Somnul #colectiv naște ignoranță

Nu mai este mult și sosește ziua comemorării unui an de la tragedia din Clubul Colectiv. Timpul trecut de atunci și până acum, în loc să permită lămurirea circumstanțelor sinistrului eveniment, n-a făcut decât să consolideze suspiciunile apărute din capul locului. Arătam în paginile cotidianului nostru, la doar câteva zile după tragedie, înainte de demisia premierului Victor Ponta și desemnarea ca șef al Executivului a lui Dacian Cioloș, că există multe indicii care împing raționamentul lucid către ipoteza unui atentat cu un scop precis, parte a unui scenariu complex.

Arătam la acea vreme: „Un principiu mai puțin cunoscut spune că, atunci când consecințele unui eveniment oricât de grav, care părea la început să fie sub semnul întâmplării, sunt deosebit de importante pentru un scenariu aflat în desfășurare, evenimentul este parte din scenariu și nu este de natură aleatoare. Pentru că Scenariul „Guvernul Lui” este în desfășurare de la începutul anului 2015, eu m-aș întoarce la ceea ce s-a întâmplat cu adevărat la Clubul Colectiv. Când o întâmplare serveşte perfect unui scop propus anterior evenimentului, întâmplarea nu mai este întâmplare, ci determinare!”

Șefii serviciilor de informații au cooperat din plin la scenariu, prin escaladarea dirijată a emoţiilor care au scos lumea în stradă, după care i-au strecurat lui Victor Ponta informaţia că Bucureştii s-ar putea transforma într-un Kiev. Normal, omul şi-a dat demisia. Victor Ponta nu este Bashar al-Assad! După guvernul Ponta, orice variantă ar veni va fi una perfect controlabilă, oricât de tehnocraţi sau politruci vor fi cei care vor alcătui guvernul, ei vor forma „Guvernul Lui”.

Peste cele arătate atunci, la cald, aveau să se adauge noi elemente care să confirme suspiciunile avute. Expertiza realizată la solicitarea Parchetului General a fost cum nu se poate mai clară în acest sens. După cum cotidianul nostru a prezentat imediat după redactarea lui, raportul de expertiză a concluzionat clar că „în urma simulărilor efectuate de experți pe machete la scară, în condiții similare celor din Club, nu s-a reușit reproducerea unor aspecte fundamentale în privința înțelegerii și elucidării a ceea ce s-a întâmplat, cu adevărat. Nu s-a reușit reconstituirea inițierii incendiului, nici a vitezei de propagare, nici a intensității acestuia și nici a efectelor sale. Practic, oricât de fidel s-ar fi străduit experții să respecte condițiile producerii tragediei, și au făcut-o foarte fidel, folosind aceleași materiale și reproducând aceleași condiții, nu au obținut aceeași dezvoltare și aceleași efecte. Mai mult, folosind la simulare aceleași materiale care au ars în Club, nu au obținut aceiași compuși de ardere cu cei care au rezultat în urma evenimentului real. Astfel, experții nu exclud posibilitatea ca în Club să fi existat și o altă substanță, una sau mai multe, care să fi generat o viteză extraordinară de extindere a focului, precum și compușii de ardere rezultați.”

La zi, elemente noi vin să completeze tabloul, consolidând ipoteza potrivit căreia am avut de a face cu un scenariu bine pus la punct. Unul dintre ele, mărturisirea pe care Victor Ponta i-a făcut-o lui Ion Cristoiu zilele trecute, la postul B1 TV, una care confirmă ceea ce deja se bănuia, motivele pentru care a demisionat. A știut ce va urma dacă nu va face acest gest, a evitat exact kievizarea Bucureștilor de care vorbeam mai sus, adică, mai pe înțeles, morții și răniții care urmau să fie puși pe seama forțelor de ordine, aflate în acel moment sub coordonarea guvernului său. Drept pentru care, deși avea demisia pregătită, urma doar să fie anunțată, i-a dat ordin scris, atenție mare, lui Petre Tobă, la acea dată, Inspector General al Poliției Române, ca orice ar fi, forțele de ordine să nu intervină în forță, cu atât mai puțin cu armamentul din dotare, indiferent ce instituții vor fi atacate, inclusiv sediul Guvernului României, chiar dacă se va pătrunde în clădiri.

Repet, ordinul a fost dat în scris! Pentru că informațiile sale erau foarte clare și sigure, premierul Victor Ponta a evacuat, în seara zilei de 3 noiembrie, 2015, cu câteva ore înainte de începerea scenariului violențelor, clădirea Guvernului, și a trimis pe toată lumea acasă. Interesant de reținut, cel care a fost de părere că sediul executivului ar trebui apărat cu orice preț, chiar și „manu militari”, a fost Gabriel Oprea, vicepremier și titular al Ministerului Administrației și Internelor. În cadrul aceleiași emisiuni, Victor Ponta a mărturisit că a înțeles ce urmează să se întâmple încă din clipa declarației președintelui Klaus Iohannis, aceea cu „Corupția ucide!” A priceput că declarația, în fapt un slogan bine gândit, gata de a fi preluat de public, nu vizează nimic altceva decât canalizarea emoțiilor spre scopul propus, înlocuirea prin forță a unui guvern cu legitimitate democratică, parlamentara, cu „Guvernul Lui”.

Foarte important, Petre Tobă era la acea vreme șef inclusiv peste efectivele polițiștilor care au făcut cercetarea la fața locului, la Clubul Colectiv, au luat declarații și, în general, au întocmit mai toate actele care fac parte din dosarul cauzei, aflat la Parchetul General. Spre uluirea tuturor celor care îl considerau „omul PSD-ului”, același Petre Tobă a fost promovat prin cooptarea sa în cabinetul Cioloș unde, până zilele trecute, a ocupat funcția de ministru de Interne, la cererea expresă a președintelui Klaus Iohannis. Cum președintele Iohannis poate fi bănuit de orice, mai puțin de gândire proprie, este lesne de bănuit că alegerea nu i-a aparținut, ci i-a fost dictată. A fost Petre Tobă astfel recompensat pentru rolul pe care ar fi putut să-l joace în acele zile? Foarte probabil, da! În această ipoteză se naște, însă, un mare semn de întrebare: de ce este înlăturat acum, de ce a fost forțat la o demisie primită cu nedisimulată bucurie, atât de către premierul Dacian Coloș, cât și de ministrul Justiției, Raluca Prună?

Pentru a încerca un răspuns la această întrebare, trebuie să mai ținem cont de un lucru. Anume, acela că demisia lui Petre Tobă din fruntea Internelor vine ca efect al acuzațiilor DNA că i-ar fi protejat prin nedesecretizarea unor documente pe șefii DGIPI, structura de informații și protecție a Internelor. Printre cei pe care Petre Tobă i-ar fi protejat astfel de niște acuzații absolut ridicole, potrivit cărora ofițerii ar fi delapidat niște sume derizorii destinate cheltuielilor operative, este și șeful DGIPI, secretarul de stat Rareș Văduva. Acesta a venit în funcție de la SRI, unde în perioada 2006-2014 a deținut importante poziții de conducere și execuție. Așadar, doi oameni importanți și siguri pentru Sistem, primul, Petre Tobă, promovat chiar de către președintele Klaus Iohannis, mă rog, cu mâna lui Klaus Iohannis, al doilea, Rareș Văduva, promovat direct de la și de către SRI, sunt acum înlăturați de către șefa DNA, Codruța Koveși.

A apărut o mare fisură în Sistem? Cel mai probabil, da! După cum s-a mai comentat, șefa DNA nutrește o ambiție care nu mai este un secret pentru mai nimeni, aceea de a ajunge președintele țării în 2019. Cum este lesne de anticipat, pentru asta îl va avea de înfruntat pe Klaus Iohannis, adică pe cei care l-au adus în fotoliul de Cotroceni, adică, are de înfruntat exact Sistemul din care a făcut parte până de curând. Un atu zdrobitor în această luptă ar fi accesul de pe acum la arhivele și bazele de date ale fostului serviciu de informații al Justiției, chestiune de care Raluca Prună este pe cale să se ocupe, și cele ale serviciului de informații al Internelor, aspect de care se ocupă Codruța Koveși personal, chiar în aceste zile. Interesul poate fi cu atât mai mare, cu cât este foarte posibil ca printre documentele aflate la DGIPI sub pecetea secretului de stat să fie și unele de o importanță zdrobitoare: cele cu privire la Capitolul „Clubul Colectiv”, parte determinantă a Scenariului „Guvernul Meu”, adică documente cu privire la modul în care Sistemul a pus mâna pe Putere în toamna anului trecut.

Desigur, cele de mai sus sunt doar ipoteze, chiar dacă unele care încep să se contureze din ce în ce mai clar. La fel de sigur este faptul că doar timpul și desfășurările ulterioare sunt în măsură să le valideze. Ceea ce apare, însă, foarte sigur este faptul că România se îndepărtează pe zi ce trece tot mai mult de ceea dă conținut ideilor și principiilor statului democratic.

Autor: Mirel Curea

Sursa: Evz.ro

Posted in Uncategorized | Lasă un comentariu

George Soros Domination: A Romanian Case Study

http://www.fort-russ.com/2016/08/george-soros-domination-romanian-case.html

Romania is one of the European countries which is most oriented towards the Atlanticist geopolitical project. Despite its Orthodox Christian people, its elites always follow a strict pro-EU and pro-American course. The reason is very simple: it is a country where elites and civil society have been completely staffed by the US NGO’s, particular by George Soros. The story of Romania deserves attention, because it is exemplary and shows how the methods of establishing Western liberal domination actually work.
How it all began
In the early ’80s, George Soros began to finance the resistance groups and people in communist regimes in Eastern Europe promoting the ideas of „Open Society” . In 1979 „Open Society” penetrated Central and Eastern Europe (communist states), but also in many other countries in Africa, Asia and Latin America. In 1992, Soros founded – in Budapest – „Central European University”, forming frames selected from across Eastern Europe and the former USSR, including Romania.
Officially, George Soros became engaged in Romanian affairs in the last days of 1989, after the fall of the Ceausescu regime. But some say that the work of the Hungarian-born US magnate of Jewish origin, began long before the fall of the Communist regime.
Even though he has never recognized his involvement in Romania before 1989, Soros admitted that he was involved in other communist countries, financially supporting opponents of these regimes. Given that Soros founded the Group for Social Dialogue event on the 31st of December 1989, and the Foundation Open Society in the early days of 1990, it is unlikely that the early members were found randomly off the street. It had been prepared since the time of Ceausescu regime.
According to a journalistic investigation by the Romanian Newspaper Adevarul, the early 90’s were a time of ideological subjugation of Romania by the US. Thus the US created the first Romanian private TV Channel SOTI and allocated huge sums of money to the schooling of journalists. The Soros Foundation was the main contributor to this. All structures of political opposition including independent trade unions, student unions and political parties were funded by the US funds: Soros (Open Society), Freedom House, NED, National Republican Institute.
Thus the US funds and George Soros formed the major part of Romanian political class and journalist community. For example, the current Defense Minister Mihnea Motoc was granted at this time a scholarship at the George Washington University and since that time became a US agent of influence. As it was in other post-communist countries, Soros aimed to control the education system. Between 1990 and 1994, the Foundation was busy for the elaboration of „textbooks” – written by members of the Foundation – in collaboration with the Ministry of Education.
Soros’ first organization in Romania was Group for Social Dialogue (GDS) with founding members Silviu Brucan, Andrei Plesu, Gabriel Andreescu and Stelian Tanase.
Officially, Soros founded in Bucharest in 1990, the foundation named after him: „Soros Foundation”. Later, the name was changed: „Open Society Foundation” (FSD). It was among the first NGOs established in Romania.
Soros’ control
The first direct representative of George Soros in Romania was Sandra Pralong (Sandra Marilyn Andreea Budis) a person who, not coincidentally, emigrated from Romania in the 70’s and then returned after Ceausescu was overthrown . Sandra Pralong was an adviser to President Emil Constantinescu and today is an adviser to the current Romanian President Klaus Iohannis.
It is worth mentioning that the current Romanian prime-minister Dacian Ciolos, a former EU commissioner for agriculture, was a member of the “Friends of Europe”, an association funded by the Open Society foundation. A fact he forgot to disclose to the Romanian people. However, his government was often referred to as “the Government of Soros” due to the fact that it is entirely formed from former NGO activists, Soros students, managers of multinational corporations and ardent Atlanticists. So, this country today is openly ruled by the American billionaire.
The network
In addition to GDS and the Soros Foundation, the American financier has developed a myriad of NGO’s related to his structures. Here are just a few names of them: „Soros Advising and Placement Center”, „Soros Educational Advising Center”, the „Union for the Reconstruction of Romania”, „Centre for Partnership and Equality”, „Center for Economic Development”, Foundation „Concept „,” Human Rights Center – Bucharest „,” Association for Human Rights in Romania – Helsinki Committee (APADOR-CH) „. Association „Pro-Democracy”, „Romanian Academic Society” etc., which in turn have given birth to other NGO’s.
Among the members of these organizations you can easily find former ministers, advisers to Romanian presidents, directors of state institutions, influential journalists. Noteworthy is that three of the four Romanian presidents have had advisers or people form Soros network.
In reality it was a real network, „Soros Open Network Romania . Within this network operates a wide variety of organizations.The best known NGO’s in the „Soros Open Network Romania” (SON) are:
APD. Founded in August 1990 by Adrian Mourousis in Brasov. It was funded, first, by the „National Democratic Institute”, then entered the pyramid of SON. It has 30 branches across the country and over 1,000 members. Specialization: supervision of elections, a parallel vote count, etc. Organizes every year „Summer University in Balvanyos” (Covasna), along with „Liga Pro-Europa” and „Hungarian Youth Union” and the FIDESZ.
„Pro-Democracy” is financed besides SON (ie FSD) by the „National Democratic Institute”, „Freedom House”, „USAID” (United States Agency for International Development) and „Westminster Foudation for Democracy”.
„ROMANIAN ACADEMIC SOCIETY” (SAR). It is led by Alina Mungiu. Promoted the merger between Democratic Party and the National Liberal Party – which also realized. Thus National Liberal Party, Romanian historical party, which previously had serious souvereignist wing, was completely hijacked by Soros activists. Alina Mungiu is the anti-Orthodox activist and sister of Cristian Mungiu, Romanian film director, decorated by Oscar for his film justifying abortions.
Funding of Mungiu fund comes from the „Open Society Institute” and the „World Bank”, „Freedom House” (James Woolsey), and „Marshall Fund”.
„ASSOCIATION FOR HUMAN RIGHTS IN ROMANIA Helsinki Committee” (APADOR-CH). Led at first by Renate Weber, then in 1996 Monica Macovei.
Group for Social Dialogue „(GDS). Founded in 1990. GDS includes the people, described by the media as leading intellectuals of Romania today: Gabriela Adameşteanu Mariana Celac, Andrei Cornea Andrei Oisteanu Adrian Cioroianu etc.
Leading personalities in the network „Soros Open Network Romania” were Renate Weber, Alina Mungiu, Monica Macovei, Cristian Parvulesc, Mihai Razvan Ungureanu , Adrian Cioroianu etc.
A success story
One of the best examples of work of Soros network is the career of Mihai Razvan Ungureanu the current head of Romania Foreign Intelligence Service (SIE) and former Prime-minister of the state (2012) and Foreign Minister ( 2004-2007). From 1997 Razvan Ungureanu worked for FSD. This allowed him to benefit from scholarships and internships. Thus, in ’90 -’91, Ungureanu received a scholarship to master in the St. Cross College by University of Oxford. This has allowed him to become later member of the prestigious „European Association for Jewish Studies at Oxford”. In 1998, Ungureanu became a „Senior Fellow” at „Oxford Centre for Hebrew and Jewish Studies” within its „St. Cross College „(Oxford), the most famous center of this kind in the world. Receiving the „Posen Award”, Ungureanu also benefited from a scholarship for two years (1996/1997 and 1997/1998), the renowned ” Hebrew University ” in Jerusalem. In 2000, Ungureanu claimed courses as „Senior Reader” to „NATO School” in Oberammergau (Germany) and in 2003 Ungureanu is „senior Reader” to „George C. Marshall Center for Security Studies” in Garmisch-Partenkirchen (Germany ). Mihai Razvan Ungureanu is just one example of the opportunities offered by FSD and George Soros to young Romanians. The same can be said of many others of those quoted above.
 
