândire, de exprimare, de percepție, a felului de a privi mediul înconjurător. Diferența dintre regimurile totalitare asumate și regimurile așa-zise democratice constă în metodologia de constrângere și condiționare a maselor. Putem vorbi de o adevărată revoluție a modului de detenție, Gherla, iadul iudeo-stalinist fiind surclasat! În pușcăria capitalistă, celulele și zidurile au fost înlocuite cu manipularea ideologică, sârma ghimpată cu șantajul financiar, și gardienii înarmați s-au preschimbat în jurnaliști corupți care trag cu salve neîntrerupte și fără somație în deținuți, cu minciuni letale.

S.C. – Din nou, nu credeți că sună a discurs complotist?

M.S. – În timp ce Catedralele cad sub acțiunea buldozerelor, moscheile se ridică din banii publici. În timp ce albii sunt tot mai puțin tolerați de speța conducătoare, minoritățile sunt impuse ca model dominant. În timp ce creștinii sunt din ce în ce mai ridiculizați, musulmanii sunt promovați pe toate căile. În timp ce familia creștină este din ce în ce mai hăituită, sodomiștii își fac de cap defilând în stradă cu copii adoptați în cârcă, uneori smulși din brațele mamelor de organizațiile de stat… are rost să mai continui?

S.C. – La ce vă referiți?

M.S. –  Că doi pederaști se pot căsători și adopta copii nevinovați, răpiți, uneori, chiar din brațele părinților de instituțiile statului. Mă refer la Barnevernet-ul din Norvegia și cazul familiei Bodnariu. Nu este un caz izolat, drama are loc în toate țările nordice, în Suedia, Anglia, Germania și se întinde treptat în toată Europa.

S.C. – Să revenim la conceptul marii înlocuiri și complexitatea acestuia: este și România o țară în proces de înlocuire?

M.S. – Vă repet, marea înlocuire nu este un doar un concept, ci și un plan politic și, în consecință, a devenit o realitate palpabilă. Când vorbim de România, înlocuirea a fost realizată pe plan formal la nivel cultural, social, oarecum ideologic, și, într-o măsură mai mică, pe plan spiritual. Însă pe fond, marea înlocuire, ca multe alte totalitarisme încercate pe neamul nostru, a fost scurtcircuitată de intervalul istoric și substanța profundă din care românii sunt plămădiți.

S.C. – Anumiți intelectuali vorbesc despre o imposibilitate de adaptare a poporului român, incriminând tocmai substanța profundă și specificul românesc care vorbiți, spunând că reprezintă  un obstacol în fața progresului. Cum ați încadra această specificitate?

M.S. – Nu putem porni de la o teză subiectivă pentru a ajunge la concluzia unei specificități, ar fi prea ușor. Intelectualii despre care vorbiți sunt, de fapt, ’telectuali, adică propagandiști autorizați de sistem. Dacă ar spune ceva real despre poporul român, nu i-am mai vedea pe la televizor și nici nu și-ar mai vinde cărțile. Apoi, cred că este firesc să nu înțeleagă complexitatea ființei profunde a unui neam atât de vechi. Ca să fiu mai explicit, pot să vă spun că românii, în marea lor majoritate, dispun de un geniu pe care străinii de țară, de neam și de Dumnezeu nu-l pot înțelege. Este un fel de înțelepciune a eternității, o gândire tipic românească, străveche, dezlegată de influențe străine, o filozofie național creștină, tradițională, profund țărănească și de sine stătătoare. Un fel de coerență cu natura, de intimitate cu anotimpurile – genială prin simplitatea ei, o viziune despre viață care transcende asupra oricărei încercări istorice de mistificare și modificare a valorilor fundamentale. Acesta este marele geniu al culturii românești originale pe care ’telectualii încearcă să-l distrugă.

S.C. – Vorbiți despre oameni care își cunosc istoria, tradițiile și sunt impregnați de cultura românească, dar credeți că tinerele generații vor ști să ducă ștafeta mai departe?

M.S. –  Tinerii din România pot fi duși cu barca o vreme, păcăliți într-un anumit interval de timp să îmbrățișeze curente lăturalnice, umaniste, filozofico-nihiliste, abstracte, goale de sens, într-un cuvânt, iudaizate. Însă, de fiecare dată, acționează asupra lor o forță superioară care-i atrage înapoi în rostul vieții, pe cărarea continuității, în etern, spre Dumnezeu. Românul nu-i treabă ușoară, e abil, teribil de rezistent, el nu poate fi asimilat de nimeni și de nimic, învinge timpul de fiecare dată, e unic prin ființa sa, superior prin destinul său. Cât despre planul înlocuirii, fragmentării și risipirii, acesta a eșuat deja. Izgonirea din țară a milioanelor de români nu a produs terenul prielnic marii înlocuiri, ci mai degrabă cel al deconspirării tuturor dușmanilor noștri și, mai ales, a minciunii occidentale – care, să nu uităm, a fost folosită ca monedă de schimb pentru a distruge continuitatea noastră – reformând chiar în acest moment, printr-un ricoșeu incredibil, idealul național. Conștiința reacționară a Neamului Românesc se află în exil.

S.C. – La ce vă referiți, unde vreți să ajungeți?

M.S. – Fără să realizeze, milioanele de români de pretutindeni își ascut săbiile inteligenței pe ruinele Occidentului. Se vor întoarce acasă la momentul potrivit, cu un naționalism fierbinte, implacabil, revoluționar! Atunci, pe nevăzute o să înceapă exodul trădătorilor, renașterea României. Cei de afară împreună cu cei de acasă, uniți în această inversare neașteptată a forțelor continentale își vor regăsi interesul comun, calea libertății, reînnoind cu idealul național. Atunci, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom avea ceea ce nu are nici un popor prins în ghearele U.E., o națiune liberă. Nu trebuie să acceptăm altă cale.

S.C. – Înțeleg din ceea ce spuneți că nu aveți de gând să vă reconciliați cu ideea unui viitor comun în Europa?

M.S. – Fără români, Occidentul ar fi fost islamizat de mult, dar asta nu i-a împiedicat să ne trateze cu dispreț începând din anii ’90. Cert este că noi nu am decis să ne sinucidem în grup alături de vestici, e treaba lor, e viața lor, e moartea lor. Multiculturalismul este perceput foarte prost în Europa Răsăriteană. Pentru români, islamul a reprezentat dintotdeauna un imperiu cuceritor – „de pradă“, cum l-a definit Nicolae Iorga –, iar lupta împotriva acestuia a lăsat urme adânci pe pământul nostru sacru atât prin jertfele strămoșilor, cât și prin sângele dușmanilor. Consider că Vestul, din păcate, își trădează partea de continent, trecutul, istoria, civilizația; își cedează pământul, casele, femeile, copiii, sângele. Asta este, situația e destul de tristă, asistăm la un genocid acceptat, dar nu ne privește pe noi. Până la urmă nu împărțim aceleiași valori, aceleași crezuri, nu am avut și nu vom avea niciodată un destin similar. Cancerul provocat în Europa de revoluția iudeo-masonică din 1789 nu a reușit să producă metastaze mortale în Est, sistemul imunitar răsăritean le-a anihilat. În definitiv, dacă apartenența la U.E. se traduce prin ieșirea României din istorie, atunci trebuie să scăpăm cât mai repede din această structură.

S.C. – Cum vedeți viitorul în Europa?

M.S. – În primul rând, nu cred că toate ouăle sunt bune pentru omletă. Când vorbim de viitor, trebuie să disociem construcția europeană de interesul real al Europei. Eu cred că vom asista la o inversare nimicitoare a istoriei, toate semnalele ne arată că populațiile occidentale – Italia rămâne o enigmă – au capitulat în fața evidențelor. Re-imigrația masivă spre țările de proveniență a populațiilor venite din Africa de Nord, sub Sahariană și din Orient ar rămâne singura soluție de salvare pentru ei, dar nu cred că axa sionisto-americană împarte același punct de vedere, mai ales acum când se află atât de aproape de reușită. În definitiv, cheia rezolvării se află în Europa originală, de matcă. Viitorul Europei creștine, albă, tradițională, morală și liberă stă în mâinile noastre, am devenit garanții Europei.

S.C. – E de bine, e de rău?

M.S. – Este așa cum este. Avem posibilitatea de-a rescrie istoria Europei cu litere de aur și asta împotriva globalismului neo-liberal, a Vițelului de aur. Este o obligație istorică, un legământ cu învățămintele creștine lăsate de Iisus Hristos la care trebuie să răspundem „Prezent“!

S.C. – Mulți Occidentali nu sunt de acord cu ceea ce se întâmplă în U.E., votul spre partidele de extremă dreapta se evidențiază tot mai mult. Cum credeți că acest viraj politic o să influențeze deznodământul în următorii ani?

M.S. – Așa cum am mai spus, nu cred în antitezele oferite de sistem. Aceste partide evoluează într-un penitenciar politic și sunt folosite de elită pentru a genera o falsă impresie de pluralitate politică. De asemenea, prin demonizarea acestor partide, de fapt a electoratului, se creează condițiile necesare pentru a justifica necesitatea partidelor tradiționale. Acest joc al aparențelor permite controlul spațiului zis democratic. Partidele zise extreme joacă după regula tergiversării, ținând electoratul naționalist într-o perpetuă dezamăgire și sufocare: stați calm, fiți încrezători, nu vă revoltați, suntem de neoprit, într-o zi vom câștiga alegerile, Ura!, Ura! etc. Între timp, occidentalii sunt tot mai colorați.

S.C. – Scapă cine poate?

M.S. – Întrevăd că în următorii 20-30 de ani, odată cu împlinirea agendei anticipate de Stephen Smith, africanizarea Europei, un număr foarte important de occidentali își vor lichida activele și își vor părăsi teritoriile pentru a-și îndrepta pașii spre Est. Revărsarea populațiilor de rasă albă din clasele mijlocii și superioare este inevitabilă, logică, altfel vor dispărea în 3-4 generații.

S.C. – Nu credeți că multiculturalismul poate produce o societate echilibrată, armonioasă și acceptabilă pentru populațiile albe?