The Soros List
Here is a list of some of the former or current members of the Group for Social Dialogue, the Foundation Open Society and other NGO’s affiliated Open Society Romania Network presented by the Romanian media:
Dacian Ciolos – Prime-minister of Romania
Sandra Pralong – former advisor to President Emil Constantinescu, the current adviser of President Klaus Johannis.
Mihai Razvan Ungureanu – a former foreign minister (2004 – 2007), director of SIE (2007 – 2012), prime minister of Romania (February 2012 – May 2012) currently once again director of SIE (Foreign Intelligence Service)
Helvig Edward – Head of SRI (Romanian Intelligence Service), another Romanian intelligence agency, former Director General of the Institute of Social Studies, former adviser to the Minister of Interior, C. Dudu Ionescu, former adviser to Mugur Isarescu, head the Bank of Romania, former Member of Bihar, former MEP,former Minister of Regional Development and Tourism
Corina Șuteu – current Minister of Culture, former director of Romanian Cultural Institute in New York
Raluca Alexandra Prună – current Minister of Justice, founding member of Transparency International – Romania
Alexander Lăzescu – former director of TVR (Romanian State Television)
Andrei Pippidi – historian, member of the Committee that drafted Tismăneanu Report and Report on Romania’s participation in Holocausl
Vladimir Tismaneanu – political scientist, chairman of the Presidential Commission for the Analysis of the Communist Dictatorship in Romania, one of the leading neoconservative intellectuals of modern Romania
Andrei Plesu – writer, Minister of Culture (December 28, 1989 – October 16, 1991) Foreign Minister (December 29, 1997 – December 22, 1999), adviser to President Traian Basescu (December 2004 – May 2005)
Catrinel Pleşu – former director, National Book Centre of the Romanian Cultural Institute (2009 – 2012)
Mihai Sora – philosopher, Minister of Education (December 1989 – June 28, 1990)
Renate Weber – adviser to President Traian Basescu (2004 – 2005) Liberal MEP.
Liviu Antonesei – writer, journalist
Alin Teodorescu – sociologist, first president of GDS, adviser to Prime Minister Adrian Nastase
Andrei Marga – philosopher, Minister of Education (1997 – 2000), Foreign Minister (May 2012 – August 2012), President of ICR (September 2012 – June 2013)
Horia Roman Patapievici – philosopher, member of the CNSAS (National Counsil for the Examination of Securitate Archives) (2000 – 2004), President of Romanian Cultural Institute (ICR) (2005 – 2012)
Mircea Mihaies – literary critic, essayist, former vice-president of ICR (2005-2012)
Christian Parvulescu – political scientist, chairman of „Pro Democracy”
Victor Rebenciuc – actor
Sabina Fati – journalist
Andrei Oişteanu – ethnologist, anthropologist, member of the education committee of the National Institute for Studying the Holocaust in Romania „Elie Wiesel”
Andreea Pora – journalist
Teodor Baconschi – theologian, former Minister of Foreign Affairs, December 2009 – January 2012, Romania’s ambassador to the Vatican, Portugal, San Marino. MFA State Secretary (2005-2006), Advisor to the President Traian Basescu (2006 – 2007)
Monica Macovei – MEP, former Minister of Justice (2004 -2007), former presidential candidate Romania
Alina Mungiu – political scientist, head of News TVR (1997 – 1998) founded the Academic Society of Romania, a teacher at SNSPA
Stelian Tanase – writer, president and CEO of TVR, former director of Reality TV
Laura Stefan – a member of the NGO „Expert Forum”, director in the Ministry of Justice (2005-2007), was declared an expert of corruption by US Embassy
Adrian Cioroianu – historian, Dean of the History Faculty of the Bucharest University, was one of the supporters of the introduction of alternative textbooks, an initiative of the Soros Foundation. Former senator, Timis, former MEP, former Foreign Minister (April 2007 – April 2008)
Rodica Culcer – journalist, former referent at the US Embassy in Bucharest (1985 – 1991), former director of TVR News
Adrian Cioflâncă – researcher and former member of the CNSAS, Coat of Tismăneanu Report and Report Elie Wiesel.
Stere Gulea – director, former president of TVR
Gabriel Liiceanu – philosopher, director of the Humanitas Publishing House (formerly Publishing Policy)
Sorin Ionita – political scientist, consultant of the Council of Europe, the World Bank on Eastern Europe and the Balkans; Romania’s representative ȋn European Economic and Social Committee (EESC), sections Transport, Energy and Environment, Agriculture, former member of the Presidential Commission for Analysis of Social and Demographic Risks
Smaranda Enache – President of the NGO Pro Europa League, former ambassador of Romania in Finland (1998 – 2001)
Radu Filipescu – nephew’s brother of Petru Groza, a founding member of GDS
Armand (Armant-Constantin) Goşu – historian, former adviser to the Foreign Minister (2010-2012), was a member of the Presidential Commission for the Analysis of the Communist Dictatorship in Romania, former director of the Romanian Institute for Recent History
Dan Perjovschi – cartoonist, illustrator
Mircea Toma – activist, ActiveWatch.
Michael Bumbes – historian .
Claudiu Crăciun – political scientist, lecturer of the Department of Political Science and European Studies from SNSPA, was expert in the Secretariat General of the Government and the Ministry of Education (2004-2009). His work „The Government Learning Research Project: Assessing Policy Making Reform in Romania” was published under the auspices of the Open Society Network and the Center for Political Studies at the Central European University, both founded by George Soros.
Posted in Uncategorized | Lasă un comentariu

Coup Against Wannabe-Sultan Failed – Beware The Aftermath

http://www.informationclearinghouse.info/article45117.htm

By Moon Of Alabama

(Please also read the updated tweets below. There are some very interesting nuggets in there that are not yet reflected in the text.)

July 16, 2016 „Information Clearing House” – „Moon Of Alabama” – Yesterday’s short coup attempt (real time MoA) by parts of the military against the wannabe-Sultan of Turkey failed. Some 200 people on both sides were killed, some 1,200 wounded.

The plotters’ major mistakes were:

  • to not capture Erdogan and the leaders of his political and security organizations,
  • to not shut down all means of mass communication, especially the Internet, except those under their strict control,
  • to not put out a trusted public face to represent the coup.

Erdogan escaped and could orchestrate the counter to the coup. He could continue to communicate with his security management, foreign politicians and his supporters. Without any well known alternative leader the public had only Erdogan to follow.

The amateurish behavior of the coup plotter opens the question of who ran this show. Was this, as some asserted early on, an Erdogan plot to seize more power?

There are three possible motives/perpetrators behind this coup:

  • the Islamic movement following the preacher Fetullah Gülen, a former Erdogan ally and now arch-enemy who lives in the U.S. and has CIA relations;
  • the old Kemalist secularist movement in the military and deep state;
  • the Erdogan AKP movement in a false flag operation to seize more power;

There is no evidence for any of these theses and none of them clearly fits the observed pattern.

The response will be harsh. Edogan will crack down on ANYONE he politically or personally dislikes – completely independent of their involvement in the coup. All political parties, even the mostly Kurdish HDP, spoke out against the coup while it was ongoing. The religious Gülen movement also opposed it. Most of the involved soldiers were told that they were part of an exercise. It will not save any of them from Erdogan’s and his supporters’ wrath.

The somewhat coup-supportive early statements from Lavrov („avoid bloodshed”) and Kerry („stability!”) will increase Erdogan’s mistrust of any foreign official.

Erdogan will now become even more paranoid and unpredictable than he was before. The domestic atmosphere in Turkey will become extremely strained.

A few relevant recent tweets (see last post for many earlier ones):

5:36 PM – 15 Jul 2016 chinahand @chinahand

I’ll put on my tinfoil hat re TK. What kind of coup waits til bossman’s out of town & doesn’t try to detain him? & AKP has plenty of

@chinahand diehard para-fash assets that wud hit streets immediately on its behalf. No plan to counter that? #WorstCoupEver I suspect

@chinahand TRE knew about the plot, made sure it would fail w/ help of loyal officers pretending to be part of it, & let it go ahead.

@chinahand now time to clean up the (extremely messy) mess & take out the trash, methinks

6:24 PM – 15 Jul 2016 ilhan tanir @WashingtonPoint

Pres Erdoğan says this is an opportunity presented by God to clean up Turkish Military . #live press conference

9:12 PM – 15 Jul 2016 (((Garrett Khoury))) @KhouryGarrett

Turkey: Erdogan confirms coup forces surrounded his hotel in Marmaris…4 hours after he had left. That’s a special sort of ineptitude.

10:13 PM – 15 Jul 2016 ilhan tanir @WashingtonPoint

Turkish Army Forces published its last memo at 6.50 am local (90 mins ago) saying “movement continues”

9:45 PM – 15 Jul 2016 i24NEWS English @i24NEWS_EN

#BREAKING 754 members of Turkish armed forces arrested across Turkey: state news agency

11:17 PM – 15 Jul 2016 Mustafa Akyol @AkyolinEnglish

This #turkeycoupattempt had not much to do with “Islamist-vs-secularists.” Secular opposition sided with the govt against the putschists.

11:39 PM – 15 Jul 2016 Nasser Atta @nasseratta5

Number of detained military personnel after #Turkish coup attempt rises to 1,563 across country: official

11:48 PM – 15 Jul 2016 Alev Scott @AlevScott

Erdogan denouncing „traitors” on state TV channel, which a few hours ago was hijacked by the military denouncing him pic.twitter.com/j30UiQ3jau

11:53 PM – 15 Jul 2016 Gregory Djerejian @GregDjerejian

If you thought Erdoğan was becoming overly authoritarian bordering on some neo-Sultan or such oh boy just you wait now post-aborted putsch.

1:05 AM – 16 Jul 2016 Asaf Ronel @AsafRonel

Turkey’s acting army chief of staff: Coup attempt was rejected by chain of command immediately.

General Dundar: We’ll continue to serve the people. I would like 2 thank all political parties and the media for their support for democracy

More: „The armed forces is determined to remove members of the Gulen movement from its ranks”

1:32 AM – 16 Jul 2016 Frank Nordhausen @NordhausenFrank

#Turkey This was a weird coup. I was on Taksim square 3 hours, my impression was: that’s not real. I saw military in Cairo – no comparison.

1:38 AM – 16 Jul 2016 Elijah J. Magnier @EjmAlrai

Despite results in #Turkey, Erdogan will be very busy internally, reforming, reshuffling, turing the army upside-down.His throne has shaken.

1:42 AM – 16 Jul 2016 Elijah J. Magnier @EjmAlrai

When the coup was taking over, the #USA embassy called the coup „Turkish uprising”. #Turkey.pic.twitter.com/dEcWvXsLYd

2:43 AM – 16 Jul 2016 Elijah J. Magnier @EjmAlrai

Jabhat al-Nusra #AQ spiritual scholar al-Maqdisi attacked the Turkish Army responsible of the coup as „anti-Islamic” pic.twitter.com/UlKrbX5gaS

3:03 AM – 16 Jul 2016 @dr_davidson

After digesting #TurkeyCoup news, my view is Erdogan’s agents in military forewarned him, & there were considerable benefits allowing it 1/3

Erdogan has big opportunities to purge military (think Sadat’s ‘corrective revolution’) & claim supra-electoral nation-saviour status. 2/3

The question is which allies Erodgan decided to keep in loop. If none, then Qatar, MB & fellow travellers will have had disturbed night 3/3

3:35 AM – 16 Jul 2016 Aylina Kılıç @AylinaKilic

Ahrar al-Sham publishes support message for Turkish government for coup attempt in #Turkey, citing „democracy first”

4:46 AM – 16 Jul 2016 DAILY SABAH @DailySabah

BREAKING – Turkey’s top judicial body HSYK lays off 2,745 judges after extraordinary meeting sabahdai.ly/GSnzF0

Interesting how fast they drew up that list. This move was long planned and may have been a reason for the coup. See below.

5:27 AM – 16 Jul 2016 archicivilians @archicivilians

Free Syrian Army (#Syria Opposition ) released a statement congradulating the fail of #TurkeyCoupAttempt. pic.twitter.com/8S

5:28 AM – 16 Jul 2016 Hussain AbdulHussain @hahussain

In 24 hours of news coverage of #Turkey, in all the military and the civilians who took to streets to restore democracy, not a single woman

5:35 AM – 16 Jul 2016 Reuters World @ReutersWorld

Turkish PM: Any country that stands by cleric Gulen will be at war with Turkey reut.rs/29KtlNW pic.twitter.com/VJcTrtVi6M

That is a direct Erdogan threat to the U.S. where Gülen lives.

5:48 AM – 16 Jul 2016 Émad @EMostaque

Noted yesterday imminent big changes in judiciary by HSYK may have been key catalyst for coup, now accelerated

2:54 PM – 15 Jul 2016 Émad @EMostaque

Proximate causes for #TurkeyCoup may have been recent reorganisation of judiciary as well as Ataturk attack

5:50 AM – 16 Jul 2016 Kayode Odeyemi @kayodeyemi

Power to Turkey’s Incirlik Air Base, which is used by U.S. to launch airstrikes against #ISIS, has been cut, U.S. consulate in #Turkey says

earlier

3:41 AM – 16 Jul 2016 Putintintin @putintintin1

Turkey jets which bombed #Ankara refilled from fuel tankers took off from Incirlik airbase!!

Consider: Erdogan demands that U.S. delivers Gülen to him (without evidence of coup relations). Erdogan isolates major U.S. base (with nukes) in Turkey. This could get VERY interesting …

5:57 AM – 16 Jul 2016 ilhan tanir @WashingtonPoint

10 State Council, top court members are detained allegedly for having ties to failed coup attempt.

6:32 AM – 16 Jul 2016 Ragıp Soylu @ragipsoylu

Journalist @sahmetsahmet says police was to arrest coup leaders yesterday before they mobilise, that led the coup pic.twitter.com/UdXViNUf1V

7:16 AM – 16 Jul 2016 Liam Stack @liamstack

John Kerry on the Turkey coup: „I must say it does not appear to be a very brilliantly planned or executed event.” nytimes.com/live/turkey-co…

7:18 AM – 16 Jul 2016 Ellie Geranmayeh @EllieGeranmayeh Speculations flowing in #Istanbul re #TurkeyCoup linked to annual military meeting in Aug where gov plan to purge Gulenist soldiers (leaked)7:19 AM – 16 Jul 2016 Elijah J. Magnier @EjmAlrai

Elijah J. Magnier Retweeted Marianne

Imposing Sharia punishment on soldiers in #Turkey for their failed coup
[pic showing bearded Erdoganists whipping soldiers in the street after they surrendered]

8:24 AM – 16 Jul 2016 Jim Colella @Jim_Colella

Reports today of 2745 judges removed after last night’s #TurkeyCoupAttempt. Wtf? How’s that related? Watch all that happens next.

+ 5 judges frm top judicial appointment body (HSYK) dismissed. 48 Council of State judges detained. 140 arrest warrants 4 Supreme Ct Appeal

9:15 AM – 16 Jul 2016 Asaf Ronel @AsafRonel

there’s a report saying a anti-Gulen operation was in final stages & ignited the coup attempt – the lists were ready

9:15 AM – 16 Jul 2016 ilhan tanir @WashingtonPoint

Constitutional Court (US-Supreme Court) member Alparslan Altan, VP at highest court appointed by A.Gul, is detained.

9:46 AM – 16 Jul 2016 Mete Sohtaoğlu @metesohtaoglu

Four #Turkish parties make rare joint statement against coup attempt
#TurkeyCoupAttempt #AKP #CHP #MHP #HDP pic.twitter.com/UOBTU339uT

10:08pm · 16 Jul 2016 Gissur Simonarson CN @GissiSim

“Pro-Democracy” protesters who lynched soldiers to death display “Grey Wolves” hand signals over dead bodies #Turkey

10:10pm · 16 Jul 2016 Turkey Untold @TurkeyUntold

BREAKING: Secretary of Labor Süleyman Soylu live on news channel Haberturk: „The US is behind this coup” pic.twitter.com/khqdbUw7re

10:12 AM – 16 Jul 2016 Asaf Ronel @AsafRonel

Turkish official confirms authorities found coup-plan lists saying which officers will be governors, heads of government agencies etc

Lists included more than 100 names with matching would-be posts. Not all of them arrested yet #TurkeyCoupAttempt

 

Posted in Uncategorized | Lasă un comentariu

Sistemul ticălos şi puterea ocultă

http://www.dw.com/ro/sistemul-tic%C4%83los-%C5%9Fi-puterea-ocult%C4%83/a-18453540

Pe adevărații exponenți ai puterii oculte nu-i știe aproape nimeni, ei nu se afișează, nu și-au construit vile de neam-prost, nu conduc mașini de sute de cai putere, nu apar la televizor.

Securitatea și în general exponenții nomenclaturii aveau în regimul comunist toată puterea: aveau privilegii și salarii substanțiale, dreptul de a-și subordona prin cuvîntul partidului instituții și oameni, uzitarea abuzului ca instrument de conducere, accesarea funcțiilor rîvnite prin relații bazate pe serviciu contra serviciu. Un singur lucru le lipsea securiștilor, milițienilor cu funcții, activiștilor de partid: proprietatea asupra vilelor de protocol confiscate de comuniști, în care locuiau doar atîta vreme cît erau în funcții. Ceaușescu nu le-a acordat și acest privilegiu. Probabil din dorința de a-i ține legați de glia PCR, printr-o favoare condiționată. Pe vila în care locuia de pildă Bobu nu scria “proprietatea lui Emil Bobu”, ci purta numele unei funcții în CPEx, ocupate temporar de Emil Bobu.

A fost unul din motivele principale pentru care Securitatea i-a pregătit cu mult înainte și a desăvîrșit în decembrie ’89 înlăturarea violentă din fruntea statului comunist a lui Nicolae Ceaușescu.

Iliescu a ajuns la putere pe patul germinativ pregătit de Securitate și activiștii cu funcții înalte în sistem. S-a achitat, între primele măsuri, prin Legea caselor naționalizate, lege de care au beneficiat și chiriașii “de rînd”, însă adevărații beneficiari au fost nomenclaturiștii care locuiau în calitate de chiriași în vile care acum valorează sute de mii sau chiar milioane de euro, și pe care le-au cumpărat atunci cu echivalentul a cîtorva mii de euro.

Cu această nedreptate uriașă pentru foștii proprietari, de care au beneficiat nomenclaturiștii-chiriași, puterea ocultă a reparat “nedreptatea” la care i-a supus Ceaușescu și s-a repliat pe lungul drum al actorilor din umbră care îi manevrează de fapt pe politicieni și pe bogătașii la vedere. Mineriada din 13-15 iunie 1990 este opera lor. E o naivitate să mai credem și acum, după 25 de ani, că minerii au fost aduși la București împotriva intelectualilor, a partidelor istorice și pentru a curăța Piața Universității. Mineriada a fost semnalul violent transmis de puterea ocultă Occidentului și potențialilor investitori externi că “democrația originală” poate fi spulberată oricînd de hoarde dezlănțuite și că o afacere din exterior în România ar fi o aventură nesăbuită.

În felul acesta, puterea subterană, ferită de ochii orbi ai mulțimii, s-a consolidat prin afaceri prospere clădite pe devalizarea fabricilor și uzinelor, falimentînd totul pînă la punctul zero. A început să acumuleze capital în așa măsură, încît politicienii de la vîrful puterii vizibile erau și sînt manevrați de exponenții puterii oculte, de artizanii sistemului corupt pînă în măduva oaselor.

Valul de arestări din ultimele luni, în special din lumea politicienilor, ofensiva DNA împotriva corupților pare a da dreptate declarațiilor pline de optimism ale lui Klaus Iohannis la început de mandat, cum că nu mai avem nevoie de MCV și că cel mai tîrziu la finalul mandatului său lupta împotriva corupției se va fi încheiat. Nimic mai fals.

DNA nu a atins nici cu o floare exponenți ai puterii oculte. Ați auzit ceva de rău despre Virgil Măgureanu, fost șef al SRI iar acum un prosper om de afaceri? Dar despre Florin Georgescu, și el șef peste SRI? Dar despre George Maior, pînă de curînd directorul SRI? Teoretic, ultimii doi trăiesc din pensie, sau dintr-un salariu modest (1.000 de euro?) de înalt funcționar. Crede cineva asta? Nu cumva cei enumerați – sînt doar cîțiva pe care i-am numit -, plus o întreagă pleiadă de ofițeri și agenți acoperiți din fosta DIE, acum pensionari, plus agenții acoperiți din politică, justiție, presă, culte religioase, dețin informații vandabile de multe milioane de euro? Eu cred că da.

Pe adevărații exponenți ai puterii oculte nu-i știe aproape nimeni, ei nu se afișează, nu și-au construit vile de neam-prost, nu conduc mașini de sute de cai putere, nu apar la televizor.

I-au cunoscut președinții, șefii de guverne? Iliescu da, i-a cunoscut, nu pe toți, dar pe ei s-a sprijinit în preluarea și consolidarea puterii, și nu doar pe zîmbetul său larg împărțit exact pe cap de locuitor fesenist.

Constantinescu dimpreună cu Convenția Democrată a fost doar o păpușă manevrată de sfori de puterea ocultă. Cu ultimele puteri, Emil Constantinescu a declarat la sfîrșitul mandatului că a fost învins de sistem. Altfel spus, de puterea subterană, necontrolabilă politic și neatinsă de justiție.

Traian Băsescu a avut inteligența politică să-și apropie serviciile de informații, el însuși fiind mai aproape de sistem, altfel spus cunoscîndu-l relativ bine din interior. Tocmai datorită acestui fapt a reușit să dea un imbold luptei împotriva corupției, mai exact împotriva politicienilor corupți. Nici el nu s-a atins de sistem, de puterea subterană.

Toți s-au întrebat și s-au livrat numeroase răspunsuri ce s-a întîmplat cu Traian Băsescu în ultimul an de mandat, în mod special în ultimele luni. Cei mai mulți au crezut că au găsit răspunsul în farmecele Elenei Udrea asupra președintelui. Cred că e un răspuns fals. Și mai cred că Elena Udrea nu a bătut cîmpii în totalitate atunci cînd l-a acuzat pe adjunctul pe atunci al directorului SRI, generalul Coldea, de corupție și afaceri subterane în care a implicat și serviciul de informații.

Explicația “necunoscutului” Băsescu stă mai degrabă în faptul că fostul președinte nu a mai putut face față sistemului, unui sistem care nu-l mai vroia. Schimbarea la față a fostului președinte nu se datorează Elenei Udrea, așa cum cred masele și susținătorii săi inflexibili, ci faptului că sistemul l-a expulzat. Președintele jucător Traian Băsescu a fost de fapt și el, în final, învins de sistem.

Pe sistemul Mafiei, mai întîi a fost avertizat, apoi “rugat” de impresarii puterii oculte să renunțe la rolul de președinte jucător, poate devenit incomod pentru siguranța sistemului, și să-și vadă de treabă la Cotroceni, ca președinte onorific.

Pe acest pat germinativ a ajuns Klaus Iohannis președinte. A fost o surpriză de proporții uriașe, dacă vrem să fim onești cu noi înșine.

Răspunsul, adevăratul răspuns la întrebarea cum a ajuns Iohannis președinte, nu-l avem nici acum. Dacă sîntem onești cu noi și cu ceilalți, trebuie să recunoaștem asta.

Posted in Uncategorized | Lasă un comentariu

De ce a fost nevoie de un Colectiv ?!