M.S. – Probabil că o să meargă, o vreme, dar să vedem cum o să explicăm albilor că această societate trebuie să se facă fără ei, dar pe pământul lor? Multiculturalismul o să aibă o durată de viață limitată și în câteva generații rasele vor fi uniformizate, metisate, omogenitatea o să devină noua normă, o subrasă hibridă o să domine și o să intrăm în era metisului occidental.

S.C. – Să spunem că acest scenariu de anticipare de tip horror movies devine o realitate, care credeți că ar fi rolul României?

M.S. – România trebuie să se integreze cât mai repede în grupul Visegrád, dar dintr-o poziție de independență totală fața de U.E. și N.A.T.O., și să formeze un bloc de rezistență care să extindă cooperarea cu țările vecine, Bulgaria, Serbia, Ungaria, Republica Moldova etc.

S.C. – Dacă înțeleg bine, vă referiți la ieșirea României din U.E.?

M.S. – Ieșirea României din U.E. este inevitabilă, istorică. Dacă ținem cont de creșterea tot mai accentuată a tensiunilor și a brațului de fier angajat între Bruxelles și grupul Vișegrád, în special cu Polonia și Ungaria, ne dăm seama că este o chestiune de timp până la implozie. Problema României în această configurație dezirabilă stă în momentum, nicidecum nu trebuie să ajungem în poziția ultimului trădător din Est, adunat cu fărașul din milă, sau din necesitățile geo-strategice, ar fi o rușine pentru demnitatea noastră și un handicap major în negocierilor viitoare.

S.C. – Nu credeți că ieșirea noastră din U.E și N.A.T.O. ar pune în pericol siguranța României?

M.S. – Siguranță României față de cine, vorbiți despre Rusia, Republica Moldova, Polonia, Ungaria, Serbia, China… cine vrea să ne atace, Mehmed al Doilea? Vă rog, haideți să fim realiști. Sunt trei motive majore care provoacă instabilitate în lume și toate sunt interconectate între ele. De la înființarea Rezervei Federale, care este o bancă centrală privată, mașinăria de război americană a fost creditată fără acoperire reală, doar hârtie. Fără războaie, controlul resurselor planetare, șantajul financiar și imperialismul economic, S.U.A. ar intra imediat în faliment. Economia internă a Statelor Unite este deținută și controlată în cvasitotalitate de o plutocrație care a preluat controlul prin cele trei bănci cunoscute care administrează întreaga masă monetară și financiară în folosul acestei plutocrații. Marele economist Charles Gave, om de rețea și fin cunoscător al fenomenului transnațional, vorbește despre o organizație criminală, aș zice că folosește un termen prea cordial. Conflictul permanent cu țările arabe este condiția sine qua non pentru a putea menține populația Israelului într-un spațiu geografic care nu-i aparține, întreținând acest conflict permanent pentru a provoca, menține și justifica starea continuă de nesiguranță în lume. În definitiv, războiul permanent este o investiție pentru aristocrația jidănească din New-York, o necesitate economică pentru supraviețuirea hotelului american, elementul de bază al agendei globaliste și, nu în ultim rând, argumentul de forță al iudaismului politic. Aceasta este Cutia Pandorei, restul e literatură mass media.

S.C. – Plecând de la această constatare și dacă România ar ieși din această sferă de influență, nu credeți că am fi izolați din punct de vedere comercial?

M.S. – Încercările de izolare s-ar solda cu un eșec total. Nu mai suntem în anii ’90, Perestroika a anihilat U.R.S.S.-ul, dar nu a reușit să transforme Rusia într-o colonie cosmopolită. Renașterea Rusiei a creat o lume multipolară. China a devenit cea mai mare forța economică din lume și alături de India, Brazilia, Africa de Sud și Rusia au format BRICS, o adevărată  structură și un simbol al schimbării în puterea economică mondială, creând o alternativă salutară la organizația criminală amintită de Charles Gave – Banca Mondială și F.M.I. Avem la îndemână posibilitatea înființării unui parteneriat strategic-comercial în sânul  grupului Visegrád, acest parteneriat nu poate fi împiedicat să devină un factor de stabilitate și prosperitate în zonă. Datorită poziției geografice, România poate să joace un rol esențial în această construcție. Portul din Constanța reprezintă o adevărată deschidere spre lume, acesta poate să devină cel mai important port din Europa, imaginați-vă cam ce venituri am putea genera numai din taxe?  Recuperarea pământurilor cedate împotriva interesului național și relansarea agriculturii pe modelul biologic, reînființarea și reabilitarea structurii industriale, posibilă numai prin finanțarea noilor parteneri care ar avea tot interesul să sprijine dezvoltarea infrastructurilor și a serviciilor. Această dinamică ar relansa imediat piața muncii și exportul, vorbim de milioane de locuri de muncă.  Noile investiții ne-ar permite ca după naționalizarea tuturor resurselor ale solului și subsolului, să reînnoim cu exploatarea și distribuția bogățiilor cu care am fost înzestrați. Posibilitățile sunt infinite, dar numai o țară liberă și suverană poate pretinde la izbăvire. Tocmai din această cauză se fac eforturi atât de mari să rămânem în stadiul de colonie, un posibil loc de retragere pentru înlocuirea de care a vorbit Paul Goma.

S.C. – Ați prezentat o viziune foarte pozitivă, dar cum putem realiza acest lucru cu o clasă politică compromisă?

M.S. – Întreg sistemul trebuie dinamitat, poporul trebuie să-și reia ce-i revine de drept, trebuie să înceapă rebeliunea, răscoala, insurecția. Armata trebuie să-și reia atribuțiile reale, să audă strigătul națiunii și să sprijine poporul în răsturnarea acestui regim, să-i judece și, dacă sunt vinovați de înaltă trădare, și sunt, să fie împușcați în Piața Universității. Trebuie instituit o nouă formă de guvernare bazată pe democrația directă, puterea, controlul și voința nemijlocită a poporului român trebuie să prevaleze în orice situație. Constituția trebuie să fie rescrisă pentru a garanta suveranitatea țării, a tuturor resurselor, a pământului, a băncii naționale, a monedei naționale și, mai ales,  a poporului. Trebuie interzise partidele politice, monopolurile private, lobby-iști și ong-uri străine pe teritoriul național,  conflictele de interes trebuie pedepsite cu închisoare fermă și actele de înalta trădare prin pedeapsa cu moartea. Ar trebui să preluăm, să adaptăm și să perfecționăm modelul elvețian.

S.C. –  Care sunt calitățile principale ale democrației directe?

M.S. – Democrația directă împiedică accesul la conducere al oamenilor necinstiți sau incompetenți, fiind asociată cu mecanisme complementare de filtrare și control stabilite în raport cu interesul general și voința populară. Adevărata democrație nu desemnează regi, stăpâni sau dictatori, nu pune poporul în custodia unui singur om atotputernic, a unui partid sau a mafiei bancare transnaționale. Democrația directă este aceea care permite unui grup realmente reprezentativ al societății să muncească cu devotament în folosul comunității din care provine.

S.C. – După părerea dvs., care este principala problemă a României, ce anume ne ține pe loc?

M.S. – Lipsa de orizont, lipsa informației și lipsa înțelegerii că singura manieră viabilă și realistă prin care un om se poate îngriji și gospodări, dar și o familie, un sat, o comună, un oraș, un județ, o regiune și o națiune, în general, este prin implicarea activă, neîntreruptă și directă a tuturor membrilor interesați. Dacă într-o familie se ajunge în situația în care nici tatăl, nici mama nu-și mai arată interesul, grija și nu se implică la modul cel mai serios în treburile zilnice, atunci nu mai există nici familie, nici copii, nici casă, iar viață lor va fi sortită eșecului. Lipsa acestei dinamici esențiale de gospodărire și organizare internă duce la apariția intermediarilor, care, în mod natural, vor ajunge în cele din urmă să uneltească împotriva interesului comun.

S.C. – Anumiți intelectuali din țară încearcă să trezească aceste sentimente. Dan Puric ocupă această poziție, ce părere aveți?

M.S. – Dan Puric ocupă poziția pe care o ocupă paznicii sistemului în toată Europa. Rolul lui este să ducă românismul și ortodoxismul în zona misticului, în complexitatea banalului, în derizoriu. Ca să câștige încrederea oamenilor care nu realizează că un populist onest nu ar fi omniprezent la TV, aceste personaje forțează  ușile deschise denunțând globalismul neoliberal, planurile ocultei financiare, genocidul alb, islamizarea Europei și, bineînțeles, amenințarea Rusiei, având grijă să nu se ajungă la întrebarea care deranjează și anume că cei care provoacă aceste atrocități sunt membrii comunității care-i promovează pe acești mari români. În definitiv, poziția naționalistului de serviciu este asigurată de un actor, de oricine, aiurea, dar niciodată de un naționalist român adevărat. Dacă îmi aduc bine aminte, în urmă cu câțiva ani părintele Iustin Pârvu, Dumnezeu să-l odihnească, spunea că acesta (Dan Puric) s-a opus proiectului de a se construi o mănăstire ortodoxă la Aiud pentru Sfinții Închisorilor, solicitând în locul acesteia un centru cultural ecumenic. Revelator, nu-i așa? Eu l-aș sfătui să se lase de citate și în loc să practice gândirea de duminică, mai bine și-ar exersa talentul actoricesc în cadrul teatral și poate că, în ziua eliberării, vom uita că a fost recrutat de Securitate în 1976, când avea doar 17 ani.

S.C. – Sunteți un intelectual, un publicist și un scriitor  angajat, v-ați gândit să faceți politică?

M.S. – Nu cred că sunt un intelectual, poate mai degrabă un liber cugetător și cel mai probabil, un populist înrăit. Pentru mine un intelectual care intră în politică este un intelectual ratat.

S.C. – De ce nu vă întoarceți în România?

M.S. – Momentul nu este încă potrivit. Atunci când dușmanul ocupă națiunea, elitele sunt vândute și poporul este supus, rezistența se face în vârful munților sau în afara granițelor, altfel națiunea dispare.

S.C. – Ați scris o carte care se numește Manifest Cartea Neagră a României. Ce ne puteți spune despre ea?