Știu că s-a scris mult despre incendiul de la Colectiv, că lista speculațiilor și a întrebărilor fără răspuns e aproape infinită. Vă promit însă că acest articol va fi unul dintre cele mai importante pe care le-ați citit pe această temă – exceptând articolul care va prezenta dovezile atentatului, mijloacele și autorii acestuia – lucru care nu se va publica probabil niciodată – căci s-a căzut deja la pace pe acest subiect.Pentru a analiza importanța unui eveniment, este nevoie să analizezi consecințele lui, pe termen mediu și lung și astfel să descoperi cu ajutorul logicii, cui i-a folosit în realitate evenimentul respectiv.

Regula spune că ordinea într-un sistem semi-închis (cum este și Statul Român, ermetizat de clasa politică neo-comunistă prin legi dictatoriale ce împiedică orice schimbare) nu poate fi schimbată decât printr-un șoc violent aplicat sistemului, care să destabilizeze echilibrul existent și astfel să fie posibilă schimbarea, sub presiunea haosului și incertitudinii.La fel s-a petrecut la Revoluție, unde artizanii acesteia au aplicat șocul armat, violența. De aceea a fost nevoie de morți, de sânge, de violențe. Violențe necesare în continuare la mineriade, pentru a consolida noua configurație a Puterii, pusă în pericol de alte forțe ale societății.

Concluzionând, putem spune că Operațiunea Colectiv a fost fără nici un dubiu o operațiune de tip false flag, cum a fost și atentatul asupra World Trade Center din 2001. Rezultatele, schimbările și măsurile impuse de “eveniment” dovedesc întotdeauna care a fost necesitatea lui reală.

Analizând România post-Colectiv, descoperim că principala schimbare survenită a fost cea a Guvernului. Deși nu era vinovat în mod direct de Colectiv, Guvernul Ponta a demisionat. Condițiile demisiei sunt interesante, căci demonstrează faptul că exista o forță tăcută, pregătită să preia puterea, așa cum s-a petrecut și în 1989. Poate că dl. Ponta se va hotărî într-o zi, când va executa pedeapsa cu închisoarea pentru măcar una din hoțiile pe care le-a făcut sau acoperit, să scrie măcar o singură carte ne-plagiată, chiar autobiografică, în care să povestească ce s-a petrecut în spatele ușilor închise ale Puterii în acele zile de foc ale Colectivului, în care parcă toată România ieșise în stradă.

Din ceea ce mi s-a povestit de către anumite persoane din Sistem, mi-am putut forma o imagine despre ce s-a petrecut în acele zile. S-au produs niște rapoarte. Îngrijorătoare. Care toate arătau cu degetul spre nereguli din Sistem, care puteau fi speculate inteligent de către formatorii de opinie din media online în special. Și ale căror jumătăți de informație începuseră să răsară pe ici pe colo. Moment în care s-a creeat panică, începând de la șefii Serviciilor Secrete (unii povesteau că nu știau dacă vor mai apuca a doua zi în funcție). Apoi a început negocierea, dură. Nu între PNL și PSD. Ci între PSD, PNL și “oamenii Bruxellului”, arhitecții Noii Ordini Mondiale. Care construiseră cu răbdare acest moment, cu FMI, cu Banca Mondială, cu finanțările Fundației Soroș.La negocieri, PSD/PNL-ului li s-a promis că dacă pleacă, își pot menține în noul guvern oamenii din eșalonul 2 și 3. Adică Miniștrii secretari de Stat și directorii de Direcții și servicii regionale din cadrul ministerelor, adică cei care mențin în viață acel aparat toxic de cumetrii și rubedenii orientate politic, în sistemul de conducere al administrației publice centrale și locale – puterea adevărată din Statul Român.

A fost adus Dacian Cioloș. O soluție calmă, temperată, acceptabilă pentru toate părțile. Bun pentru PSD care îl poate șantaja oricând mediatic cu trecutul său din MISA și din Servicii. Bun pentru Bruxelles, pentru că este prin familie (rudele soției) afiliat Serviciilor Franceze și Europene. Și bineânțeles, s-a garantat o anumită imunitate în fața legii penale, celor ce plecau de la Putere. De această imunitate se bucură în mod egal atât Traian Băsescu cu familia cât și cu Victor Ponta cu familia (se va vedea !).

PSD-PNL-ul au crezut că au scăpat doar cu atât, și se pregăteau să răsufle ușurați, convinși că se vor întoarce la Putere după un an, cu câștigarea alegerilor, pentru a-și face în continuare netulburați, micul lor joc pervers în care “răul cel mare” este periodic înlocuit de “răul cel mai mic”.

Doar că s-au înșelat ! Mârâielile PSD-ului din ultima vreme arată că Cioloș a cam început să îi arunce din căruța Guvernului, unul câte unul , pe oamenii PSD-PNL-ului. Cioloș vrea Guvern fără vacanță vara aceasta, căci se pregătește ofensiva. Așa că în timp ce oamenii PSD-PNL-ului din eșaloanele 2 și 3 vor fi plecați în iulie și august, Guvernul va lucra, fără ei, punând țara la cale.

Ce va urma ?

Urmează surprize de proporții la alegerile parlamentare din iarnă. În realitate, cei ce trebuiau să preia Puterea după Colectiv nu era Guvernul Cioloș, ci Guvernul Soroș, prin oamenii acestuia: echipa Monicăi Macovei și a puzderiei de ONG-uri “europene” de tipul salvați: Bucureștiul, pădurile, egalitatea de șanse, homosexualii, democrația, toleranța, refugiații, libertatea de gândire și conștiință. Și care nu vor Catedrale, ci spitale (și droguri la liber, ca să ne mai calmăm un pic, nu ?!). Adică exact acele forțe neo-marxiste care visează la “minunata lume nouă” în care nu vor mai exista popoare, națiuni, țări sau religii. În care fiecare va fi liber să facă ce îi place, cu cine îi place (sexual vorbind), sub ochiul atent al unui singur Guvern Mondial, care desigur că va avea nevoie de ei, pentru a conduce Umanitatea.Așa că adevărații beneficiari ai morților de la Colectiv abia acum se pregătesc să intre în scenă. Ei sunt cei despre care vom putea spune cu certitudine că au intrat în politica românească călcând pe cadavre, la propriu. Ei au fost cei chemați de președintele Iohannis la Cotroceni, ei s-au erijat imediat în “vocea străzii” și au fost – tot imediat – validați și recunoscuți ca atare, chiar dacă ei nu reprezentau românii revoltați din stradă, la fel cum Ion Iliescu nu a reprezentat în 1989 românii anti-comuniști.Sistemul a fost destabilizat dar echilibrul de forțe tinde să se reașeze pe noi poziții. Poarta oportunităților de a face o schimbare pentru români, în favoarea României, este pe cale să se închidă.

Personal, nu vreau să-i văd pe Nicușor Dan, Macovei și Remus Cernea coalizați în singura alternativă la comunismul din ultimii 26 de ani. Nu vreau să îi votez. Trebuie să mai existe și altceva. Ceva pentru români.Dacă “copii de suflet” al lui Soroș, acești mercenari ai finanței Noii Ordini Mondiale pătrund în Parlamentul României și devin o forță dominantă acolo, vor face din România vârful de lance al experimentului totalitar de tip neo-marxist. Nu știu de ce ne urăsc atât de mult mondialiștii ăștia, dar știu că vor să ne dea drept exemplu de popor ras din rădăcini ca identitate. Ei vor fi cei ce vor da legi prin care vor legaliza căsătoriile homosexuale și adopțiile de copii de către cuplurile de homosexuali. Ne vor aduce cipurile – din pașapoarte în buletine, din buletine sub piele. Ne vor distruge credința în Hristos și Divinitate – câtă mai este și aceasta. Și ne vor aduce dictatura minorităților: de gen (homosexuale), etnice (maghiare), atee (anti-Biserică), educaționale (Bernavett românesc).Iar românii din România, prea puțini să mai conteze, își vor pierde pentru totdeauna țara.Însă, cu ajutorul lui Dumnezeu, cu ajutorul rugăciunilor din Ceruri ale înaintașilor noștrii care au iubit și apărat această țară și poporul ei, care s-au sacrificat pentru ea,  a tuturor luptătorilor anti-comuniști, nu cred că vom fi lăsați să pierim ca Nație, ca Popor, ca Țară.Nădăjduiesc că Dumnezeu va asculta rugăciunile cetelor de sfinți martiri anti-comuniști, în fața Tronului Ceresc, și nu va lăsa ca Satana Mondialistă să distrugă floarea cea nobilă a sufletului Nației Române.

Am credința că România va fi salvată din ghearele hidrei internaționaliste neo-comuniste printr-un miracol Dumnezeiesc (căci Istoria României este “o enigmă și un miracol istoric” – după cum afirma Gheorghe I. Brătianu), așa cum s-a mai petrecut în zeci și sute de situații cu această țară iubită de Dumnezeu, iar cei răi și vicleni își vor primi răsplata pentru faptele lor.

http://www.rapcea.ro/2016/07/11/de-ce-a-fost-nevoie-de-un-colectiv/

 

Posted in Uncategorized | Lasă un comentariu

Țara se îneacă, Cioloș se bronzează pe iaht!

DEZVĂLUIRI Cătălin Tache | Țara se îneacă, Cioloș se bronzează pe iaht! | Nasul.tv

Dupa cum dezvaluiam in exclusivitate, in ciuda nenumaratelor sale asigurari publice de „neutralitate” de la inceputul mandatului de premier tehnocrat, „bruxelez”-ului Dacian Ciolos a inceput sa-i faca tot mai mult cu ochiul scaunul „palugii” de Klaus Iohannis. Iar faptul ca pe parcurs a aflat ca americanii ar miza pe o candidatura a Laurei Codruta Kovesi la Presedintia Romaniei nu a facut decat sa-l ambitioneze si mai mult pe Dacian Ciolos.

Cel care, in ultima vreme, a inceput sa recurga la actiuni propagandistice de ultima spita pesedista, asa ca dupa ce Gabriela Firea s-a pozat in campanie cu o matura pe care nici macar nu stia sa o tina, alegatorii s-au putut holba acum la imaginile unui Dacian Ciolos strangand gunoaie prin Vacaresti, de parca ar fi dezosat un peste exotic intr-un restaurant de lux. Da, este vorba de acelasi premier care a rezistat eroic printre gunoaie doar pentru a fi tras in pozele care sa ajunga apoi, „pe surse”, in presa, dar nu a catadicsit sa se intereseze direct de soarta sutelor de mii de romani sinistrati in urma inundatiilor. Si chiar daca multi au crezut ca Dan Suciu, fostul purtator de cuvant al Guvernului a facut „glumite” proaste atunci cand a declarat ca premierul nu avea cum sa-si traga cizme de cauciuc pentru a merge la locul inundatiilor, lucrurile chiar asa stateau! Pentru ca, dupa cum reiese din informatiile intrate in posesia noastra, la inundatii Ciolos se dadea de fapt cu iaht-ul pe litoral! Si nu a vrut nici in ruptul capului sa-si intrerupa vacanta si sedintele de bronzat intensiv, desi se pare ca unii consilieri ar fi incercat sa-l induplece sa le spuna barem o vorba buna sinistratilor.

Pe urmele lui Base!

Dupa ce Romania a avut parte la conducere, timp de un deceniu, de un presedinte caruia-i placea la nebunie sa se joace de-a marinarul si cu treburile tarii, parasutarea lui Klaus Iohannis la Palatul Cotroceni i-a debusolat putin, mai ales la inceput, pe initiatii sistemului. Insa dupa ce Iohannis a preluat apoi din mers pasiunea lui Basescu pentru „domeniul” de la Neptun, pe care, ce-i drept, prima doamna l-a si „toaletat”, multi si-au dat seama ca toti presedintii trebuie sa fie cam o apa si-un pamant. Culmea este insa ca, daca Iohannis a preluat partea romantica a pasiunii predecesorului sau pentru sudul Litoralului, iata ca si Dacian Ciolos pare urmasul lui Base, cel putin din punct de vedere al spiritului de aventura, premierul dandu-se in vant dupa iesirile pe mare. Asa ca, atunci cand timpul ii prisoseste, familia Ciolos nu se da niciodata inapoi de la o plimbare cu iaht-ul, mai ales ca Portul Turistic Mangalia este oricum mult mai ferit de privirile curiosilor, decat multe alte locatii din zona de nord a Litoralului.

Pai ce-ai facut, ma, nene?

Desigur ca noua pasiune a lui Ciolos nu implica riscuri majore pentru buna carmuire a tarii, ci doar niscai stres suplimentar pentru ofiterii de protectie insarcinati cu paza „obiectivului” de la Palatul Victoria, si nu neaparat pentru ca acestia ar suferi de rau de mare. Insa cum seful guvernului technocrat se afla intre „ciocanul” pesedist si „nicovala” liberala, cu siguranta ca s-ar putea gasi niste politicieni invidiosi care sa-l interpeleze in parlament, desigur, cand se vor intoarce si ei din vacanta: „Pai ce-ai facut, ma, nene, aia erau cu apa de la inundatii pana la gat si tu te dadeai cu iahtul?”. Asa ca se poate spune ca inundatiile reprezinta un adevarat blestem pentru premierii Romaniei. Pentru ca, in timp ce Victor Ponta s-a ales nu doar cu sosetele ude, dar si cu imaginea sifonata dupa ce s-a plimbat cu Dragnea pe la inundatii intr-o barca militara, desi apa-i venea doar pana la glezne, iata ca acum si Ciolos o face de oaie. Pentru ca si el s-a plimbat cu barca la inundatii. Dar, la fel ca in bancurile cu Radio Erevan, atata doar ca nu era in nordul tarii, ci pe Litoral. Si nu era barca, ci iaht!

Concedii „blatuite”

Insa nu doar politicienii par sa fie tot mai nemultumiti de deciziile altfel intransigentului Dacian Ciolos, dar chiar si unii dintre membrii propriului cabinet, care au fost luati prin surprindere de „pretioasele indicatii” ale premierului ca ministrii si cei din aparatul central guvernamental sa renunte la concediile din acest an. Mai ales ca sunt nenumarate cazuri in care ministri, secretari de stat sau alti inalti functionari isi progamasera deja concediile alaturi de familii! Asa ca la „fumoarele” din Palatul Victoria se barfeste intens nu doar de escapadele marine ale premierului, dar si de intentiile unor tehnocrati de a-si blatui concediile, prin programarea unor vizite de lucru. Culmea, in special in zilele de joi si vineri, tocmai in zonele unde familiile demnitarilor ar avea deja rezervari facute cu multa vreme in urma… Insa demnitarii „blatuitori” pot fi lesne deconspirati, dupa bronz. Pentru ca, in fond, si Dacian Ciolos  s-a intors la Palatul Victoria, dupa un weekend  in care sute de mii de romani se luptau cu natura dezlantuita, cu un bronz  care a atras imediat atentia, prin intensitatea sa deosebita. Pentru ca, asa dupa cum si Ciolos o stie, bronzul obtinut in urma unor bai de soare la bordul unei ambarcatiuni, in plina mare, nu se compara cu nimic. Nici macar cu suferinta sinistratilor…
Posted in Uncategorized | Lasă un comentariu

N MEMORIAM Disidenți români adevărați și cei inventați

DESPRE DIZIDENȚI ȘI DESPRE DIZIDENȚII LUI PEȘTE

Astăzi, nu voi scrie nimic. Întrucît în ultimele postări m-am referit la unii dintre adevărații dizidenți români, trimit capitolul cu titlul de mai sus din „Codul lui Lucifer II” (cu precizarea că acolo unde se menționeză „autorul”, este vorba despre mine):

Se spune că România nu a avut un 1956 ca ungurii, nu a avut o primăvară pragheză, nu a avut o mișcarea sindicală de talia Solidarității poloneze. Este adevărat, a avut doar o revoluție cu peste o mie de români uciși, ceea ce alții nu au avut.

Se spune că nu am avut în țară dizidenți (prefer acest termen, care parcă sună mai bărbătesc decît varianta „disident”) de talia celor din țările mai mult sau mai puțin vecine: Rusia, Polonia, Cehia. Este adevărat? Nu știm. Nu putem ști, întrucît presa de pînă în 1989 nu ne vorbea despre ei, iar presa de după 1989 nu ne prezintă decît pe aceași cîțiva pe care îi promova „Europa Liberă”, postul de radio înființat în subordinea CIA.

Pagina „Disidenți români” din Wikipedia în limba română cuprinde 41 de poziții, iar cea în limba engleză mărește la 57 de poziții, transformînd mulți evrei, inclusiv foști demnitari bolșevici, în dizidenți. Deși anunță de la bun început că lista cuprinde oponenți ai regimului Ceaușescu, prima poziție este ocupată de „banda Ioanid”, formată din cei 6 tîlhari înarmați evrei (persoane importante în viața politică și publică a țării în acea perioadă) care în anul 1959 au jefuit furgonul Băncii Naționale! Cu o totală lipsă de profesionism, cele două liste Wikipedia amestecă în aceeași pe oală pe Toma Arnăuțoiu (comandantul grupului „Haiducii Muscelului”) și pe Elisabeta Rizea, ambii din Nucșoara, care ar fi trebuit să aparțină categoriei „Luptători în munți”, ori pe marele poet Radu Gyr, autorul textelor cîntecelor legionare, alături de foști nomenclaturiști ca Silviu Brucan (Saul Bruckner), Gheorghe Apostol (Aaron Gerschwin), Constantin Pîrvulescu, Grigore Răceanu (4 dintre semnatarii „scrisorii celor 6”) și Karoly Kiraly (bănuit, în mod temeinic, de a fi agent sovietic), pe trădătorul evreu Mircea Răceanu (fiul adoptiv al lui Grigore) ori colegii săi, foștii ofițeri DIE dezertori Liviu Turcu și Constantin Răuță, pe conu’ Alecu Paleologu – un om sclipitor, dar totuși este oarecum aberant să numești dizident un informator plătit al securității, pe poetul evreu Ezra Fleischer, stabilit din anul 1960 în Israel, ori poeta evreică la modă pe la mijlocul secolului trecut Nina Cassian (Renee Annie Cassian), stabilită peste ocean în 1985, pe Andrei Pleșu și Herta Muller. În listele cu dizidenți „anticeaușiști” mai întîlnim 5 luptători de peste Prut (unul chiar de peste Nistru!) împotriva ocupației sovietice din Basarabia, vreo 30 de scriitori, vreo 10 comentatori la Europa Liberă și BBC (poate exista dizidență pe stat de plată?), un muzician, un regizor de film, un antrenor de handbal și evreul Richard Wurmbrand (fost activist comunist, arestat de conaționalii săi după ce se dezisese de bolșevism și se convertise la creștinism, devenind predicator luteran), care a emigrat în SUA în anul 1965, anul în care Nicolae Ceaușescu ajungea la conducerea țării. Iată cum internetul deja deformează și falsifică istoria!

Lista americană a dizidenților români reprezintă o batjocură la adresa dizidenței din România. Dar cum, unde și cui să protestezi?

Interesant este faptul că în perioada 8-14 feb. 2014 pagina în limba română a fost modificată, pozițiile au fost reduse de la 41 la 37, Karoly Kiraly a dispărut iar „Scrisoarea celor 6”, care ocupa o poziție proprie, a devenit subcategoria separată „Disidenți comuniști români” în care au fost mutați Apostol și Brucan, completată și cu ceilalți 4. Cu toate acestea, în finalul paginii se menționează că ultima modificare a fost efectuată la 2 aprilie 2013!

Între numele de pe liste întîlnim patrioți de mare valoare, dar care nu au fost dizidenți, dar și alții care nu au fost nici dizidenți, nici patrioți. Întîlnim tîlhari, trădători de țară, agenți ai serviciilor străine, turnători, oportuniști, și chiar și cîțiva dizidenți. Greșeală ori intenția de a discredita dizidența din România? Dar iată ce nume mai întîlnim pe cele două liste.

Laszlo Tokes, agentul serviciilor maghiare de informații, care au avut un rol deosebit de important în diversiunea care a condus la declanșarea mișcărilor din Timișoara, devenite o revoluție pe care participanții la ea o credeau în interesul României și poporului roman – dar nu ăsta era scopul urmărit de păpușari. Oricum, în Ungaria, la Balaton, s-a întîlnit generalul trădător Victor Atanase Stănculescu cu reprezentanții serviciilor de informații străine interesate în răsturnarea lui Ceaușescu.

Mircea Dinescu, omul ambasadei URSS. Cînd îl asculți, parcă îți vine să plîngi cum îl hărțuia securitatea fiind în permanență urmărit cînd se ducea la magazinul ambasadei sovietice să cumpere cele necesare traiului, ca de pildă icre negre și vodcă rusească.

Ana Blandiana, cunoscută nu numai prin poeziile despre poporul vegetal și motanul Arpagic, ci și prin strînsa legătură cu demnitarul septuagenar Gogu Rădulescu (de altfel, un adevărat Mecena pentru tinerii oameni de artă și cultură). Această legătură a ajutat-o să nu suporte nici o consecință în urma publicării poeziilor sale, consecințele suportîndu-le Stelică Moțiu, redactorul șef de la „Viața studențească” și „Amfiteatru”, care a fost dat afară. Un gest puțin elegant l-a făcut Ana Blandiana la începutul anului 1990 cînd, după arestarea lui Gogu Rădulescu, l-a rugat pe avocatul Niculae Cerveni să-i recupereze din casa demnitarului toate volumele de poezii pe care i le oferise sau, dacă asta nu se poate, măcar pagina de gardă, pe care se aflau dedicațiile. În rest, să nu uităm (iar cine nu știa, să afle măcar acum), că Ana Blandiana ne-a potcovit cu Emil Constantinescu și cu Victor Ciorbea. La grămadă cu Ana Blandiana, pe lista dizidenților români a intrat, nu se știe de ce, și scriitorul Romulus Rusan, soțul acesteia.

Petre Mihai Băcanu a fost condamnat pentru speculă cu autoturisme. Toată lumea știe însă că arestarea lui a avut la bază aderarea la grupul Anton Uncu-Mihai Creangă-Ștefan Niculescu Maier-Alexandru Chivoiu, care pregăteau editarea unui ziar clandestin. Bizar! Cei cercetați pentru infracțiuni de natură politică, nu apar printre dizidenți, în timp ce Băcanu, condamnat pentru speculă, este dizident! Un fost ofițer de securitate declara că înainte de a adera la grupul de mai sus, Băcanu era deja supravegheat ca agent al serviciilor secrete sovietice (spunea că era unul dintre cei 2-3 directori de ziare agenți străini, cum declara Adrian Severin pe la sfîrșitul anilor ’90 – ceilalți 1-2 erau defunctul Dumitru Tinu și un actual parlamentar). Același fost ofițer de securitate mai spunea că după Revoluției, Băcanu a schimbat serviciul străin pe care îl servise cu un altul. Dacă în primii anii după revoluție mulți au crezut că “România liberă” era crucișătorul luptei împotriva lui Ion Iliescu și FSN (apoi FDSN), s-au înșelat – reprezenta doar interesele altora.

Un alt lucru uimitor: Băcanu, care s-a alăturat unui grup arestat înainte de a scoate ziarul clandestin pe care îl pregătea, este declarat singurul dizident din presă. În schimb, despre grupul condus de tipograful-zețar Valentin Hurduc, care în casa sa din Otopeni a redactat și tipărit între aprilie 1988-dec.1989 publicația clandestină „Luneta” și nenumărate manifeste, în Wikipedia nu se menționează nimic, nici măcar ca personaj colectiv!

Gheorghe (Babu) Ursu. Indiscutabil, Gheorghe Ursu a fost o victimă, și chiar din mai multe puncte de vedere, dar nu un dizident. Haideți să îi revedem pe scurt adevărata biografie. Evreu născut în anul 1926 în Soroca, se stabilește după răpirea Basarabiei la Galați și se integrează în mișcarea comunistă, urcînd rapid treptele ierarhice în cadrul UTM. Aceasta pînă cînd Gheorghe Gheorghiu Dej decide eliminarea evreilor din structurile de conducere de toate felurile. Din acel moment, se concentrează asupra activității profesionale, dar și colaborării cu securitatea – colaborare care îi oferea posibilitatea multor deplasări în interes de serviciu în străinătate. La un moment dat, din motive cel puțin oficial necunoscute, renunță din proprie inițiativă la această colaborare. Securitatea nu putea suporta o astfel de ofensă – trădătorul trebuia pedepsit, iar pedeapsa să fie și o atenționare pentru cei care ar avea idei asemănătoare (cu cîțiva ani înainte se mai întîmplase un caz similar: un portar de la Hotelul Intercontinental renunțase la colaborare – securitatea a trimis miliția să-i facă o percheziție acasă, i s-au găsit o mulțime de pixuri, brichete, brelocuri, etc. primite în semn de mulțumire de la clienții străini așa că a fost trimis în judecată pentru primire de foloase necuvenite!). În cazul lui Babu Ursu, se pare (spunem că se pare întrucît mai este și o altă variantă) s-a apelat la serviciile unei prea-cinstite turnătoare, colegă cu Ursu la ISLGC. Om foarte inteligent și foarte cult, Ursu avea o serie de caiete în care acesta își consemna părerile asupra unor filme ori cărți, asupra unor teme din sport, etc., dar și propriile sale opinii asupra unor realități politice. Într-o zi, rămînînd după program, colega i-a cotrobăit prin birou, a găsit caietele și a informat. După tipicul de mai sus, securitatea a trimis miliția să-i percheziționeze locuința. Miliția a găsit cîteva monede divizionare străine pe care Ursu le primise rest în deplasările sale din străinătate – o sumă derizorie, care nu justifica nu numai arestarea, dar nici măcar trimiterea în judecată (o sumă pentru care, în mod normal, s-ar fi aplicat o amendă administrativă în baza art. 18 indice 1 din codul penal). Totuși, a fost arestat și încarcerat, nu la secția de cartier, ci în arestul IGM – unde a și murit. Cauza decesului a fost declarată o complicație medicală. După 1990, la insistențele repetate, obsesive chiar (dar de apreciat) ale fiului său, s-a recunoscut adevărul: Babu Ursu a fost ucis. Au fost trimiși în judecată criminalul, Marian Clită, și coloneii de miliție Tudor Stănică (șeful direcției cercetări penale) și Mihai Creangă (șeful arestului), care i-ar fi ordonat să comită crima. Au fost cu toții condamnați, apoi Clită a fost eliberat condiționat și a plecat în Suedia unde a mai ucis o femeie, iar coloneii au fost eliberați din motive medicale. Autorul avea însă o mare nedumerire: ce motiv putea avea Tudor Stănică (pe care îl cunoștea) să ordone uciderea lui Babu Ursu? Nici măcar securitatea nu avea motiv, arestarea și preconizata sa condamnare erau suficiente atît ca pedeapsă pentru „dezertare”, cît și ca atenționare pentru alții. Autorul a aflat un alt adevăr. Nimeni nu a ordonat uciderea lui Babu Ursu! Acesta a fost încă o dată victimă, victima unei brute cu porniri anti-semite. Avînd priciul deasupra celui al lui Clită, cînd a coborît, Ursu a primit de la acesta o lovitură extrem de dură cu bocancul în abdomen, lovitură de la care i s-a tras moartea. Apoi, actele medicale de consemnare a decesului au fost falsificate. De ce acest circ juridic? – se pare că pentru a da satisfacție familiei, dar și comunității evreiești. De ce au acceptat cei doi colonei? Poate li s-a spus că în caz contrar se pot găsi alte cazuri, de data asta adevărate, și oricum, li s-a promis o eliberare rapidă. Din păcate, autorul nu a reușit să îi mai întîlnească pentru a-i întreba. Interesant este faptul că procurorul Ilie Picioruș, cel care l-a arestat pe Babu Ursu, după revoluție a ajuns șeful cadrelor din Procuratura Generală iar procurorul șef al sectorul 6, Alexandru Țuculeanu, cel care a aprobat arestarea, a ajuns procuror general adjunct – nimeni nu i-a întrebat de ce a fost arestat Babu Ursu într-un dosar în care nu se impunea în nici un fel arestarea.