M.S. – Plecând de la o stare accentuată de dezacord cu realitatea impusă, am făcut o imersiune profundă în gunoiul societății europene provocat de revoluția bolșevică, primul și al doilea război mondial. Căutând elemente de înțelegere, am ajuns la cauze și analizând conținutul, spre surprinderea mea, am găsit „cutiile negre“ ale României. Manifest Cartea Neagră a României este nota mea sinteză.

S.C. – Ca să nu-mi reproșeze colegii că nu respect rigorile meseriei, trebuie neapărat să vă întreb: sunteți un antisemit?

M.S. – Vă mulțumesc pentru rigurozitate. Cred că cea mai bună definiție dată antisemitismului aparține marelui jurnalist și critic literar, Bernard Lazare – jidan el însuși, dar onest! – din care citez: „Antisemitismul se află în gestație permanentă în jidan și nu în antisemit“.

S.C. – Bine, dar care este poziția dvs.?

M.S. – Imaginați-vă pentru o clipă următorul scenariu de groază: uzurpând identitatea românească străveche, niște țigani fără scrupule, de diferite cetățenii, împrăștiați pe întreg mapamondul, ar lucra concertat la distrugerea și anihilarea tuturor edificiilor create de civilizația iudaică. În măsura în care aceștia ar fi deconspirați, oare ar ezita cineva să-i numească români? Și dacă ar face-o, pe bună dreptate de astfel, credeți că țiganii ar scăpa basma curată acuzându-și victimele de antidacism? Să fim serioși.

http://ioncoja.ro/nici-o-natiune-in-ultimele-trei-secole-nu-a-reusit-sa-se-elibereze-de-jugul-mafiei-bancare-ceausescu-a-facut-o-populatia-a-trebuit-sa-suporte-o-anumita-presiune-dar-libertatea-are-si-ea-un/?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+ioncoja+%28Ion+Coja%29

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

România mea şucară , nu vreau o ţară ca afară

România mea şucară ,
nu vreau o ţară ca afară,
străinii din ţară piară
mici , bere în noi dospească
„domnu ” Dragnea să trăiasCĂ
CĂ-I CAPU LA ţara noastră

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

TAPALAGĂ : Totul despre cazul Broidy…

Totul despre cazul Broidy. Cum m-a dat în judecată la Londra unul dintre fundraiserii președintelui Trump

https://www.g4media.ro/totul-despre-cazul-broidy-cum-m-a-dat-in-judecata-la-londra-unul-dintre-fundraiserii-presedintelui-trump.html

Avocații companiei Circinus, deținută de Elliott Broidy, au anunțat public, printr-un comunicat transmis în mai multe redacții din România, că au inițiat procedurile legale împotriva subsemnatului și împotriva HotNews.ro. În comunicat, avocații Circinus susțin că am publicat „o serie de articole defăimătoare despre dl.Elliot Broidy”. “Aceste articole recente și afirmațiile subsecvente conțin în același timp informații greșite, false, manipulatorii, precum și omisiuni grave, într-o manieră ce pare realizată cu obiectivul de a-i afecta D-lui Broidy reputația”, se mai arată în comunicatul semnat de Matthew S. Salerno, din partea casei de avocatură Latham&Watkins LLP.

Comunicatul, publicat vineri de Evenimentul Zilei și de Antena3 în emisiunea Alexandrei Stoicescu, avertizează în final că “Dl. Broidy va continua cu aceeași determinare să se apere, atât ca persoană, cât și afacerile domniei sale, prin toate mijloacele legale posibile împotriva tuturor atacurilor false și defăimătoare, cu atât mai mult atunci când acestea pot genera pierderi pe o scară mai largă.”

  • Cu două zile înainte, Broidy acționase în instanță statul Qatar, pe care l-a acuzat că i-a spart conturile de mail ale sale și ale soției sale.

Date fiind acuzațiile grave formulate de Broidy, vom relua mai jos toate informațiile despre afacerea Circinus în România, conținutul articolelor publicate și demersurile oficiale făcute pentru a lămuri legăturile dintre fundraiserul lui Donald Trump, Liviu Dragnea și contractele militare.

Punem în rândurile care urmează toate datele pe masă.

Primii care au scris despre afacerile lui Elliot Broidy (60 de ani) în România au fost ziariștii de la publicația americană Mcclatchydc.com. Sub semnătura lui Ben Wieder și Peter Stone, Mcclatchy publică pe data de 7 februarie un articol care face în premieră legătura între faptul că Broidy l-a invitat în ianuarie 2017 pe liderul PSD, Liviu Dragnea la ceremonia de învestire a președintelui Trump și faptul că Circinus, companie activă în zona contractelor militare, și-a deschis în mai 2017 o filială în România.

“Însă Circinus caută oportunități și în străinătate. În mai 2017, la o lună după ce Broidy a devenit șeful adjunct al finanțelor RNC – Circinus a înregistrat o filială în România, altă țară cu angajament de creștere a cheltuielilor militare. Aici are un rol-cheie Dragnea, musafirul lui Broidy la inaugurare, a spus cunoscutul specialist în probleme românești. <<Nu poți obține un contract, în România, fără acordul lui Dragnea>>, a spus expertul”, au mai scris jurnaliștii americani.

„În ce-l privește pe Broidy, invitarea românilor (n.r. Drangea și Grindeanu) la ceremonia de inaugurare pare să fi fost una din numeroasele metode în încercarea de a câștiga mai multe contracte acasă și în străinătate pentru o companie specializată în contracte militare, Circinus LLC, pe care a cumpărat-o discret în 2015”, au notat jurnaliștii de la Mcclatchy.

Publicația americană a insistat asupra scandalurilor de corupție în care au fost implicați atât Elliot Broidy, cât și Liviu Dragnea, pe care le descriu în detaliu și explică dorința liderului PSD de a capta bunăvoința unor politicieni din Statele Unite ca parte a campaniei de contracarare a acuzațiilor de corupție cu care se confruntă în țară.

Ceea ce jurnaliștii americani nu au reușit să afle până la publicarea articolului din 7 februarie a fost dacă filiala Circinus din România a câștigat efectiv vreun contract în România. Am continuat investigațiile la HotNews.ro, pornind de la informațiile Mcclatchydc.com. Astfel, am verificat activitatea Circinus SRL în România și am aflat, grație unui articol publicat de ziarul Adevărul, că firma lui Elliott Broidy tocmai semnase pe data de 1 februarie (cu o săptămână înainte de articolul din Macclatchy) un acord cu compania Romarm.

Am notat atunci faptul că acordul a fost semnat în mare secret la data de 1 februarie, fără presă și comunicate oficiale, în mod netransparent, deși la eveniment au participat ministrul economiei, Dănuț Andrușcă, ministrul Apărării, Mihai Fifor și ambasadorul american Hans Klemm.

Din toată presa, doar ziarul Adevărul avea să publice pe data de 2 februarie o știre despre semnarea acordului, însă ulterior șterge complet articolul de pe site. Articolul din Adevărul s-a păstrat însă în memoria cache de la Google, unde l-am și identificat. Ziarul Adevărul titrează “Acord pentru dotarea Armatei Române cu programe moderne de comandă, control și comunicare în standard NATO” și relatează pe larg evenimentul, cu declarații în exclusivitate din partea reprezentanților companiei americane Circinus Defense.

Vom vedea puțin mai jos de ce articolul a apărut tocmai în ziarul omului de afaceri Cristian Burci, de ce a fost șters și de ce nicio altă publicație n-a scris despre eveniment. Ceea ce părea inexplicabil în urmă cu trei săptămâni avea să se lămurească  prin informațiile apărute ulterior, care dovedesc interesul direct al lui Cristian Burci în această afacere. După ce HotNews.ro a scris despre acordul semnalat în Adevărul, articolul a reapărut pe site. Vezi explicațiile redactorului-șef pentru Pagina de Media.

Ajunși în acest punct, mai trebuie lămurite câteva lucruri: ce anume conține acordul dintre Circinus și Romarm, cu ce scop s-a încheiat, dacă înțelegerea presupune acces la fonduri publice și dacă da, care este valoarea contractului. Nici reprezentanții Companiei Circinus, nici Romarm n-au răspuns în prima fază întrebărilor transmise de HotNews.ro deși au fost contactați atât telefonic, cât și via email.

Din informațiile publicate de Adevărul despre acest acord și din informațiile obținute la vremea respectivă de HotNews.ro, rezulta că este vorba despre realizarea sistemului C4ISR, unul din programele prioritare majore de înzestrare a Forțelor Armate, cu o valoare estimată la circa 180 de milioane de euro. La acest moment nu este deloc clar dacă acordul implică acces la bani publici sau nu. Nici una din părți nu oferă lămuriri.

Primele clarificări vin din partea companiei Circinus la mai bine de o săptămână după publicarea primului articol. Compania americană Circinus explică, într-un punct de vedere transmis HotNews.ro pe data de 21 februarie și publicat integral, că înțelegerea semnată cu Romarm nu este un contract, ci un acord de parteneriat și neagă că acordul s-ar fi semnat în secret, precizând că au fost întrunite toate obligațiile legale. Tot atunci, avocații Circinus amenință cu acțiuni în instanță și susțin că riscăm un proces și în alte țări decât România, pentru pretinse prejudicii generate în locuri unde au putut fi accesate articolele precum Statele Unite, Marea Britanie, Germania și Spania.

“Articolele care au apărut pe hotnews.ro, ale cărui surse sunt atribuite unor diverse publicații americane, abundă în reprezentarea greșită a faptelor, insinuări sau afirmații complet false. De exemplu: Materialele descriu un anumit contract semnat între Circinus și CN Romarm SA (“Romarm”) pentru implementare “comandă și control” C4I, necesară pentru actualizarea capacităților militare C4I românești (“Contractul”). Materialele descriu Circinus într-o lumină negativă, sugerând cititorilor că este implicată în activități ilegale, iar Contractul este un pretext pentru obținerea unor sume mari în schimbul a foarte putin”, se arată în poziția Circinus.