Gheorghe Calciu Dumitreasa – despre părintele Calciu, probabil că azi doar bunul Dumnezeu mai știe adevărul. Oprea Niță, fostul președinte al Partidului Național Democrat Creștin (Dumnezeu să-l odihnească!), deținut în lagărul de la Pitești pe timpul „reeducării”, cînd auzea de Calciu Dumitreasa lua foc: „Păi domnule, știi cine a fost ăsta? A fost un criminal, domnule! A fost mina dreaptă a lui Țurcanu! A ucis oameni cu mîna lui! Cînd au fost arestați Țurcanu și ceilalți, pe el l-a salvat securitatea, a fost singurul care a scăpat! Iustin (n.n.: părintele stareț Iustin Pîrvu, Dumnezeu să-l odihnească și pe acesta!) l-a iertat, dar eu nu pot să-l iert!”. În 1979, la peste trei decenii de la prima arestare (1948), părintele Calciu a fost din nou arestat și condamnat. De aceea, mai bine să spunem că doar Dumnezeu știe adevărul asupra sa.

Dacă aceștia ar reprezenta dizidenții României, ar fi vai de mama ei de țară! Noroc cu puținii alți de pe listă, dar mai ales cu mulții necunoscuți, care nu sînt pe listă.

Doina Cornea – o doamnă admirabilă, cu o energie și un curaj pe care iată, puțini bărbați români le-au dovedit. A fost prigonită, a fost persecutată, a suferit. A avut însă o mare șansă, care a impus o anumită limită represiunii – fiica sa, Ariadna Combes, stabilită la Paris, era soția unui politician francez.

Paul Goma – da, un dizident adevărat. Tot respectul pentru acest om minunat, mînat în tot ce face de un patriotism visceral (o fi potrivită expresia?). În principiu, dizidența presupune să desfășori această activitate în țara ta, nu să vorbești în fața Congresului SUA ori la microfonul unui post străin de radio, etc. Paul Goma este singura excepție de la această regulă, fiind nevoit să-și desfășoare activitatea, și înainte de 1989 dar și după, în străinătate. Și tot despre Goma: în 1977, cînd conducerea Uniunii Scriitorilor l-a exclus din Uniune, din conducere făceau parte și „dizidenții” Ana Blandiana și Ștefan Augustin Doinaș.

Aceleași cuvinte de mare respect și despre Petre Țuțea – dar, poate fi acesta numit dizident? Dizidența presupune acțiune, nu colocvii în sufragerie.

Radu Filipescu – da, un dizident adevărat. De numele și renumele căruia, din păcate, după Revoluție, s-au folosit și se mai folosesc mulți, inclusiv dușmani ai țării. Nu știu dacă în țările ex-socialiste, care se laudă cu o dizidență superioară nouă, a existat un Radu Filipescu, dacă cineva a făcut ce a făcut Radu. A fost arestat și condamnat de două ori, plimbat prin cele mai crunte penitenciare, a fost bătut cu sălbăticie. Poate că marea lui șansă a fost să fie nepotul lui Petru Groza – poate că asta l-a ajutat să scape cu viață.

Vasile Paraschiv – da, un dizident adevărat. Dar cîți au scris despre el? Cîți au băgat în seamă făptura plăpîndă, timidă, cu un permanent zîmbet blînd și trist? Făptura timidă, aproape smerită s-ar putea spune, care, invitat în anul 2008 de Traian Băsescu la Palatul Cotroceni pentru a primi “Steaua României” (pe care o merita infinit mai mult decît Laszlo Tokes sau Elie Wiesel, dușmani ai țării), a mulțumit, dar a declarat că nu poate primi nimic de la Traian Băsescu. Tot zîmbind blînd și trist, a părăsit sala și Palatul Cotroceni. Apoi, a părăsit și lumea aceasta. Dumnezeu să-l odihnească! În noile manuale de istorie din anii ’90, în loc de Andreea Esca, Ion Cristoiu și Cristian Tudor Popescu, era mult mai potrivit să se scrie despre Radu Filipescu și Vasile Paraschiv, care au făcut istorie și care chiar înseamnă istorie.

Dar cîți ați citit scrisorile deschise adresate de Nica Leon lui Nicolae Ceaușescu și publicate în presa străină înainte de Revoluție? Probabil nici unul, întrucît presa „independentă” de după 1989 nu s-a obosit să le publice și în România. Acel Nica Leon care în sediul deja fostului CC al PCR cerea arestarea lui Ion Iliescu, iar Ion Iliescu cerea arestarea sa. Desigur, Ion Iliescu a avut cîștig de cauză astfel încît pe 23 dec. revoluționarul Nica Leon a fost arestat ca … terorist! Noua putere deja își arăta ura față de dizidenți. Același Nica Leon, arestat de minerii care pe 14 iunie îl așteptau la poarta partidului său. Același Nica Leon, care încercînd să practice agricultura, s-a trezit că cei cu care contractase vînzarea recoltei, s-au dus și au recoltat-o ei personal fără să-l anunțe (adică au furat-o) după care au refuzat să o plătească – poliția și parchetul îi comunicau, zîmbind, că nu este faptă penală, ci un litigiu de natură comercială; utilajele îi erau furate din fermă, dar poliția și parchetul îi explicau zîmbind că autorii nu au putut fi identificați; nici măcar cînd i-a condus pe polițiști la domiciliul hoților, unde se afla prada, asta nu a folosit la nimic! Același Nica Leon, al cărui partid a fost evacuat în martie 2001 în baza unei hotărîri judecătorești pronunțate în recurs cu citarea unui alt partid! Același Nica Leon care a încercat să îndrepte pe cont propriu abuzurile statului, solicitînd justiției să anuleze unele dintre privatizările frauduloase (în primul rind ALRO Slatina) – dar ce poți face într-o țară în care singurul lucru care merge bine este corupția generalizată, în orice domeniu, la orice nivel?

Sau cîți cunoașteți discursurile ori luările de poziție oficiale avute timp de 17 ani înainte de revoluție de autorul cărții, prin care critica sugrumarea democrației, corupția la nivel înalt, raportările fictive din agricultură, demolările ilegale și atîtea altele? Cîți cunoașteți studiile sale (de asemenea oficiale) despre actele normative anticonstituționale sau despre interpretările abuzive ale codului penal și codului de procedură penală? Nu le cunoașteți, fiindcă s-a refuzat să se scrie despre acestea. Cînd la sfîrșitul lui decembrie 1989 focurile de armă au încetat (întrucît, ne anunțase radio-televiziunea, dînd ascultare ultimatumului, teroriștii se predaseră), autorul s-a dus la redacția Revistei Române de Drept propunînd publicarea studiilor sale. Șobolanul cu care a stat de vorbă (aceasta era impresia pe care i-a lăsat-o, o figură ascuțită, ca de șobolan, cu ochii învărtindu-se în toate părțile în spatele unor lentile groase, dar evitînd să privească interlocutorul) i-a răspuns: „Nu mai este cazul, noua putere va îndrepta toate abuzurile”. „Da, – a continuat autorul – dar este bine să știe că nu toți juriștii au tăcut din gură”. Șobolanul, descumpănit, a spus „Bine, lăsați-le aici”. Autorul le-a predat – evident, degeaba.

Sau de Ion Puiu, de Nicu Stăncescu, de Ionel Cană, de Dumitru Iuga și de atîția alții, de ce nu se vorbește? Paradoxal, în pagina germană a dizidenților din lume îl întîlnim pe Dumitru Iuga, dar în pagina româna, nu!

Categoric, România a avut mulți dizidenți. Dar cum să îi puteți cunoaște? Nu sînteți lăsați.

Doi români, pentru a atrage atenția asupra a ceea ce se întîmplă în România, au dat jertfa supremă: Liviu Cornel Babeș, în 1989, în ultimul an al lui Ceaușescu (cîți au mai făcut asta în altă țară din Europa de est?) și actorul revoluționar Călin Alexandru Nemeș, în 1993, în primii ani de domnie ai lui Iliescu. Cîți știți ceva despre jertfa lor? „Ce fel de țară este asta în care despre sacrificiul lui Călin Nemeș nu știe nimeni, cum se știe totul despre o Mihaela Rădulescu?” – se întreba în scris, acum mai bine de 10 ani, Claudiu Iordache. Avea perfectă dreptate. Cu așa o presă, nu puteți avea habar despre eroii actuali ai neamului.

                                                                                    Dan Cristian IONESCU

http://www.justitiarul.ro/disidenti-romani-adevarati-si-cei-inventati/

Posted in Uncategorized | Lasă un comentariu

Ce doreşte fiica unui trădător

http://www.art-emis.ro/editoriale/3609-ce-doreste-fiica-unui-tradator.html

Chiulangeală, privilegii fără număr, fărădelegi, averi nemăsurate, salarii uriaşe, conturi grase şi vacanţe cît cuprinde! Asta-i viaţa parlamentarilor! După atîtea faulturi în propriul teren, parlamentarii au aruncat problemele Ţării în vestiare şi pe-aici ţi-e drumul! De la 1 iulie pînă la 31 august se pot îmbina şi combina în strategii, alianţe şi permutări lăutăreşti. Două luni i-am pierdut de pe radar! Nereperaţi de blitzuri, dar echipaţi cu „senzori” conectaţi la spaţiul intern şi extern, ei vor putea, totuşi, calcula pînă la ce bornă „isprăvile” sau matrapazlîcurile lor vor rezista condiţiilor de „imponderabilitate”. Prea obosiţii de „jugul” guvernării, la care au tras unul hăis şi altul cea,ducînd mai mereu căruța neamului românesc cu oiștea în gard, vor zburda pe imaşuri exotice şi se vor întoarce după două luni să desăvîrşească opera lor de căpătîi, aceea de tracţiune în hău. Să fii deputat sau senator în România este cea mai miraculoasă slujbă! Cine nu şi-ar dori cîteva ore la serviciu în fotolii, două-trei zile pe săptămînă, cu buzunarele şi conturile pline pînă la refuz din silnica agoniseală publică?

Salariile românilor şi nivelul de trai cînd vor deveni principii europene, to’arăşe Cioloş?

Chiar şi în aceste condiţii de program, televiziunile au surprins scaunele goaleşi pustietatea sălilor de şedinţe ale comisiilor – aceste comisii permanente şi speciale care, de fapt, înseamnă cheltuieli uriaşe cu şoferi, recuzită, secretare, consilieri şi protocoale. Chiar au nevoie de două luni de vacanţă, precum şcolarii, maeştrii aceştia în arta jafului şi corupţiei, pe care îi plătim şi le suportăm fărădelegile şi deciziile oneroase? Vor veni din vacanţă cu minţile odihnite de tot, dar nu vor putea pricepe că poporul e de atîta timp la terapie intensivă. Mai în glumă, mai în serios, cum ar fi oare, să fie scoşi în şuturi din fotoliile de pluş ale democraţiei demolatoare? Să fie alungați și blagosloviți cu pilda biblică a lui Iisus, rostită către femeia dominată de patima curvărăsiei: ”Du-te și nu mai păcătui!”. După un sfert de veac de libertăţi amăgitoare ne-am ales cu constituţionalizarea interesului de trib politic, cu dreptul de a face ce vor muşchii lor, cu dictatura privilegiului pentru mereu aceiaşi indivizi puşi pe furat şi căpătuială. Aleşii noştri lipsiţi de conştiinţă, care se grăbesc acum spre destinaţii de lux, au devastat Ţara ca nişte lăcuste, şi pînă nu vom vota o clasă politică responsabilă, din trupul slăbit al României se vor hrăni în continuare lăcustele autohtone şi străine, care nu produc nimic în afara propriilor movile de bogăţii. Gîndiţi-vă un pic la venitul lor uriaş, la jafurile acestor frecători de hîrtii virtuale, multe dintre acestea depăşind înţelesul şi capacitatea lor intelectuală! Și aici ne aducem aminte iarăși, cu o cumplită durere, de adevărurile rostite cu câțiva ani în urmă de Academicianul istoric Florin Constantiniu: „Clasa politică postdecembristă este cea mai incompetentă, cea mai lacomă și cea mai arogantă din istoria României”. (…). ”Politicienii postdecembrişti au făcut românilor mai mult rău decât mongolii, ungurii, turcii, nemţii şi ruşii  dintotdeauna la un loc!”Ei continuă să umilească şi să batjocorească poporul, ţinîndu-l la un nivel de trai sub cel minim de civilizaţie, chiar sub cel ceauşist şi cu un salariu din lumea a treia. Odată cu vacanţa aleşilor, se scumpesc şi gazele cu 10%, pe principiul european al liberalizării preţului la gaze, motivează Julien Cioloş. Dar salariile românilor şi nivelul de trai cînd vor deveni principii europene, to’arăşe prim-ministru?

Oare doamna duce lipsă de lenjerie intimă?

Pe perioada vacanţei, să nu-i uitaţi pe muşteriii noştri care faultează, ori de cîte ori au ocazia, poporul român şi imaginea României. Încă o obrăznicie, care întrece orice limită, vine din partea lui Carmen Iohannis, care, la cei 56 de ani, pare că a căzut şi s-a afundat în sindromul adolescentin. În timpul vizitei preşedintelui Germaniei la Sibiu, a încălcat grav protocolul, venind la întîlnirea oficială fără sutien, dar cu o poşetă de 5.000 de euro. Oare doamna duce lipsă de lenjerie intimă? Dezgustător şi carghios, nu? Jurnalistul Victor Ciutacu a lansat un atac extrem de dur la adresa soţiei lui Iohannis: „La 56 de ani, să fii soție de președinte şi să-ţi laşi sfârcurile la (între)vedere la o vizită oficială a unui alt şef de stat, înseamnă să n-ai pic de simţ al ridicolului”! Werner Klaus Iohannis şi Julien Cioloş, în acceaşi notă, se tot învîrt în jurul cozii, se împiedică în ea şi cad în tot felul de prăpăstii.

45 de milioane de euro pe an de la stat pentru un trădător

O altă bilă neagră pentru ei şi pentru toţi papugiii care, mai nou, slugăresc imaginea unui fost rege trădător de ţară! Ce servicii a adus Mihai şi regalitatea ţării noastre? Toate semnificaţiile istorice, simbolice sau administrative ale casei regale au încetat odată cu actul abdicării regelui Mihai. Şi nu l-a forţat nimeni să abdice! S-a înţeles cu ruşii, că de-aia l-au şi decorat şi i-au dat o rentă viageră. Ce servicii pot aduce, astăzi, României fiicele unui trădător străin, în afara faptului că vor păpa banii statului român? O finanţare de 45 de milioane de euro pe an de la stat pentru casa fostului rege e o bătaie de joc la adresa poporului (o altă grozavă bătaie de joc!). Voci din afară vorbesc că Mihai „se odihneşte de cîteva luni bune într-o cameră cu gheaţă”, în timp ce dudele urmaşe îşi pun la punct şi trag cu dinţii, fără niciun drept, de Republica România şi aşteaptă finalizarea Mausoleului de la Curtea de Argeş, tot din banii contribuabilului român.

Daţi-le o lecţie dură acestor paraziţi

Cum mai răbdaţi, fraţilor români, atîta nedreptate? Cum mai răbdaţi să vi se ia din buzunar şi de la gură pentru a întreţine o droaie de trîntori? Guvernul acesta repetent şi antinaţional minte cu neruşinare că nu are bani pentru salarii şi pensii decente, dar are pentru urmaşii unui fost rege trădător. Tovarăşe Cioloş, tovarăşe preşedinte al Republicii România, chiar nu pricepeţi că proiectul pe care l-aţi propus este o altă lovitură sub centură dată adevărului istoric, dar şi prezentului social?! Aberaţia aceasta de proiect trebuie supus unui referendum! Guvernul nu este îndreptăţit să facă astfel de daruri din bugetul de stat, cînd cetăţenii se zbat în sărăcie, cu cele mai mici salarii din U.E. Dragi români, daţi-le o lecţie dură acestor paraziţi ai României şi nu-i mai votaţi! Vrem o dezbatere publică, vrem să fim întrebaţi dacă mai dorim să suportăm alte lipitori la borşul naţional, tot mai puţin pentru cetăţeanul de rînd. Ce personalitate juridică şi serviciu administrativ să aibă o fantomă în culpă a istoriei noastre? Ce merită Julien Cioloş, dacă oferă servicii urmaşilor unui trădător de ţară! Iar noi, ce facem? Stăm cu ciocul mic în faţa impostorilor şi acceptăm tăcuţi tot ceea ce aceştia scot cu forcepsul din punga noastră ca să-i plătim pe impostori şi ororile Istoriei.

footer

Posted in Uncategorized | Lasă un comentariu

Noi și Marea Rătăceală Europeană

de Moise Guran

În dimineața în care m-a trezit mobilul, anunțându-mă că Marea Britanie iese din UE, primul gând care mi-a trecut prin mintea încă năucă (și de la somn și de la vestea primită) a fost Friedman! Al dracu’ Friedman! Cum a prevăzut el colapsul Uniunii în poveștile SF în care a încercat să anticipeze lumea peste 10 sau 100 de ani! M-am scuturat apoi de acest gând și am continuat să urmăresc cu aviditate știrile, reacțiile, tendințele politice care se conturează la Bruxelles, la Londra, ba chiar și la Varșovia… Nu cred în Friedman! După ce 25 de ani mi-am dorit ca țara mea să facă parte din Uniunea Europeană nu pot accepta ideea spargerii Uniunii, nici aceea a creării unor blocuri comunitare mai mici pe care Rusia le va hăpăi mișeșelește (căci nici în colapsul Rusiei până în 2020 cum zice Friedman nu cred). Momentul este grav, este important, iar lunile și anii ce vin vor fi decisivi inclusiv pentru soarta României. După ce am găzduit două excepționale comentarii, aici pe Biziday, unul care pune în context britanic momentul, celălalt care ia în calcul dezvoltareaRomâniei într-un count-down până la finalul Uniunii Europene, cred că e timpul să ne concentrăm pe deciziile strategice pe care țara noastră le are de luat. În niciun caz nu pot împărtăși pasivitatea sugerată de declarația președintelui Iohannis, dar nici nu cred că e cazul să îl mai contestăm. Aflat la Bruxelles, președintele a declarat că nimeni nu avea un plan B pentru situația că britanicii votează Brexit. Cred că se înșeală, unii au chiar și planul C, de aceea cred că trebuie să ne facem și noi mai multe planuri. E nevoie de acțiune, de un variante de parcurs și, mai ales, de unitate națională. Inclusiv, sau mai ales cu președintele Iohannis, căci el este, potrivit Constituției, reprezentantul poporului român. Articolul de față urmărește diferitele variante de evoluție a situației și opțiunile pe care trebuie să le aibă România în considerare. Altfel vom fi aruncați de istorie și de rezultanta acțiunilor celorlalți.

Ipoteze de după Brexit

  1. O parte (nu e clar cât de mare) a britanicilor regretă votul de ieșire din UE. Politicienii lor par indeciși, dar probabil că situația va deveni mai limpede foarte curând. Pentru ei.
  2. Marile puterti continentale, Germania în special, dar și Franța și Italia, preferă să vadă în Brexit o oportunitate. România nu poate împărtăși în niciun caz această viziune, să-i spunem Vest-europeană.
  3. În modul cel mai clar Polonia avea un plan B și îi suspectez și pe unguri de asta. Țineți cont că în Ungaria și Polonia sunt la putere partide și lideri euro-sceptici.

Cum se vor clarifica britanicii?

În mod evident printr-un nou vot. Nu cred însă în posibilitatea repetării referendumului. Un nou vot poate fi cel pentru independență a Scoției sau pentru unificare a Irlandei. Pentru a preveni situația, Londra poate face însă alegeri parlamentare anticipate și mie mi-a fost clar încă de a doua zi după referendum că ei către asta se vor îndrepta. Ceea ce nu înseamnă că dacă o formațiune câștigă alegerile cu o promisiune de genul nu vom activa niciodată articolul 50, soarta UK va deveni mai clară. Sau cea a UE. În toate cazurile, opțiunea englezilor (doar a englezilor, eventual și a galezilor) va fi de data asta mai cameronclară – rămân în UE sau renunță la UK. Marea Britanie nu va mai fi niciun United, va fi eventual doar Kingdom, dacă opțiunea de ieșire din UE va fi activată. De aici o groază de complicații economice, independența Scoției de exemplu ridicând problema uriașelor rezerve de petrol pe care Anglia le-ar putea pierde, dar și a datoriei pe care Scoția ar trebui să o preia de la UK. În ambele probleme, UE ar putea juca un rol critic și interesat în calitate de aliat al Scoției. Acesta a fost doar un exemplu, unul care conține deja germenii unui posibil conflict UE-Anglia. Ironic cât de puțin le mai aparține viitorul englezilor, după acest referendum de independență.

Au americanii o problemă?

Oh, daa! Și încă una foarte mare, strategică, dar nu e una pe care să nu o fi anticipat. Fără UK în UE, alianața cu Europa Unită atârnă de un fir de păr. Vor încerca în mod cert să compenseze asta prin întărirea alianțelor strategice cu țările din Europa de Est, printre care și a noastră. Așa, și mai care? Evident, Polonia, o Polonie naționalistă și chiar eurosceptică, dar o Polonie tradițional rusofobă. Ungaria? Nem! Viktor este prietenul lui Putin (și oricum de la Mohacs încoace toți cei care au contat strategic pe Ungaria și-au luat țeapă într-o măsură mai mare decât cei care au contat pe români). Despre bulgari ce dracu să mai vorbim, că la ei pică guvernul și dacă strănută Putin… Iar turcii sunt imprevizibili, schimbători… Apropo, cum ați primit vestea scrisorii prin care Erdogan i-a cerut scuze lui Putin pentru doborârea avionului Suhoi 34?

Deci ce vor face americanii? Păi cam ce scrie Friedman… Vor presa pentru o alianță româno-poloneză, vor investi mult în aceste două țări, atât în infrastructura economică cât și în cea militară. Acum uitați-vă la ideea Poloniei de a face o Adunare Parlamentară a țărilor de la Vișegrad, la care să invite și România, dar uitați-vă și la scutul anti-rachetă de la Deveselu, operațional de șase luni și spuneți-mi că americanii nu aveau un plan B, cum zice Iohannis.

Bineînțeles că au luat demult în calcul posibilitatea plecării UK din UE, implicit scăderea influenței lor în Europa Continentală, o eventuală scăpare de sub control a alianței economice dintre Rusia și Germania. Americanii lucrează la Capul de Pod din Europa de Est (România și Polonia) de mai bine de un deceniu. Așa se fac aceste calcule, pe decenii înainte. Totuși, pentru noi alegerea lui Hillary Clinton ca președinte la toamnă devine de o importanță critică, Donald Trump fiind adeptul unei politici de dezangajare internațională a SUA. Chiar presupunând că Hillary va deveni președinte, problema noastră însă este că planul B al americanilor tot este mai prost pentru România decât visul Europei unite și prospere. Mai ales că americanii nu sunt singuri cu un plan B.

Europa de Vest joacă cel mai pervers

merkel hollandeA fost evident cred pentru toată lumea că Franța și Germania vor forța ieșirea UK din UE.Ați auzit zvonurile alea cu mega-statul european? Să vă spun că unele lucruri din acest zvon chiar nu sunt posibile, oricum nu pentru toate țările membre UE acum, ceea ce mă și face să cred că acest zvon este un balon de încercare. Dar nici realitatea nu poate fi prea departe…

Inteligenți, nemții n-au pus problema repetării referendumului ci au dat prin intermediul lui Junker semnalul unui divorț rapid și fără regrete, ba chiar au pus (prin Hollande) condiția acceptării liberei circulații a persoanelor pentru un tratat de asociere. Or britanicii au votat pentru Brexit nu pentru că veniseră sirienii peste ei ci pentru că veniseră românii și polonezii. Doar de aici de la București ne place să ne prefacem că nu vedem asta. Planul B al Europei de Vest este atât de pervers încât poate include planul B al americanilor, printr-o forțare a consolidării Zonei Euro spre o Federație Europeană (mai multă Uniune, cum îi place doamnei Merkel să spună) ce ar putea include partea nordică a continentului, Franța, Olanda, probabil și Cehia. Italia? Spania? Nu știu, dar nu sunt sigur că aceste țări vor putea face pasul următor, Uniunea Fiscală. Din zvonul cu mega-statul ce a circulat azi pe internet, un singur cuvânt mi se pare relevant – ultimatum. Dacă va exista o astfel de propunere cred că ea este gândită tocmai pentru a fi respinsă de o parte a țărilor europene. În această situație, Vișegradul dominat de polonezi, chiar extins cu România, se transformă într-o confortabilă zonă tampon care să permită Germaniei și Rusiei să facă business împreună, fără să se amenințe una pe cealaltă, jucând agresiv eventual, dar la aceeași masă cu rușii și americanii doar influența mai mare sau mai mică în țările tampon din Vișegradul ăl nou.

Nu uitați să judecați acest plan din perspectivă istorică, el nu se va întâmpla mâine, căci oricum Franța, Germania și chiar Italia au nevoie de câțiva ani pentru a beneficia de delocalizarea financiară din Londra spre Continent. Și oricum, el nici nu presupune abandonarea investițiilor din Est, a mâinii de lucru mai ieftină sau a piețelor de aici.

Atâta doar că Germania ar putea prefera întoarcerea la un caft prietenesc cu americanii și rușii, free for all, pe Europa de Est, decât să o finanțeze, așa cum face acum prin mecanismele UE.