În replică, le adresez răspunsul de mai jos, pe care îl redăm integral.

https://www.scribd.com/embeds/375267740/content?start_page=1&view_mode=&access_key=key-nTkpiHqTXcFxuuNVCSwO

Pe data de 5 martie, la aproape o lună de la transmiterea întrebărilor, Ministerul Economiei răspunde oficial. Astfel, ministerul susține că acordul de cooperare încheiat în data de 1 februarie, la sediul Ministerului Economiei, între compania Romarm și cea americana Circinus Defense, nu este un contract, ci o înțelegere prealabilă între părți, care nu presupune o procedură de selecție/licitație și nu conține clauze financiare. Parteneriatul “vizează, în principiu, colaborarea industrială pentru dezvoltarea unor produse și soluții în domeniul informațiilor și tehnologiilor de securitate, atât pentru beneficiari interni, cât și externi”, și “evenimentul a avut un caracter discret, nu secret“.

Primele amenințări fără echivoc din partea Companiei Circinus vin după o lună și o săptămână de la  publicarea articolelor în Mcclatchy și HotNews.ro, pe data de 16 martie, sub forma unei scrisori din partea companiei de avocatură Latham & Watkins.

În esență, avocații lui Broidy susțin că articolele (patru la număr) sunt defăimătoare, fără să indice ce anume n-ar fi adevărat, ar fi fals sau ofensator. Reprezentanții Latham&Watkins somează HotNews.ro să-și ceară scuze, să își asume în scris că nu mai publică alte articole, să șteargă articolele și să plătească despăgubiri consistente clientului lor.

Ce s-a întâmplat între timp?

În presa americană apar în avalanșă dezvăluiri despre fundraiserul lui Donal Trump și modul în care și-ar fi folosit influența la Casa Alba pentru a câștiga contracte, după ce corespondența sa pe email ajunge în mai multe redacții de peste ocean.

  • The Wall Street Journal, pe data de 1 martie: Cum ar fi negociat Elliot Broidy să câștige milioane de dolari dacă Departamentul de Justiție închidea investigația într-o afacere de corupție din Malaezia. „În emailurile transmise pe parcursul anului trecut, Elliott Broidy, un investitor și de multă vreme donator republican, împreună cu soția sa, Robin Rosenzweig, avocată, discută elaborarea unui contract de consultanță cu Jho Low, un om de afaceri malaezian aflat în centrul scandalului legat de compania 1Malaysia Development Bhd., scandal ce a atras atenția spre premierul acestei țări, Najib Razak. Mesajele includ proiecte de acord între firma californiană de avocatură a dnei Rosenzweig și reprezentanți ai dl. Low, despre posibile prevederi ale asocierii lor de afaceri. Într-unul dintre proiecte, exista o propunere ce include un comision de 75 de milioane de dolari, în cazul în care Departamentul de Justiție încheie rapid investigația sa”, scrie The Wall Street Journal pe data de 1 martie. (Detalii aici)

  • The New York Times, publică pe data de 5 martie, o nouă dezvăluire despre cum Elliot Broidy și-ar fi folosit influența la Casa Alba pentru a forța schimbarea secretarului de Stat Rex Tillerson (ceea ce s-a și întâmplat ulterior). „Dl. Broidy deține o companie de securitate ce desfășoară contracte de sute de milioane de dolari cu Emiratele Arabe Unite, iar acesta a lăudat, într-o discuție cu Trump, forța paramilitară pe care compania sa o dezvolta pentru aceasta țară. El a făcut, de asemenea, lobby pe lângă președinte să se întâlnească în particular, “într-un mediu informal”, cu Printul Moștenitor Mohammed bin Zayed al-Nahyan, comandantul militar și liderul de facto al Emiratelor, să sprijine politicile belicoase ale EAU în regiune; să-l demită pe Secretarul de Stat Rex. W. Tillerson”, scrie The New York Times pe data de 5 martie. (Detalii aici)

  • Al Jazeera dezvăluie pe data de 9 martie că procurorul general din Ucraina îl investighează pe Elliot Broidy. „Procuratura generală din Ucraina a lansat o investigație privind un posibil contract de lobby de mai multe milioane de dolari cu Elliot Broidy, unul dintre cei care au strâns bani pentru campania electorală a lui Donald Trump”, scrie Al Jazeera.  Potrivit contractului de 12 pagini, ce pare să fi fost semnat de Broidy, acesta a avut rol de “promovare politică” a unei bănci rusești, VTB, ce se află acum sub sancțiunile internaționale. „Contractul este datat iunie 2014, cu doar câteva săptămâni înainte ca VTB să intre pe lista neagră a SUA și UE după ce Rusia a invadat Crimeea. Vladimir Putin este invitat de onoare în fiecare an la conferința investitorilor VTB Bank. Documentul ridică întrebarea dacă Broidy a încălcat legea Foreign Agents Registration Act din SUA. Aceasta prevede ca cei care reprezintă interesele altor țări trebuie să-și dezvăluie legatura cu guvernul respectiv  să furnizeze informații despre activitatea lor și date financiare”, dezvăluie Al Jazeera. (Detalii aici)

  • Pe 23 martie, The New York Times scrie că Elliot Broidy, cel care l-a invitat pe Liviu Dragnea în ianuarie 2017 la ceremonia de învestire a președintelui SUA, Donald Trump, a fost prelucrat, timp de mai bine de un an, de un consilier politic al liderului Emiratelor Arabe Unite pentru a-l transforma într-un instrument de influență pe lângă Casa Albă în favoarea liderilor Arabiei Saudite și ai Emiratelor Arabe Unite (EAU), scrie „The New York Times”, citând interviuri și documente secrete. NYT mai scrie că toate acestea s-au făcut în schimbul unor promisiuni de contracte de 1 miliard de dolari pentru firma acestuia de securitate privată, Circinus, și a unor înțelegeri deja livrate de peste 200 de milioane de dolari cu Emiratele Arabe Unite. (Detalii aici)

  • The New York Times revine cu noi dezvăluiri despre Brodiy pe data de 26 martie. Publicația americană scrie că „Circinus are calea deschisă spre contracte de 200 de milioane de dolari după ce Broidy l-a invitat pe Dragnea la Trump’. “ Abilitatea lui Elliot Broidy de a-și utiliza conexiunile politice pentru a-și spori afacerile arată cum “abordarea neortodoxă a guvernării de către Donald Trump a dat naștere unui nou tip de comercializare a accesului în mlaștina pe care a jurat să o scurgă”, scrie New York Times. Articolul oferă drept exemplu inclusiv invitația acordată lui Liviu Dragnea, descris de autorii articolului drept “un parlamentar român acuzat de corupție”, pentru a participa la hotelul lui Trump din Washington și care a postat pe Facebook fotografii cu președintele. „Circinus nu a primit încă  contracte în România, afirmă oameni apropiați de Broidy”, mai scrie NYT, care notează însă că acordul semnat luna trecută între Circinus și Romarm îi deschide calea spre contracte în valoare de peste 200 de milioane de dolari. Întrebat luni, 26 martie,  despre legăturile sale cu Broidy și acordul cu Romarm semnat de Circinus în România, care a implicat doua ministere, liderul PSD a răspuns: “Eu n-am fost la cele doua ministere cu dl. Broidy, altcineva a fost. Am aflat din presă. Nu, n-are nici o legatură deplasarea mea în Statele Unite cu acele contracte. Eu zic că sunteți televiziuni serioase și investigați, o să ajungeți la adevar.”

  • Pe data de 27 martie, Elliott Broidy anunță, potrivit Reuters, că a dat în judecată statul Qatar, acuzându-l că a scurs în presă email-urile sale drept răzbunare pentru încercările lui de a influența administrația Trump să trateze mai favorabil rivalii Qatarului. În acțiunea deschisă la un tribunal din Los Angeles, Broidy acuză Qatarul și agenții săi că i-au spart email-urile sale și ale soției sale și că au furnizat apoi documentele furate, prin intermediul unor lobby-iști din Statele Unite, către organizații de presă pentru a scrie articole defăimătoare împotriva sa. (Vezi întreaga relatare aici)

Broidy și scandalul de corupție din 2009. Toate publicațiile americane care au scris despre Elliott Broidy țin să amintească un episod controversat din trecutul acestuia. The New York Times, The Wall Street Journal și Mcclatchy amintesc în relatările lor că omul de afaceri, care deține din 2015 compania Circinus a fost implicat în 2009 într-un răsunător caz de corupție în Statele Unite. Elliot Broidy a demisionat în 2009 din funcția de preşedinte al fondului de investiţii Markstone Capital, după ce a recunoscut că a dat mită 1 milion de dolari către oficiali ai statului New York şi către manageri ai fondurilor private de pensii. Broidy și-a recunoscut faptele și a plătit 18 milioane de dolari pentru a scăpa de închisoare. (Vezi relatarea întregii afaceri pe agenția Reuters).

  • Mcclatchydc.com revine cu informații  despre afacerea Circinus din România pe data de 27 martie. Jurnaliștii americani care au scris primii despre acest subiect susțin că fundraiserul președintelui Trump a cerut sprijin de la comitetul pentru afaceri externe din Congresul SUA pentru a-l ajuta să câștige contracte în România. Potrivit sursei citate, Broidy a încercat să  se folosească de o vizită efectuată în august 2017 în România de Ed Royce (senator republican de California), care prezidează Comitetul pentru Afaceri Externe din Camera Reprezentanților, pentru a ajuta compania Circinus să câștige încrederea câtorva parteneri politici controversați din București, potrivit unor emailuri și documente primite de McClatchy. Înainte de vizita lui Royce, Broidy i-a oferit câteva sfaturi nesolicitate, iar documentele sugerează că omul de afaceri însuși a fost în România cam în același timp cu Royce. Un purtător de cuvânt din partea lui Royce a confirmat faptul că Broidy și Royce au discutat despre vizita în România, dar susține că Royce nu i-a urmat sfaturile.
  • Mcclatchy notează că eforturile PSD de a slăbi legislația anticorupție a provocat proteste masive în România în iarna anului trecut. Înainte de vizita lui Royce în România de anul trecut, Broidy a încercat să-l convingă să nu se întâlnească cu procurorul șef anti-corupție, Laura Codruța Kovesi, care l-a pus sub acuzare pe Dragnea și pe alți politicieni din partidul său, după cum rezultă din email-urile primite de Mcclatchy.

Misterul Burci începe să se lămurească

Mcclatchy mai scrie că documentele intrate în posesia ziarului mai arată că firma lui Broidy, Circinus, a fost în discuții cu un controversat om de afaceri român și cu un producător de filme care a jucat un rol-cheie în scandalul fondului de pensii din New York.

Un draft de acord arată că Circinus ar fi fost dispusă să plătească unei companii, având legătură cu omul de afaceri Cristian Burci și cu producătorul de film Steve Logiscli, un procent din orice afacere care ar fi ajutat Circinus să-și securizeze poziția în România, Bulgaria, Croația sau Azerbaijan.

Acordul n-a fost niciodată formalizat, potrivit unei persoane care cunoaște afacerile Circinus, iar Circinus nu ar fi câștigat încă contracte în România, notează Mcclatchy.
Mcclatchy mai scrie că Burci și Broidy au participat împreună la un eveniment în Washington împreună cu Fifor, oficialul român pe care Brodiy spera că Royce îl va contacta în numele Circinus. Broidy îl cunoaște pe Steve Loglissci de multă vreme. El este fratele lui David Loglisci, fostul contabil-șef al fondului de pensii din New York și unul dintre oficialii implicați în scandal.

Conexiunea dintre Broidy, Burci și contractele militare

G4Media a mers mai departe pe firul anchetei începute de Maccclatchy și a aflat detalii suplimentare. Pe Steven Reno Loglisci, prezentat de publicaţia americană Mcclatchydc.com drept omul lui Broidy, îl găsim în România în firma Gray Rock SRL, asociat cu Ecaterina Violeta Rușcan. Aceasta, la rândul ei, este administrator în mai multe firme controlate de omul de afaceri Cristian Burci. Înființată în septembrie 2016, Gray Rock SRL are ca domeniu principal de activitate “activități de producție cinematografică, video și programe de televiziune”.

Din datele oficiale consultate de G4Media.ro rezultă că Ecaterina Violeta Rușcan este, practic, puntea de legătură între Broidy și Burci, fiind asociată cu Loglisci (omul lui Broidy) în Gray Rock SRL, iar în paralel ocupă funcția de administrator la mai multe firme ale lui Cristian Burci. Rușcan este administrator la firmele de publicitate Proximity SRL, Graffiti Red SRL și la Graffiti BBDO SA, unde acționar principal este Graffiti Marketing and Multimedia Holding SA din Luxemburg.

Dragnea ia distanță de Fifor

G4Media.ro a dezvăluit vineri, 30 martie, că Ministrul Apărării, Mihai Fifor, ar putea fi schimbat din funcție la prima remaniere guvernamentală la cererea expresă a liderului PSD, Liviu Dragnea. Potrivit surselor politice, Dragnea ar fi nemulțumit în primul rând de relația bună a ministrului Apărării cu oficialii americani, la fel cum s-a întâmplat și cu fostul ministru, Adrian Țuțuianu. Al doilea mare motiv ar fi afacerea Circinus. Dragnea vrea să scape de asocierea cu fundraiserul Elliot Broidy, care l-a dus pe liderul PSD în ianuarie 2016 la evenimentul de învestire a președintelui Donald Trump.

Reamintim că în data de 21 septembrie 2017, Cristian Burci și Elliot Broidy au participat la un eveniment în Washington împreună cu ministrul apărării, Mihai Fifor. Despre oficialul român, publicația americană Mcclatchy scrie că Broidy spera ca Ed Royce, președintele Comitetului de Politică Externă din Camera Reprezentanților, să-l contacteze în numele Circinus.

Acțiunea în instanță  la Londra

Pe data de 28 martie, m-a sunat cineva care s-a recomandat ca fiind unul dintre avocații Circinus la Londra. Mi-a cerut adresa și datele personale pentru a fi acționat în instanță. I-am spus ca de banii care-i primește ca onorariu de la Circinus, este de datoria lui să muncească puțin și să-mi afle adresa dacă dorește într-adevăr să facă o acțiune în instanță O zi mai târziu am primit în email o adresă prin care sunt înștiințat că Circinus a înaintat unui Tribunal din Londra un așa-numit „claim form” prin care solicită despăgubiri pentru articolele publicate de subsemnatul.

Notă: G4Media.ro va continua să servească interesul public in ciuda presiunilor fără precedent exercitate asupra ziariștilor independenți. Având în vedere interesul public major reprezentat de acțiunile lui Elliot Broidy în România și ale companiei sale, Circinus, vom expune mai departe toate acele informații, fapte și documente relevante pentru opinia publică indiferent de riscuri și vom căuta să facem lumină în acest caz, la fel cum procedează colegii din presa americană.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

România este în plin „război de frontieră”. În ce măsură conștientizăm? Și alte câteva întrebări despre Cambridge Analyitica

http://www.contributors.ro/administratie/romania-este-in-plin-”razboi-de-frontiera”-in-ce-masura-conștientizam/

Oricine poate spune astăzi că ordinea politică mondială, după statu-quo-ul care a marcat scena globală aproximativ un deceniu după sfârșitul Războiului Rece, este într-o continuă schimbare, pe măsură ce marile puteri (blocuri economice și militare) se repoziționează strategic una în raport cu cealaltă. Fermentul de necontestat al schimbărilor a fost Rusia lui Vladimir Putin, pentru că fostul ofițer KGB, pe care Boris Elțîn l-a desemnat ca moștenitor al său la conducerea Federației, și-a dat seama slăbiciunile imperiului și a decis să le transforme în atuuri, sub o conducere de mână forte. Și a declanșat atacul; a avertizat SUA și UE că Rusia vrea o ”lume multipolară”, a sferelor de interese.

Din momentul în care România a fost admisă în NATO și în UE, devenind și un factor activ în contestarea sferei de influență rusești din regiunea Mării Negre, s-a transformat într-o țintă clar definită pentru Federația Rusă. În iunie 2006, în exercițiul ministrului de externe Mihai Răzvan Ungureanu, România a lansat inițiativa ”Forumul Mării Negre pentru Dialog și Parteneriat”[1], iar în aprilie 2008, la reuniunea NATO de la București a insistat pentru acceptarea candidaturii Ucrainei și Georgiei la alianță[2]; în fine, în anul 2010, a fost acceptată candidatura României pentru găzduirea uneia din bazele scutului defensiv antirachetă NATO din Europa[3], pentru ca, în ianuarie 2016, fostul ministru al apărării Mihnea Motoc (în prezent consilier pentru politici de apărare al lui Jean-Claude Junker) să propună NATO înființarea unei flote comune la Marea Neagră[4].

Vladimir Putin a imprimat ofensivei ruse valențe necunoscute, pe care nici imperiul țarist și nici Armata Roșie nu le-au vădit atunci când au acționat conform liniilor strategice din ”Testamentul lui Petru cel Mare”[5]; noul conducător de la Kremlin le-a cerut conducătorilor militari să acționeze tactic sofisticat, alternând elementele de forță ale războiului clasic cu cele ale războiului hibrid[6]. Ascensiunea lui Vladimir Putin a transformat ambițiile Federației Ruse într-un set de amenințări asimterice[7] care vizează orice capitală ce a fost țintită de strategii militari ruși – iar Bucureștiul nu este ocolit, acest lucru trebuie să ne fie foarte clar.

Într-un scrutin ce nu a favorizat alegerile cu adevărat libere, noul mandat acordat de alegători lui Vladimir Putin poate corespunde unei încercari de a folosi diplomația (măcar) pentru a stabili (cât mai clar) obiectivele strategice vizate de Kremlin și a încerca negocieri care să stăvilească pentru un timp ambițiile distructive, formulând câteva proiecte comune constructive.

Problema cea mai dificil de rezolvat, însă, este aceea că Federația Rusă are un avantaj strategic ce se poate dovedi mai mult decât îngrijorător, pentru că a reușit să provoace prin intervenții asimetrice precise o serie întreagă de vulnerabilități pe care NATO nu le poate surmonta cu ușurință[8] și are nevoie să câștige timp. Cele mai dificile sunt provocările generate de controlul deciziei politice în țările din Europa de Est, acolo unde Kremlinul manevrează cu dibăcie, pentru că se poate baza pe informațiile pe care le are la dispoziție din perioada ”Tratatului de la Varșovia”, dar și pentru că și-a dezvoltat capacități operaționale de control/stimulare al/a comportamentului mulțimilor prin platformele de socializare.

Acțiunile Federației Ruse nu pot fi însă analizate numai din perspectiva unilaterală a inițiativei pe care a luat-o în planul operațional. Până la urmă, Federația Rusă a procedat într-un mod clasic atunci când a provocat SUA și NATO, pentru că astfel i-a definit ca principalii săi inamici; iar acest lucru a fost posibil pentru că a gândit și gândește încă lumea ca fiind o scenă a unei confruntări globale după teoria lui Halford John Mackinder și încearcă să găsească răspunsul folosind o viziune a preeminenței ”Mamei Rusia” cât se poate de conformă cu cea a țarului Petru cel Mare.

Cu alte cuvinte, Rusia lui Vladimir Putin crede că nu a avut și nu are nimic de câștigat din cooperarea economică globală, cel puțin nu pentru elitele sale provenite din structurile serviciilor de informații, mai ales KGB (actualul FSB)[9]. Și atunci caută confruntarea, în care poate să se poziționeze convenabil, din spatele armamentului său nuclear, astfel încât să se profileze într-un lider mesianic, fără de care Federația Rusă ar ajunge la colaps, sub loviturile Occidentului, dar care îi permite și să manevreze punctual, pentru delimitarea sferei de influență.

Figura 1

Lumea multipolară, așa cum și-o imaginează Kremlinul la acest moment (figura 1), este departe de a fi un spațiu care să avantajeze (mai mult decât o lume a cooperării, a libertății și democrației) interesele Federației Ruse, pentru că fisurile din Blocul țărilor NATO pot la fel de bine să se estompeze, iar în relația cu China – o putere economică care poate în curând devansa SUA, deci în permanentă foame de resurse – pot interveni complicații greu de prevăzut la acest moment, deci cu atât mai greu de gestionat.

CUM A ÎNCEPUT ATACUL?