Strategic, rușii stau cel mai bine

Este cred mult prea evident cât de mult au de câștigat dintr-o eventuală  spargere a UE, nici nu mai insist pe problemă ci doar marchez faptul că, prin finanțarea aproape transparentă a partidelor extremiste din țările UE, Rusia a urmărit exact asta, nimic altceva. Votul pentru Brexit este cea mai mare victorie rusească de la cucerirea Berlinului.

Putin are două țări rusofobe în coaste – România și Polonia, a înțeles jocul americanilor și va continua să acționeze adaptat pentru fiecare în parte. Polonia este o nucă tare, tot ceea ce poate face cu ea este să o separe cât mai mult de aliați și să o saboteze economic, folosind eventual Germania în acest sens. România nu este Polonia, chiar dacă este o țară mare, este mult mai divizată intern și mai susceptibilă de a fi manipulată din interior, eventual prin intermediul propriilor politicieni, care cel mai des sunt corupți. Nu este asta însă singura vulnerabilitate a României. Observați că prin duplicitatea Bulgariei, înfrățirea cu Serbia și prietenia cu Orban al Ungariei, Putin aproape că a încercuit România. Dacă aș fi în locul lui aș încuraja patriotismele locale, sentimentele de dispreț pentru miticii șpăgari, mândria ungurească sau cea ardelenească, autonomia Transilvaniei, ba chiar și o Republică Moldova controlată de rusofili care se vor declara descendenți ai lui Ștefan cel Mare, Sfânt, Ortodox și care la o chestie poate deveni și panslavist, cum a mai fost și după al doilea război mondial. Dacă pun mâna pe Chișinău (și probabil că vor pune) rușii vor susține eventual unirea Moldovei, doar a Moldovei de pe malurile Prutului. Dacă vi se par aberante astfel de posibilități amintiți-vă să judecați lucrurile pe termen lung și în perspectivă istorică.

Nici nu contează dacă aceste acțiuni ajung la un final concret, importantă, nu uitați, este, hărțuiala internă. Un UDMR în guvernare poate fi la fel de util ca și un partid dominat de corupți care fac pentru bani și ceea ce nu pricep că fac. Peste toate un președinte ezitant sau habarnist, întârzieri în decizii… în general chestiile care fac din România o țară slabă, toate astea pot fi și linii de abordare a României în politica externă rusească. Jocul nu este acela de cucerire ci de dominație politică a Europei de Est, zonă tampon pentru Europa de Vest și cap de Pod pentru americani. Scăpați de ostilitatea britanică, rușii îi vor încuraja pe nemți să-și facă o Uniune mai mică tocmai pentru a scăpa de extremismul ce bântuie acum țările vestice (tot de ruși finanțat). La rândul lor nemții îi vor încuraja pe ceilalți să ridice sancțiunile economice impuse Rusiei, nu vor da pe nimeni afară din UE, dar vor impune unele restricții ce vor selecta exact țările cu care Germania vrea să facă Uniune, excluzându-le pe celelalte. Și, dacă tot mai credeți că Germania nu avea un plan B, aflați că acest scenariu nu este inventat de mine, el este vehiculat de cel puțin cinci ani, de când a început criza grecească, de când cu MTO și cu deficitul structural pe care politicienii români nici astăzi nu îl înțeleg.

Cel mai bun scenariu pentru România…

… este evident cel în care proiectul Uniunii Europene continuă, cu sau fără Marea Britanie. Ieșirea UK din UE ar reprezenta oricum o lovitură puternică pentru noi, mai ales că, este evident, noi nu avem un plan B.

Dar avem MTO! Ceea ce înseamnă că, aparent, ne aflăm pe drumul unei consolidări fiscale ce poate susține o creștere economic organică, de durată, ce ar putea duce în câțiva ani la adoptarea monedei unice și chiar la aderarea României la uniunea fiscală fără de care nu prea se poate face o federație europeană. Sigur că suntem în continuare varză din punct de iohannisvedere administrativ, că avem discrepanțe colosale între Vaslui și Timișoara, că n-avem proiecte de investiții publice, că asistăm la o restaurație a corupției și corupților, că scutul antirachetă nu ne apără decât (surpriză!) de rachete iar Armia Română e la fel ca Școala Română, excepțională pe câteva componente dar un dezastru pe medie… Sigur că e vai de capul nostru! Dar tocmai de aceea avem nevoie de planuri concrete și de unitate.

În primul rând trebuie să abordăm pragmatic Uniunea (așa cum scria Anca Grădinaru ieri) că s-ar putea ca acesta să fie ultimul exercițiu financiar la acest nivel de finanțare de care am putea profita.

În al doilea rând trebuie să ne stabilim o dată concretă și mai apropiată de adoptare a monedei euro. În corelație cu aceasta, trebuie să declanșăm o reformă administrativă care să ne permită o mai mare coeziune fiscală la nivel național, că altfel nu vom fi niciodată capabili să-l punem pe vasluian sau pe oltean să facă uniune fiscală cu bavarezii. (Planul e făcut și voi scrie despre el în zilele următoare)

Apoi va trebui să fim ceva mai proactivi în politica externă căci, așa cum ați priceput citind ceea ce am scris până acum, pe noi nu ne avantajează 100% nici planul nemților, nici cel al americanilor. Nu ne avantajează nici intrarea într-un soi de Uniune de mâna a doua, cu țările de la Vișegrad și dominată de Polonia, dar ne putem retrage pe un astfel de plan (B) în cazul în care eșuăm în intenția de a fi membri ai unei Federații Europene mai restrânse.

Nu mai vorbesc aici de decuplarea de Bulgaria, de reducerea vulnerabilității induse de Grecia și capitalul grecesc (masiv în România) ba chiar și de o abordare ceva mai fermă în relația cu Ungaria. Nu în ultimul rând, România va trebui să înceapă pregătirile pentru unirea cu Republica Moldova, tocmai pentru a nu deveni și aceasta un vecin ostil, o vulnerabilitate. Moldova este deja în colaps economic, un eventual colaps al UE va duce probabil și la un colaps politic. Unirea, dacă va veni, va veni pașnic, dinspre cetățenii Republicii Moldova, important este ca România să nu spună la momentul respectiv, vaai, ne-ați luat prin surprindere, exact ca în 1990, nu e acum momentul să ne unim cu voi.

Sunt câteva lucruri care nu se pot face în dezbinarea politică de acum de la București. Nu cred că alegerile din toamnă vor limpezile apele, din contră, dar sper ca liderii noștri politici să găsească înțelepciunea de a închega câteva obiective într-un pact național care să întărească țara și să o pregătească pentru vremile ce vor veni peste noi. Vă amintesc că un astfel de pact a mai existat între politicienii din România și după alegerile din 2004, până la intrarea în UE din 2007.

http://www.biziday.ro/2016/06/29/noi-si-marea-ratacire-europeana/

Posted in Uncategorized | Lasă un comentariu

Statu(s)ul nejuridic al familiei-cere-tot!

http://www.ziarulnatiunea.ro/2016/06/20/statusul-nejuridic-al-familiei-cere-tot/

Dacă voia un statut oficial, putea să-și constituie, înainte de toate, o fundație sau o asociație! Apoi, după ce ar fi convins țara de buna sa intenție, prin acțiuni caritabile, de exemplu, sau măcar prin repatrierea unor părți ale istoriei și culturii noastre, putea obține de la Guvernul României statutul de fundație de utilitate publică.

Dar nu! Casa Regală nu urmează căile legislative normale. Că de aia e „unsă” cu bunăvoința muritorilor guvernanți și îmbălsămată în ființarea ei cu rente „de reprezentare” pe banii noștri.

Sau, și mai corect, Casa Regală trebuia să se constituie ca… SRL. Ba, chiar o societate pe acțiuni în familie regală, de la prințesa molfăind limba română la prințesa luptelor de cocoși, neregali!, pentru ca prearestituirile să aibă o intrare patrimonială juridică. Dar așa, Casa Regală s-a trezit, nu pe un fundament de cărți de joc, ci de-a dreptul în aer!

Ce este, de fapt, Casa Regală? Sau ce nu este, în esența fundamentelor sale de castel de nisip?! Pentru că, prin punerea statutului juridic real al Casei Regale sub semnul întrebării, devine îndoielnic însăși calitatea patrimonială a averii pe care a pus mâna în ultimii ani. Inclusiv prin sprijinul unor personaje care astăzi, din fruntea instituțiilor statului, fac un abuz în serviciu și așează coroane peste sigiliul Statului Român, forțând și acordarea unui statut juridic Casei Regale.

Vin vremuri în care chiar și restituirile de viță nobilă ar putea fi luate la puricat. Începând de la dimensiunea lor astronomică până la destinatarul de fond, (ne)juridic!, al monstruoaselor restituiri. Iar după două decenii să te trezești cu sarea în ochi a unei întrebări fundamental-constituționale, cui a făcut plocon Statul Român aceste restituiri?, deschide o altă plagă ce supură abuzurile făcute de anumiți indivizi în numele Statului Român! Cui s-a retrocedat acel purcoi de avere? Unei structuri fără fond juridic? De aici ar putea începe marile și adevăratele probleme pentru Casa Regală.

Dar lașitatea majordomilor în a clădi de grabă un fundament juridic Casei Regale este evidentă, „devotatul” Călin Popescu Tăriceanu și profitorul de ocazie Liviu Dragnea împingând problema „soluționării”, dinspre Parlament, ca for legislativ care ar trebui să-și asume această îndreptare a erorii istorice, spre Guvernul României. Să dea executivul o țidulă de albire a falsului, deja istoric!, pentru că, oricum, „pe surse” (probabil plecate din aceeași sferă a pseudo majordomilor), premierul e dat plecat din țară imediat după ce-și termină mandatul de tehnocrat. Așa că, dacă va fi găsit vinovat, nu va mai conta pentru un personaj „în contumacie”.

Și ar fi într-adevăr una dintre cele mai mârșave falsuri ale istoriei noastre, constituirea juridică „in extremis”, să nu piardă carecumva Casa Regală castele și hectare de păduri, pe care ar putea să o facă acest guvern!

Lațul se strânge, foști miniștri ai culturii, care au semnat acte  abuzive de restituire, false și nule prin însăși restituirea către o entitate care nu avea fundament juridic, sunt luați la puricat. Iar sleahta de majordomi încearcă, nu să salveze ce se mai poate pentru Casa Regală, ci să se salveze ei de sub tăvălug…

Guvernul NU trebuie să rezolve acestă problemă juridică a Casei Regale! În fond, era treaba familiei-cere-tot. Altminteri, și alte case „(r)regale” ar putea solicita recunoașteri juridice similare. Și, Doamne ferește!, să ajungă ele la concluzia că reperul pus pe acvila noastră este de fapt coroana lor bătută în cioburi de țigănie.

Jocurile nebunilor care se vor regi pot merge însă și mai adânc în substanță… Inclusiv prin transferarea, în încercarea logică de a crea cadrul juridic al averii regale, spre o structură deja existentă. Fundația unei „prințipese” de dudă, tot mai probabil de utilitate publică pe dosare nedeconspirate!

Pentru că toți acești ipochimeni care nici măcar nu așteaptă să bată în dungă clopotul ultimului Rege ale României, își strigă deja chemarea lăcomiei prin „Vive la principesa”! La rând, una câte una, să ne ajungă pe provincii!

P.S.:

„Rolul şi contribuţia Casei Regale în societatea românească vor fi delimitate clar şi precis printr-o propunere legislativă”, anunță premierul Dacian Cioloş. Să nu transfomăm însă totul și într-o lege de „Lèse-majesté”, pe modelul unui act normativ deja tragic de celebru, iar punerea sub îndoială a faptelor lui Mihai I să ne ducă la negaționism și pârnaie! Oricum, „prințipesa” n-a sărit prea departe de trunchiul regal, bine educată pupând poalele politice și pe stânga, și pe dreapta

Ion Măldărescu spune:

Ce-i lipseşte chelului? Tichie de mărgăritar!
Ce-i lipseşte stemei? Niumic, dar Camera Deputaţilor pune coroană pe capul acvilei… ca să fie de bon-ton!
Ce-i lipseşte drapelului naţional? Stema ROMÂNIEI întregi!
Agricultura este în aer, iar aviaţia, la pământ! Drapelele, banii, ştampilele oficiale etc. vor trebui schimbate. Cine plăteşte? Contribuabilul român.
Tara arde! Parlamentul şi Guvernul se piaptănă, iar Preşedintele îşi permite concedii de recuperare după nenumăratele şi repetatele excursii. Nu-i place să fie întrerupt când tace, iar când dechide gura, ies „perle”.
Poporul român a fost transformat într-o „turmă de oi, condusă spre prăpastie de nişte ciobani tâmpiţi”.
La 22 iunie e împlinesc 75 de ani de la intrarea României în războiul de recuperare a teritoriilor răpite în 1940, dar niciun guvern postdecembrist nu a reclamat Pactul Ribbentrop-Molotov. DE CE? „Artizanii” şi emnatarii Tratatului cu Ucraina (1997) trebuie judecaţi pentru trădare de ţară.
Cui îi pasă de dezastrul Ţării?
Se impune cntreaga clasă politică mafiotă să dea seama pentru starea în care a ajuns COLONIA România în anul 2016!… : „Nişte răi şi nişte fameni! I’e ruşine României să vă zică vouă oameni!”.

Posted in Uncategorized | Lasă un comentariu