Extinderea rapidă a UE și a NATO cu țările din estul Europei, inclusiv cu Statele Baltice, Polonia, România și Bulgaria a nemulțumit puterea de la Kremlin la un nivel profund. Principala teză este aceea că, la momentul în care NATO avansa pe flancul estic al Europei, Federației Ruse i se oferea posibilitatea de a deveni un partener valid al alianței și – implicit – al Uniunii Europene, în condițiile în care ar fi renunțat la politica de confruntare și ar fi adoptat modelul de dezvoltare al democrațiilor liberale[10]. Dar Rusia lui Putin a ales altă cale.

Figura 2

În august 2008, la numai patru luni după summit-ul NATO de la București, Federația Rusă invada Georgia[11], pentru a asigura ”protecție” regiunilor separatiste Osetia de Sud și Abhazia în fața intențiilor guvernului legitim georgian, de a readuce respectivele regiuni sub suveranitatea Tbilisiului. Intervenția rusă a tăiat jumătate din accesul guvernului georgian la Marea Neagră și a restabilit enclava osetiană din mijlocul țării (figura 2). Nu mai putea fi vorba de un proces de aderare al Georgiei la NATO.

În Ucraina, confruntarea a fost mult mai dificilă. În noiembrie 2004, fostul guvernator al provinciei Donețk, Viktor Ianukovici, candidează la președinția Ucrainei de pe o platformă pro-Rusia declarată. Alegerile sunt câștigate, după trei runde și intervenția Curții Supreme de Justiție a Ucrainei, de Viktor Iușcenko, candidatul pro-european. În mandatul lui Iușcenko Federația Rusă nu ezită să apeleze la arma energetică, oprind livrările de gaze naturale către Europa prin Ucraina, sau încercând să-l elimine (fizic) pe președintele Viktor Iușcenko, prin otrăvirea cu dioxină.

Presiunea constantă a Kremlinului asupra Kievului are în cele din urmă succes, pentru că la începutul anului 2010 Viktor Ianukovici reușește să devină președinte al Ucrainei. Deși contestat puternic prin proteste de stradă, Viktor Ianukovici păstrează puterea la Kiev până când decide să respingă parteneriatul cu Uniunea Europeană, arătând astfel ucrainenilor ce rol îi rezervase de fapt Kremlinul atunci când l-a adus la putere.

În tot acest timp, principalele capitale ale NATO și UE încă mai sperau că se poate negocia cu Medvedev și Putin un parteneriat pentru democrație, care să servească intereselor ambelor blocuri. Kremlinul era simpatizat și creditat în multe capitale europene, dar mai cu seamă la Berlin, la Roma și la Paris. Nimeni atunci nu a luat în considerare că la Londra, la Nisa și la Monaco ori la Praga s-au constituit adevărate centre de concentrare ale oligarhilor ruși – mai toți obligați la loialitate față de Putin, sub amenințarea eliminării (inclusiv fizice).

Occidentul a ignorat o bună bucată de vreme inclusiv modul în care echipa de siloviki[12] Vladimir Putin – Dimitri Medvedev s-a instalat la putere și s-a menținut, eliminându-și adversarii politici fără niciun scrupul. Pentru că cei doi, deși și-au permis controlul total asupra societății, deci și asupra proceselor electorale, nu au obținut cu adevărat nici jumătate din voturile electoratului (tabelul 3); cu excepția recentelor alegeri, când obiectivul aparatului administrativ, trasat de la centru, a fost să scoată electoratul la urne cu orice preț[13].

Patru au fost momentele (esențiale) de dezvrăjire ale capitalelor occidentale, și pot fi enumerate în ordine cronologică, după cum urmează:

(i) Ca răspuns la acțiunea populară, de alungare a ”candidatului manciurian” – Viktor Ianukovici de la putere, Federația Rusă atacă cu tehnici hibride Ucraina și ocupă Crimea, pe care o scoate de sub suveranitatea Kievului, iar în regiunile Lugansk și Donețk crează o nouă Transnistrie;

(ii) Profitând de o decizie politică hazardată a fostului premier britanic David Cameron, o operațiune hibridă rusă favorizează votul pentru Brexit, care devine o realitate, slăbind coeziunea Uniunii Europene, dar și atuurile Marii Britanii;

(iii) Amenințarea asimetrică rusă se materializează, neutralizând sistemele defensive ale Americii și Kremlinul reușește să intervină în campania electorală care îl aduce pe Donlad Trump în Biroul Oval;

(iv) Serviciile secrete ruse provoacă din nou sistemele de securitate națională ale Marii Britanii și elimină printr-un atac cu armă chimică (Cazul ”Skripal”) un fost spion – Sergei Skripal, ofițer GRU.

În tot acest timp, la București, multă lume a preferat să creadă că țara noastră este în afara jocului geopolitic, deși nimeni nu-și face cu adevărat iluzii în ceea ce privește atitudinea pe care Moscova o are acum față de România, și anume una ostilă. Însă termenul corect prin care poate fi definită atitudinea românilor este cel de confuzie. În afară de faptul că ne așteptăm ca, vreodată, rușii să atace bazele militare americane de la Deveselu sau Mihail Kogălniceanu – aspect pe care îl considerăm nedrept și pentru care suntem gata să-i blamăm pe americani, la o adică – ne este greu să identificăm o altă formă de agresiune a Federației Ruse împotriva noastră.

Ori, România nu este în niciun caz exceptată de valul amenințării asimetrice pornit de Kremlin. Ca să înțelegem această realitate, ar trebui însă să punem cap la cap câteva lucruri, anumite informații publice din noianul care ne înconjoară. Și, mai ales, ar trebui să gândim cu capul nostru, eventual să evităm să luăm de gata idei fabricate la televizor, ori livrate în calupuri de știri selectate de entități necunoscute pe rețelele de socializare.

ROMÂNIA ESTE PE FRONTIERĂ

România și Polonia promovează două proiecte cu o dimensiune nouă de cooperare economică și militară, capabile să adâncească congruența de interese în flancul estic al Europei: (i) Inițiativa Celor Trei Mări și (ii) Formatul ”București 9”. Ambele tipuri de cooperare sunt încurajate de Statele Unite ale Americii, pentru că oferă repere schimbate unei zone care, până recent, era caracterizată ca fiind una de influență pentru Imperiul Rus.

Inițiativa Celor Trei Mări reia un concept polonez din perioada interbelică, ce-i aparține mareșalului Józef Piłsudski, numit ”Intermarium”[14], care se dorea o cale prin care țările dintre mările Baltică,

Figura 3

Neagră și Adriatică să se poată opune politicilor agresive promovate de Berlin, pe de-o parte, respectiv de Moscova, pe de altă parte.

George Friedman[15], fondator al Stratfor, apreciază că Inițiativa Celor Trei Mări (figura 4) apropie țări membre ale UE, foste comuniste, care nu fac parte din nucleul economic performant al UE, de cooperarea cu SUA, de la care și așteaptă sprijinul militar cel mai important, pentru a putea negocia credibil cu Federația Rusă[16].

Pe de altă parte, Formatul ”București 9” este o structură de cooperare a miniștrilor apărării din nouă state membre ale NATO – Bulgaria, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia și Ungaria -, situate în flancul estic al Europei și care încearcă să se coordoneze tot pentru a face față unei eventuale agresiuni rusești, în condițiile în care cele nouă state vor fi cu siguranță în prima linie a conflictului.

Conștientizarea situației în care ne regăsim este motivul pentru care România, la fel cu Polonia, sunt factorii activi care se străduiesc să ofere consistență celor două tipuri de cooperare economico-militară. România, cel puțin până în prezent, a făcut chiar mai mult decât atât. În primul rând, începând cu anul 2017, și-a calibrat la 2% din PIB cheltuielile de apărare și, pe lângă implicarea în formaturile de cooperare ale flancului estic s-a dovedit extrem de interesată și de activă și în politicile PESCO,  sau prin susținerea inițiativei privind întărirea cooperării UE – NATO care să permită creșterea mobilității trupelor și tehnicii militare – conceptul de ”Schengen militar” în Europa.

Toate acestea au atras atenția nu doar Moscovei (care acționează în consecință, pentru a zădărnici eforturile prin care România caută să-și securizeze interesele), ci și diverselor grupări de interese care caută să profite de nevoia României de a încheia contracte semnificative de înzestrare cu tehnică militară, pentru a obține profituri (însemnate și necuvenite) din intermedierea influenței și prin specularea vulnerabilităților unor elite politice corupte care iau deciziile la București.

Cu adevărat problematică devine situația în condițiile în care lăcomia intermediarilor își dă mâna cu interesele Kremlinului, pentru că starea de pericol pentru securitatea națională este la acel moment manifestă și implică un răspuns imediat. România nu este singura aflată în această situație. În Letonia sistemul bancar a fost permeabil zeci de ani pentru capitalurile rusești, dar cel care a tolerat situația ani la rând, adică guvernatorul băncii centrale din Letonia, Ilmars Rimsevics a fost abia de curând arestat, după ce un raport al Trezoreriei SUA a acuzat sistemul bancar leton inclusiv de spălarea de bani nord-coreeni[17].

În Ungaria, pentru a se menține la putere, Viktor Orban și-a conceput un sistem putinist de control al instituțiilor prin care drenează fonduri europene și guvernamentale și nu ezită să execute un balet diplomatic complicat, prin care se menține în același timp apropiat de Federația Rusă și de China, dar și cuplat la piața UE sau alături de interesele SUA în flancul estic. Același joc complicat îl regăsim și la Praga, ori la Bratislava, unde recentele proteste de stradă acuză derapajele grave pe care corupția le-a provocat statului de drept.

Precum odinioară în Vestul Sălbatic, situarea la Frontieră implică în sine un risc, iar România, după ce coaliția PSD – ALDE a câștigat alegerile din 2016, pare să-și fi pierdut determinarea cu care, alături de Polonia, își construia o poziție de pilon al NATO și partener de încredere al SUA în Flancul Estic. Mai mult decât atât, tot ceea ce România obținuse prin poziția intransigentă de luptă cu corupția instituționalizată și pentru statul de drept, care i-ar fi oferit oportunitatea de a se număra printre statele re-fondatoare ale Uniunii Europene post-Brexit, este acum aproape să fie anulat prin acțiunile premierului V.V. Dăncilă și cele ale ministrului justiției, Tudorel Toader[18].

Dar poate cel mai interesant semnal a fost oferit recent de vizita pe care ”Fundația Europeană Titulescu”, cu susținerea Ambasadei României în Federația Rusă (deci a MAE) a făcut-o la Moscova, ca răspuns la o invitație a ”Fondul Gorceakov pentru Diplomaţie Publică” pentru a analiza ”stadiul relațiilor româno-ruse”. Fondul Gorceakov este o organizaţie creată în 2010 pentru a promova propaganda Kremlinului. Conducerea Fondului Gorceakov este asigurată de ministrul de externe Serghei Lavrov, iar din aceasta mai fac parte, printre alţii, Igor Ivanov (ministru de externe al Federaţiei Ruse în perioada 1998-2004, cel care a semnat Tratatul politic dintre România şi Federaţia Rusă în 2003, în timpul în care Adrian Năstase era prim-ministru), precum şi Vagit Alekperov, preşedintele Lukoil din 1993.[19]

Este important să reținem personajele care au asigurat fondul celui mai important moment la vizitei delegației Fundației Europene Titulescu în Federația Rusă, și anume întâlnirea dintre Adrian Năstase, secondat de ambasadorul Vasile Soare, cu vice-ministrul de externe al Rusiei, Alexandr Grușko. În mod evident, partenerii UE și NATO își pun fireasca întrebare ce mesaje neoficiale a purtat între București și Moscova fostul premier Adrian Năstase și dacă aceste mesaje au legătură cu politici nedeclarate ale guvernului păstorit de cuplul anti-Bruxelles format din Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu.

CORBII ȘI-AU DAT MÂNA, PLANURILE LE-A FĂCUT KREMLINUL

Robert Mueller (în imagine), fost director al FBI, în prezent consilierul nominalizat de Procurorul General al SUA pentru a investiga amestecul Rusiei în alegerile din SUA, în 2016, a anunțat recent că și-a extins investigația și asupra unor alte situații în care entități statale, cum este cazul Emiratelor Arabe Unite, au fost interesate să cumpere influență în mediul președintelui american Donald Trump[20].

Ceea ce este de interes în această afacere pe care o investighează acum Robert Mueller, raportat la România, sunt personajele implicate și schema pe care au aplicat-o (figura 4). În principiu, se poate observa o legătură strânsă între consilierii președintelui Donald Trump și diverse personaje care l-au asistat în campanie pentru strângerea de fonduri, dar numai pentru a profita acum de influența pe care o au la Casa Albă și pe care o tranzacționează făcând profituri necuvenite. Prezența în astfel de scheme a lui Jared Kushner, ginerele președintelui și consilier al socrului său la Casa Albă, poate indica și că familia Trump nu se dă în lături de la astfel de ”afaceri”.[21]

Figura 4

Personaje cheie în administrația Donald Trump s-au arătat încă de la început a fi Steve Bannon (în imagine), consultantul care, împreună Cambridge Analytica, au condus campania electorală care l-au adus pe omul de afaceri la Casa Albă și Elliot Broidy, un lobby-st american care a asigurat o campanie de strângere de fonduri eficientă pentru echipa celui care a devenit președintele SUA.

Steve Bannon a decis să coopereze cu anchetatorul Robert Mueller în ancheta privind influența Federației Ruse asupra campaniei electorale a lui Donald Trump, la fel cum a făcut-o și un alt fost consilier al președintelui, respectiv Michael Flynn, fost consultant al SCL Group.

Pe de altă parte, scandalul atacului cu neurotoxină asupra fostului ofițer GRU Sergei Skripal pare să fi dezmorțit serviciile de securitate și de intelligence britanice, care au identificat companiile Strategic Communication Laboratories (SCL) și Cambridge Analytica a fi vehicule ale unor interese ruse, iar ca interfață Agenția de Cercetare a Internetului (IRA), cu sediul în Sankt Petersburg, compania Lukoil, interesată de targeting-ul politic și furnizoare de fonduri[22], dar și psihologul de origine moldoveană de la Universitatea Cambridge, Aleksandr Kogan[23].

Esența scandalului Cambridge Analytica este destul de bine cunoscută, precum și modul în care Steve Bannon s-a folosit de capacitățile acestei companii, dezvăluite publicului de un fost angajat, Christopher Wylie. Practic, la Cambridge Analytica au ajuns date colectate neautorizat din rețeaua social media Facebook de Aleksandr Kogan, printr-o aplicație informatică numită „thisisyourdigitallife”, despre care moldoveanul afirma că-i aparține și că era destinată unei cercetări de piață. Așa cum se vede și din figura 5, atât Facebook, cât și Universitatea Cambridge plătesc în acest scandal prețul bunei credințe.

Figura 5

Trebuie să ne rețină atenția faptul că, începând din anul 2014, SCL – Cambridge Analytica au conceput laboratorul în care, așa cum declară Christopher Wylie, dar cum au descoperit și jurnaliștii de la UK’s Channel 4, au fost testate diverse tipuri de mesaje pe rețelele de socializare, fiind țintiți indivizi și grupuri de indivizi al căror comportament a fost studiat și de la care se anticipa un anumit tip de răspuns comportamental, ce a putut fi ulterior manipulat în campanii de tipul Brexit sau alegerile prezidențiale din SUA.

Faptul că Agenția de Cercetare a Internetului din Sankt Petersburg, ori Lukoil au fost implicate în planificarea/finanțarea unor astfel de operațiuni nu reprezintă decât fațeta vizibilă – abia acum – a unui tip de operațiune de război hibrid concepută de sistemele de forță de la Kremlin. Ideea de bază pentru care au plătit rușii, a fost aceea de a sădi în mințile alegătorilor din țările democratice vizate ideea că nu pot avea încredere în stat și în elitele lor politice. În acest mod, a fost favorizată acțiunea antisistem, adică: Brexit, respectiv alegerea unui om de afaceri veros pentru poziția de președinte al SUA – cu intenția clară de a slăbi forța statelor respective în competiția internațională.

ȘI ROMÂNIA ESTE UN SUBIECT AL EXPERIMENTELOR SCL GROUP

În noiembrie 2006, Tăriceanu a avut o întâlnire cu șeful FBI de la acea vreme, Robert Mueller (cel care conduce acum investigația privind amestecul Rusiei în alegerile prezindențiale din SUA). La acea vreme, colaborarea dintre FBI și SRI era deja de notorietate, la fel și sprijinul pe care administrația americană i-l acorda Monicăi Macovei.(…) După cum reiese din cablograma trimisă la Washington de ambasada SUA și devoalată de Wikileaks, în timpul întâlnirii cu Mueller a avut grijă să-i spună că este îngrijorat de acțiunile unor grupuri infracționale din Rusia în România, în domenii precum energia și aluminiul.”scrie Dan Turturică[24], evocând o întâlnire din perioada în care Călin Popescu Tăriceanu era premier, cu șeful de atunci al FBI, astăzi investigatorul care încearcă să dovedească modul în care Casa Albă este condusă de un grup veros, care nu ezită să-și vândă țara inamicilor, cât timp banii nu au miros. O întâlnire în cursul căreia fostul premier nu s-a simțit deloc confortabil. Oare de ce?

În toamna anului 2014, mai mulți angajați din managementul rafinăriei Petrotel, aparținând grupului rus Lukoil, au fost cercetați de Parchetul Curții de Apel Ploiești pentru fapte grave de evaziune fiscală[25]. Conform documentelor întocmite de procurori, pe parcursul unui interval de aproximativ zece ani, Lukoil a creat un sistem prin care a produs un prejudiciu de peste 1,7 miliarde de euro[26]. Fără să insistăm, putem reținte din Ordonanțele întocmite de procurori câteva aspecte, cum ar fi:

Tranzactiile desfasurate de Petrotel Lukoil SA, IMD Trade LLP Marea Britanie si beneficiarul final din Republica Moldova formeaza un lant de livrări. Conform prevederilor legislatiei de TVA, livrările in lant presupun o serie de livrări succesive intre mai multi agenti economici care poate sau nu sa implice si miscarea / transportul bunurilor, in sensul ca pot exista o serie de facturi emise in lant, dar bunurile sa fie transportate doar o singura data de la un funizor la un cumparator de pe lant (de regula lantul se incheie la cumparatorul la care ajung fizic bunurile).

Avand in vedere ca bunurile vandute de Petrotel Lukoil SA către IMD Trade LLP au parasit teritoriul Comunității si au fost transportate (direct) din Romania intr-o terta tara in afara Comunității (i.e. Republica Moldova), conditiile unei livrări intracomunitare de bunuri nu sunt indeplinite. De asemenea, calificarea livrării de produse finite de la Petrotel Lukoil SA (persoana impozabila stabilita si inregistrata in scopuri de TVA in Romania) către IMD Trade LLP (persoana impozabila stabilita si inregistrata in scopuri de TVA in UK) ca si operatiune de export nu poate fi influentata de faptul ca IMD Trade LLP (in calitatea sa de cumparator-revanzator) este stabilit intr-un stat membru UE, ci este determinata de locul unde produsele sunt puse la dispozitia beneficiarului final.

Altfel spus, pe lanțul evaziunii fiscale, probabil creată în scop de ”colector de profituri”pentru Lukoil, se regăsea o firmă fantomă cu sediul în Marea Britanie (IMD Trade LLP). Este greu de dovedit că banii Lukoil, colectați din operațiunile evazioniste din jurul Petrotel Lukoil, au finanțat operațiunile SCL – Cambridge Analytica, dar acest lucru nu poate fi exclus, în condițiile în care, așa cum declara Christopher Wylie, fostul său șef, Alexander Nix (CEO-ul Cambridge Analytica) negocia cu reprezentanți ai Lukoil contractarea unor servicii de targeting politic.

Mai grav ar fi însă, dacă banii Lukoil, prelevați prin evaziune fiscală, ar fi finanțat operațiunile SCL Group din România, așa cum sunt acestea descrise în materialele publicate de Rise Project[27] și Sorina Matei[28]. Până la urmă, actuala coaliție de guvernare este obligată să se asigure, dincolo de interesele sale politice imediate, că nu a fost targetată și ulterior folosită împotriva intereselor de securitate națională ale propriei țări, datorită vulnerabilităților penale pe care le au liderii săi politici – Liviu Dragnea, în special, dar și Călin Popescu Tăriceanu.

Poate că răspunsul la următoarele întrebări ar ajuta foarte mult în elucidarea gravității acțiunilor de război hibrid la care este supusă România din anii 2009-2010, respectiv:

(i) care este stadiul activităților de urmărire penală în dosarele Petrotel Lukoil și dacă nu ar fi mai util pentru interesele statului ca cele privind evaziunea fiscală transfrontalieră să fie preluate de DIICOT central și instrumentate împreună cu partenerii din SUA și Marea Britanie?

(ii) în ce condiții a decedat, la Nairobi, Dan Avram Sabin Mureșan (fiul fostului ministru intrat după gratii Ioan Avram Mureșan), cel care a condus din 2011 Strategic Communications Laboratories (SCL) SRL, cu sediul în Baia Mare și parte a SCL Group; în ce condiții și de când Peter Imre[29] a preluat rolul de reprezentant al SCL Group în România?

(iii) ce promisiuni a avansat Liviu Dragnea echipei de fosti consilieri ai lui Donald Trump – respectiv Michael Flynn și Steve Bannon -, precum și lui Elliot Broidy (în imagine), cel care l-a invitat la ceremonia de investire de la Casa Albă? Au aceste promisiuni legătură cu contractul semnat în data de 1 februarie 2018 între reprezentanții Romarm și oficialii firmei americane Circinus, deținută de Elliot Broidy (după modelul practicat în relația cu prințul moștenitor al EAU)[30]?

(iv) există date la ambasada română din Washington privind natura reală a activităților prestate de firma Andreae & Associates din Washington DC – de tipul ”relaţii guvernamentale, consiliere pe comunicare şi servicii de afaceri publice pentru SCL Social referitoare la eforturile lor pe zona anticorupţie din România”, declarat la Departamentul de Justiţie al SUA/ Divizia pentru Securitate Naţională – în baza contractului semnat în data de 17 martie 2017 cu SCL Social, parte a SCL Group? Se cunoaște beneficiarul real al serviciilor SCL Group care implică asistența Andreae & Associates, în condițiile în care Peter Imre a negat implicarea reprezentanței SCL din România în contract? Ar putea fi o altă putere, un stat străin?

(v) ce legătură există între sintagma ”statul paralel corupt”utilizată frecvent de Călin Popescu Tăriceanu și activitățile SCL Group – Cambridge Analytica, care au testat sloganuri de tipul ”deep state” și au targetat publicul țintă căruia să-i fie adresate?

(vi) au existat, la nivelul MAE, consultări cu partenerii NATO în privința asistenței acordate de ambasada României de la Moscova lui Adrian Năstase și membrilor delegației Fundației Europene Titulescu în intervalul 16-18 martie 2018 și, în special, cu privire la mesajele schimbate la întâlnirea cu vice-ministrul de externe Alexandr Gruşko?

În principiu este puțin probabil ca cineva să ofere în spațiul public răspunsuri la aceste întrebări. Dar simpla lor formulare dovedește cât de profunde pot fi prejudiciile create statului român de acțiunile războiului hibrid declanșat de Moscova, pentru a-și apăra dreptul de a menține o conducere oligarhică a Federației Ruse, care spoliază națiunea rusă în mod cinic, iar în relațiile internaționale impune o politică brutală și periculoasă a sferei de influență.

Cel mai probabil mulți dintre politicienii români, profund corupți, la fel de cinici ca și politicienii ruși, nu sunt conștienți de cadoul otrăvit livrat de Kremlin, atunci când încearcă să impună și în România un sistem al impunității care să le creeze dreptul de a fi corupți și de a sfida națiunea, făcând justiția neputincioasă.

Și de ce ar fi, dacă și politicienii britanici, germani sau americani au căzut în aceeași capcană, pentru că au fost și sunt lacomi, cinici și nepatrioți, orbiți de posibilitatea de a se îmbogăți rapid. Probabil că lupta Bucureștiului cu corupția, atât de promițătoare altă dată, acum în impas, se dă acum și în capitale cum sunt Washington, Londra, Paris sau Berlin. Dacă democrația și statul de drept vor învinge din nou acolo, atunci vor prevala și la București. Cu o singură condiție, însă: românii trebuie să fie conștineți că suntem în plin război și să nu slăbească presiunea asupra clasei politice.

Să nu abandonăm tocmai acum, când la Praga sau la Bratislava alți cetățeni europeni nemulțumiți dau semne că se trezesc și își doresc democrația înapoi.

NOTE_____________________

[1] http://jurnalul.ro/special-jurnalul/forumul-marii-negre-summit-in-premiera-la-bucuresti-19866.html

[2] https://www.revista22.ro/summitul-nato-de-la-bucuresti-4443.html

[3] https://www.hotnews.ro/stiri-international-6963948-este-scutul-antiracheta-sua-inclus-romania-acest-proiect-raspunde-intrebarilor-expertul-american-daryl-kimball-arms-control-association.htm

[4] https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/problema-infiintarii-unei-flote-nato-in-marea-neagra

[5] https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/testamentul-lui-petru-cel-mare-sau-rusia-si-obsesia-marii-negre

[6] https://www.europalibera.org/a/27738877.html

[7] https://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/amenintari_asimetrice_sau_amenintari_hibride.pdf

[8] In cursul audierilor in Congresul SUA, generalul Curtis M. Scaparrottiseful Comandamentului SUA in Europa, a atras atenția că: Ținând cont de actualul ritm al modernizării militare ruse, trebuie să ne menținem modernizarea pe care am avut-o până acum, pentru a menține dominația în zonele în care avem dominație acum. Dacă nu facem acest lucru, cred că ritmul Rusiei ne va provoca în domeniul militar din aproape toate punctele de vedere până, să spunem, în anul 2025; http://www.ziare.com/international/rusia/un-general-american-avertizeaza-rusia-ar-putea-dobandi-superioritate-militara-in-europa-pana-in-2025-1505213

[9] http://www.contributors.ro/administratie/interviu-cu-armand-gosu-rusia-de-la-bol%C8%99eviki-lui-lenin-la-siloviki-lui-putin/

[10] Potrivit lui Tomas Valasekdirector pentru politică externă şi apărare în cadrul think tank-ului londonez Centre for European Reform, „conversaţiile cu diplomaţi şi oficiali NATO sugerează că la summitul din noiembrie NATO ar putea fi pregătită să ofere Rusiei posibilitatea aderării, dacă şi când va îndeplini criteriile de aderare”. Mai mult, susţine Valasek, NATO ar putea crea condiţii speciale pentru aderarea Rusiei, diferite de cele necesare pentru candidaţii precedenţi, astfel încât să răspundă dorinţei Moscovei de a fi tratată ca o mare putere (august, 2010); http://romanialibera.ro/actualitate/international/rusia-inamic-sau-membra-nato-197303

[11] https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/vara-tancurilor-din-2008-micul-razboi-ruso-georgian-care-a-zguduit-lumea

[12] https://www.globalsecurity.org/military/world/russia/siloviki.htm

[13] Așa se și explică de ce, în multe secții de votare, unii alegători au introdus mai multe buletine de vot în urne, decât cele la care aveau dreptul

[14] https://www.flux24.ro/dw-romania-initiativa-celor-trei-mari-si-miscarile-polonezilor/

[15] Analist politic american, născut în februarie 1949 la Budapesta

[16] http://adevarul.ro/international/europa/george-friedman-initiativa-celor-trei-mari-baraj-expansiunii-ruse-1_596209d45ab6550cb8efb388/index.html

[17] http://incont.stirileprotv.ro/international/sistemul-financiar-leton-zguduit-de-un-scandal-de-corupc-ie-la-nivel-inalt-guvernatorul-bancii-centrale.html

[18] http://www.ziare.com/liviu-dragnea/psd/dancila-si-toader-au-lansat-planul-de-atac-asupra-uniunii-europene-cu-ce-pret-1506773

[19] http://adevarul.ro/news/politica/exista-remake-uri-succes-dinanii-19505-vizita-delegatiei-romane-moscova-ocazia-realegeriipresedintelui-putin-1_5aaed2ffdf52022f75bb7a66/index.html

[20] https://forward.com/fast-forward/395723/mueller-inquiry-shifts-to-uae-influence-including-a-jewish-trump-donor/

[21] https://www.aljazeera.com/news/2018/03/investigator-probes-uae-attempts-buy-influence-180304164925122.html

[22] http://www.businessinsider.com/cambridge-analytica-trump-russia-ties-2018-3

[23] https://telegraph.md/foto-el-este-moldoveanul-care-pornit-scandalul-legat-de-datele-facebook/

[24] https://www.digi24.ro/opinii/efectul-mueller-asupra-coloniei-penitenciare-899802#ziarecom

[25] http://www.jurnal.md/ro/import/2014/10/7/directorul-petrotel-lukoil-ploiesti-cercetat-pentru-evaziune-fiscala-1178134/

[26] https://www.observatorulph.ro/exclusiv/87132-exclusiv-ordonanta-procurorului-de-caz-al-pca-ploiesti-in-dosarul-petrotel-lukoil

[27] https://www.riseproject.ro/firma-de-strategie-din-spatele-lui-trump-si-al-brexit-in-romania-inca-din-2011/

[28] http://sorinamatei.ro/exclusiv-lupta-anticoruptie-din-romania-tinta-unui-contract-de-consultanta-strategica-comandat-de-cea-cea-mai-puternica-si-influenta-masinarie-de-psy-ops-date-si-profiling-din-lum/

[29] Peter Imre este unul dintre emisarii care l-au ”răzgândit” pe Călin Popescu Tăriceanu în anul 2005, la solicitarea lui Dinu Patriciu, atunci când președintele Traian Băsescu obținuse de la fostul premier promisiunea de a demisiona pentru a se organiza alegeri anticipate, care probabil ar fi consființit un dezastru electoral pentru PSD

[30] https://www.hotnews.ro/stiri-esential-22274702-acord-semnat-mare-secret-intre-romarm-compania-lui-eliot-broidy-lobbyistul-american-care-adus-dragnea-langa-trump-vezi-text-miza-financiara-majora-acordului.htm

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu