Welcome to Greater Israel under Zionist Stooge Donald Trump

The tail will be wagging the dog under Donald Trump


. . . even more so than under Barack Obama

“The new foreign policy will,
more than under Barack Obama and George W. Bush,
be driven in significant part by Israeli interests.”


While the presidential campaign was still in progress it was possible to think that there might be some positive change in America’s broken foreign policy. Hillary Clinton was clearly the candidate of Washington Establishment hawkishness, while Donald Trump was declaring his disinclination for democracy and nation building overseas as well as promoting détente with Russia. Those of us who considered the foreign policy debacle to be the most dangerous issue confronting the country, particularly as it was also fueling domestic tyranny, tended to vote on the basis of that one issue in favor of Trump.

On December 1st in Cincinnati, president-elect Donald Trump made some interesting comments about his post-electoral foreign policy plans. There were a lot of good things in it, including his citing of $6 trillion “wasted” in Mideast fights when “our goal is stability not chaos.” And as for dealing with real enemies, he promised to “partner with any nation that is willing to join us in the effort to defeat ISIS and radical Islamic terrorism…” He called it a “new foreign policy that finally learns from the mistakes of the past” adding that “We will stop looking to topple regimes and overthrow governments, folks.”

Regarding the apparent inability of governments to thoroughly check out new immigrants prior to letting them inside the country, demonstrated most recently in Nice, Ohio and Berlin, Trump described how “People are pouring in from regions of the Middle East — we have no idea who they are, where they come from what they are thinking and we are going to stop that dead cold. … These are stupid refugee programs created by stupid politicians.” Exaggerated? For sure, but he has a point, and it all is part and parcel of a foreign policy that serves no actual interest for people who already live in the United States.

But, as so often with Trump, there was also the flip side. On the looney fringe of the foreign and national security policy agenda, the president-elect oddly believes that “The United States must greatly strengthen and expand its nuclear capability until such time as the world comes to its senses regarding nukes.” So to reduce the number of nukes we have to create more of them and put them in more places. Pouring gasoline on a raging fire would be an appropriate analogy and it certainly leads to questions regarding who is advising The Donald with this kind of nonsense.

Trump has promised to “put America first,” but there is inevitably a spanner in the works. Now, with the New Year only six days away and the presidential inauguration coming less than three weeks after that, it is possible to discern that the new foreign policy will, more than under Barack Obama and George W. Bush, be driven in significant part by Israeli interests.

At least Obama had the good sense to despise Israeli Prime Minister Benjamin Netanyahu, but that will not be true of the White House after January 20th. Trump’s very first telephone conversation with a foreign head of government after being elected was with Netanyahu and during the campaign, he promised to invite Bibi to the White House immediately after the inauguration.

The new president’s first naming of an Ambassador-designate to a foreign nation was of his good friend and bankruptcy lawyer David Friedman to Israel. Friedman had headed Trump’s Israel Advisory Committee and is a notable hard liner who supports the Israeli settler movement, an extreme right-wing political entity that is nominally opposed by existing U.S. government policy as both illegal and damaging to Washington’s interests. Beyond that, Friedman rejects creation of a Palestinian state and supports Israel’s actual annexation of the West Bank.

U.S. Ambassadors are supposed to support American interests but Friedman would actually be representing and endorsing a particularly noxious version of Israeli fascism as the new normal in the relationship with Washington.

Friedman describes Jerusalem as “the holy capital of the Jewish people and only the Jewish people.” Trump is already taking steps to move the U.S. Embassy there, making the American government unique in having its chief diplomatic mission in the legally disputed city. The move will also serve as a recruiting poster for groups like ISIS and will inflame opinion against the U.S. among friendly Arab states in the region. There is no possible gain and much to lose for the United States and for American citizens in making the move, but it satisfies Israeli hardliners and zealots like Friedman.

—  §  —

The Trump team’s animosity towards Iran is also part of the broader Israeli agenda.

Iran does not threaten the United States and is a military midget compared either to nuclear armed Israel or the U.S. Yet is has been singled out as the enemy du jour in the Middle East even though it has invaded no one since the seventeenth century.

Israel would like to have the United States do the heavy lifting to destroy Iran as a regional power. If Washington were to attempt to do so it would be a catastrophe for all parties involved but that has not stopped hardliners from demanding unrelenting military pressure on Tehran.

Donald Trump is not even president yet but he advised Barack Obama to exercise the U.S. veto for the resolution condemning Israeli settlements that was voted on at the United Nations Security Council on Friday, explaining that “As the United States has long maintained, peace between the Israelis and the Palestinians will only come through direct negotiations between the parties, and not through the imposition of terms by the United Nations. This puts Israel in a very poor negotiating position and is extremely unfair to all Israelis.”

This is a straight Israeli line that might even have been written by Netanyahu himself. Or by the American Israel Public Affairs Committee (AIPAC), which fumed “AIPAC is deeply disturbed by the failure of the Obama Administration to exercise its veto to prevent a destructive, one-sided, anti-Israel resolution from being enacted by the United Nations Security Council (UNSC). In the past, this administration and past administrations have rejected this type of biased resolution since it undermines prospects for peace. It is particularly regrettable, in his last month in office, that the president has taken an action at odds with the bipartisan consensus in Congress and America’s long history of standing with Israel at the United Nations.”

Ah yes, the fabled negotiations for a two state solution, regularly employed to enable Israelis to do nothing while expanding their theft of Arab land and one wonders how Trump would define what is “fair to the Palestinians?” So we are already well into Trump’s adoption of the “always the victim argument” that the Israelis have so cleverly exploited with U.S. politicians and the media.

Not content with advising Obama, Trump also reportedly took the Palestinian issue one step further by directly pressuring the sponsoring Egyptians to postpone any submission of the resolution. Expecting to have a friendly president in the White House after January 20th, Egypt’s president Abdel Fattah al-Sisi complied on Thursday but the motion was reintroduced by New Zealand, Venezuela, Senegal and Malaysia on the following day. The resolution passed with 14 yes votes and a courageous U.S. abstention after Obama finally, after eight long years, developed a backbone.

Unfortunately, Trump’s interventions suggest that nothing critical of Israel will be allowed to emerge from the U.N. during his term of office. Referring to the U.N. vote, he said that “things will be different after January 20th.”

The United Nations resolution produced an immediate reaction from Israeli Firsters in Congress and the media, led by Senator Chuck Schumer and the Washington Post. The Post featured a lead editorial entitled The Obama Administration fires a dangerous parting shot and an op-ed The United States just made Middle East peace harder by no less a redoubtable American hero than Eliot Abrams. Look in vain for any suggestion of what might be construed as an actual U.S. interest in either piece.

It is all about Israel, as it always is.


“It is all about Israel, as it always is.”

—  §  —

The problem with Israel and its friends is that they are never satisfied and never leave the rest of us Americans alone, pushing constantly at what is essentially an open door. They have treated the United States like a doormat, spying on us more than any ostensibly friendly nation while pocketing our $38 billion donation to their expanding state without so much as a thank you. They are shameless.

Israel’s ambassador to the U.S. Ron Dermer has been all over American television sputtering his rage over the United Nations settlements vote. On CNN he revealed that Israel has “clear evidence” that President Obama was “behind” the resolution and he announced his intention to share the information with Donald Trump. Every American should be outraged by Israel’s contempt for us and our institutions. One has to wonder if the mainstream media will take a rest from their pillorying of Russia to cover the story.

For many years now, Israel has sought to make the American people complicit in its own crimes while also encouraging our country’s feckless and corrupt leadership to provide their government with political cover and even go to war on its behalf. This has got to stop and, for a moment, it looked like Trump might be the man to end it when he promised to be even-handed in negotiating between the Arabs and Israelis. That was before he promised to be the best friend Israel would ever have.

Israel’s quarrels don’t stay in Israel and they are not limited to the foreign policy realm. I have already discussed the pending Anti-Semitism Awareness Act, a bipartisan effort by Congress to penalize and even potentially criminalize any criticism of Israel by equating it to anti-Semitism. Whether Israel itself wants to consider itself a democracy is up to Netanyahu and Israeli voters but the denial of basic free speech rights to Americans in deference to Israeli perceptions should be considered to be completely outrageous.

And there’s more. Israel’s government funded lawfare organization Shurat HaDin has long been using American courts to punish Palestinians and Iranians, obtaining punitive damages linked to allegations regarding terrorist incidents that have taken place in Israel. Now Shurat HaDin is using our courts to go after American companies that do business with countries like Iran.

Last year’s nuclear agreement with Iran included an end to restraints on the Islamic Republic’s ability to engage in normal banking and commercial activity. As a high priority, Iran has sought to replace some of its aging infrastructure, to include its passenger aircraft fleet. Seattle based Boeing has sought to sell to Iran Air 80 airplanes at a cost of more than $16 billion and has worked with the U.S. government to meet all licensing and technology transfer requirements. The civilian-use planes are not in any way configurable for military purposes, but Shurat HaDin on December 16th sought to block the sale at a federal court in Illinois, demanding a lien against Boeing for the monies alleged to be due to the claimed victims of Iranian sponsored terrorism. Boeing, meanwhile, has stated that the Iran Air order “support(s) tens of thousands of U.S. jobs.”

So an agency of the Israeli government is taking steps to stop an American company from doing something that is perfectly legal under U.S. law even though it will cost thousands of jobs here at home. It is a prime example of how much Israel truly cares about the United States and its people. And even more pathetic, the Israel Lobby owned U.S. Congress has predictably bowed down and kissed Netanyahu’s ring on the issue, passing a bill in November that seeks to block Treasury Department licenses to permit the financing of the airplane deal.

The New Year and the arrival of an administration with fresh ideas would provide a great opportunity for the United States to finally distance itself from a toxic Israel, but, unfortunately, it seems that everything is actually moving in the opposite direction. Don’t be too surprised if we see a shooting war with Iran before the year is out as well as a shiny new U.S. Embassy in Jerusalem — to be built on land stolen from Palestinians, incidentally.

Trump might think he is ushering in a new era of American policy based on American interests but it is beginning to look a lot like the same old situation but only far worse — and Benjamin Netanyahu will be very much in the driver’s seat.



“The tail will be wagging the dog under Donald Trump.
Benjamin Netanyahu will be very much in the driver’s seat.”
— Philip Giraldi



Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Victoria lui Trump, motiv de ingrijorare pentru Romania – Cel mai negru scenariu pentru tara noastra


Victoria republicanului Donald Trump in cursa pentru Casa Alba ar putea avea efecte negative pentru Romania. Cel mai negru scenariu pentru tara noastra ar fi ca americanii sa-si retraga de tot sprijinul din regiune, iar noi sa ramanem inconjurati de o mare prorusa, sustine Andrew MacDowall, analist specializat pe zona Balcanilor si a Europei de Est.

El considera ca victoria lui Trump va fi un motiv de ingrijorare pentru tari ca Romania, care sunt puternic pro-atlantice si sceptice in ceea ce priveste intentiile Rusiei in regiunea noastra.

„In particular, Romania e nevoita sa astepte sa vada daca Administratia Trump va continua angajamentele in domeniul militar luate anterior de SUA”, a explicat Andrew MacDowall, analist specializat pe zona Balcanilor si a Europei de Est si editorialist la publicatii precum Politico si The Guardian, intr-o declaratie acordata Ziare.com.

Tara noastra are o colaborare stransa in acest sector cu Alianta Nord-Atlantica, condusa de Statele Unite, iar dintre cele mai importante proiecte amintim scutul de la Deveselu si brigada multinationala a NATO.

Ce se poate intampla in regiune dupa victoria lui Trump: Care sunt scenariile

In cel mai bun caz, retorica pro-Putin a lui Trump va produce o atenuare a tensiunilor din regiune sau va incuraja membrii NATO sa creasca cheltuielile in domeniul Apararii, considera Andrew MacDowall.

La polul opus, cel mai negru scenariu este cel in care presedintele SUA decide sa-si retraga de tot sprijinul pentru zona noastra, „lasand in urma o UE fragmentata si lovita de criza, care trebuie sa infrunte Rusia insistenta, caz in care Romania poate ajunge sa aiba granite cu doi sateliti rusesti – Moldova si Bulgaria – fara a mai avea garantia protectiei NATO, respectiv a SUA”, ne-a explicat analistul.

Avand in vedere acest context geopolitic, nu e momentul pentru masuri populiste

L-am intrebat pe Andrew MacDowall cum ar trebui sa se adapteze economia Romaniei la schimbarile din regiune si de la nivel mondial.

Analistul a tinut sa precizeze ca „e putin ingrijorat” de masurile populiste luate in ultima vreme (cresteri de salarii pentru bugetari) si de relaxare fiscala (PSD a propus eliminarea a peste 100 de taxe, dar legea a fost intoarsa in Parlament de presedintele Klaus Iohannis).

Mai ales in conditiile in care social-democratii dau semne ca le vor accelera daca vor ajunge din nou la putere, in urma alegerilor din decembrie.

In plus, Andrew MacDowall sustine ca toate aceste masuri populiste au impins Romania pe drumul de a incalca Tratatul de la Maastricht, in ceea ce priveste limita de deficit bugetar, de 3%, pe care aproape sigur o vom depasi in 2017. Si asta in conditiile in care, in acest moment, stam bine la nivel macro.

Dar in conditiile in care noul context geopolitic ar putea aduce schimbari semnificative in regiune, Romania ar putea fi prinsa din nou pe picior gresit in cazul in care se intampla ceva la nivel mondial.

„Daca economia globala va incetini semnificativ sau va intra in recesiune – acest lucru era foarte probabil chiar si inainte de votul pentru Brexit si inainte de victoria lui Trump – atunci economia Romaniei va fi afectata.

Cresterea va frana puternic, deficitul va creste si mai mult si Romania va fi fortata sa implementeze masuri pro-ciclice, de inasprire fiscala, care vor exacerba declinul economic si vor putea conduce la recesiune. Asta s-a intamplat si in 2009, asa ca ma intreb: Romania si-a invatat lectia?”, puncteaza Andrew MacDowall.

O raza de speranta

Analistul are totusi incredere in economia Romaniei, care e una dintre cele mai promitatoare din Europa Centrala si de Est.

El arata ca tara noastra e o piata mare, avem institutii din ce in ce mai robuste, o economie diversificata si o localizare strategica.

„Iar pentru a beneficia la maximum de toate acestea, e important pentru Romania ca sa aiba o disciplina fiscala mai mare, sa continue privatizarea marilor companii de stat si sa mentina independenta institutiilor”, a incheiat Andrew MacDowall.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Domnul acela înalt de la Cotroceni nu a reuşit să penetreze prea mult societatea românească, nu a convins anumite grupuri şi nu a adus pacea socială. Deci?


Popor idiot, înapoiat şi intolerant, numai bun de luat şuturi progresiste în bot – aşa ne consideră unii şi alţii, pentru că nu ne pupăm cu LGBT-iştii, nu ne simţim vinovaţi faţă de musulmanii ce ne-au omorât, luat în robie şi jefuit sute de ani, avem încă idei şi iniţiative. Şi, moda zilei, imprimată de la cel mai înalt nivel (citat din dosarul Black Cube) e să fie luaţi românii, mai corect majoritatea nesupusă încă a acestora (de ce credeţi că e nevoie de islam, care chiar supunere înseamnă?), la şuturi în diverse părţi anatomice, dar cu precădere în zona capului şi cea mediană.

Mă gândesc la mulţi, dar, dacă ar fi să-i amintesc numai pe cei care s-au afirmat în ultima vreme, nu-i putem omite pe Vremelnicul chiriaş de la Cotroceni, pe Pruna (zisă Teleagă) de la justiţie, pe arhanghelul vopsit al democraţiei, decanul de la şcoala de partid şi de stat, „profesorul” Pârvulescu şi pe „specialistul în Evul Mediu”, Dan Tăpălagă. Evident sunt şi alţii, că somnul raţiunii naşte mulţi monştri.

Despre primii trei şi despre „cum cred ei că democraţia este prea complicată pentru a fi lăsată pe mâna poporului” (vorba lui Adrian Pătruşcă) am scris recent.

Iată însă că îl pune necuratul pe domnul „Să cheltuim câteva milioane de euro că vilele astea nu-s la înălţimea mea” (mă iertaţi, domnu’, dar de când cu zicerile dvs. „epocale” încep să nu vă mai reţin numele din buletin) să recidiveze şi să continue să se dezbrace în public, combătând spusele cancelariei prezidenţiale, cum că ar fi fost greşit interpretat în zicerea privind „fanaticii religioşi” ai căsătoriei bărbat-femeie şi chiar dezvoltând zicerea anterioară. Iar dezvoltările, emanate din balta, nu din puţul, gândirii sunt două.

În prima ne anunţă: nu cred că este o temă care a penetrat societatea românească. Serios? Trec peste folosirea riscantă a verbului „a penetra” (probabil era cu gândul în altă parte) atunci când e vorba de oameni şi ajung la întrebările, reacţionare, evident: Despre care societate are date că nu este penetrată? Din România? Din Franţa socialistă şi prietenă? Din Turcia iubită? Din America aproape comunistă? Din Bao-Bao (unde ce mişto e să duci cu soţia!)? Şi de unde ştie? Care este studiul? Unde este cercetarea sociologică, care să ne lămurească şi pe noi, nu numai pe înălţimea sa?

Au semnat, în perioada stabilită de lege şi într-o organizare cu mijloace financiare reduse – adunarea semnăturilor s-a făcut gratis, pe bază de voluntariat real, nu ca la partide – 3 milioane. Puteau fi, e clar, mai mulţi. Dar şi aşa, 3 milioane sunt cam 20 % din populaţia aflată între graniţele României. Şi nu s-a intrat în toate casele, nu au ajuns voluntarii la toţi românii. Nu a fost timp. Şi când colo ce să vezi, tehnic aflăm că este o chestie de penetrare! (Asta ca să nu facem un referendum şi să aflăm că de fapt cei ce au o idee asemănătoare sunt chiar majoritatea românilor.)

Şi mai zice, cetăţenul „cu paltonul nervos de la Cotroceni”, că cei 3 milioane nu au reuşit să convingă anumite grupuri. Care grupuri? Grupul LGBT? Grupul „Prietenii Cotroceniului”? Grupul Soros? Grupul marxist-leninist? Sendero Luminoso? Prietenii pedofili ai lui Hillary? Clienţii fundaţiei Clinton? Grupul „o fată mai găseşti, dar un prieten greu”? Din păcate, cetăţeanul amintit mai sus nu ne-a dat şi date în acest sens, deci putem doar fantaza.

Şi dacă a penetrat totuşi, chiar aşa fără bani şi cu voluntari păduchioşi, vreo 20 % în societate în câteva luni de adunare de semnături, cum se cheamă asta? Penetrare parţială? Penetrare întreruptă? Sau poate radicalizare înaintea porţilor Cotroceniului? Sper că, într-o sesiune viitoare de dezvăluiri despre ce se discută pe la Cotroceni, domnul/tovarăşul în cauză să reuşească să ne penetreze, na că m-am molipsit şi eu, deci corectură: să ne lumineze mai adânc.

A doua zicere sună aşa: …. ceea ce niciodată nu se poate obţine prin vot este pacea socială!

Oauuu! În ce teme profunde intrăm! Pacea socială! (Ştiaţi că invadarea programată cu musulmani a Occidentului se face în numele aceleiaşi păci sociale? Că, cică, dacă se amestecă rasele nu vor mai fi conflicte?!)

Acum să traducem: Cum pacea socială este idealul luminos al omenirii, nu mai are, deci, sens să votăm pentru că aşa ne învrăjbim.

Asta dacă nu ştii istorie! Comunismul, după câteva zeci de milioane de morţi şi alte sute de milioane de vieţi distruse (dar ce contează când ai aşa un ideal măreţ în faţă cum are astăzi soţul doamnei profesor), realizase pacea socială cu tot cu vot. Şi dacă o realizase, dacă social vorbind trăiam într-o armonie perfectă, oare de ce, la îndemnul profesorilor de democraţie, a trebuit să-l schimbăm cu un socialism vopsit în capitalism (ne-au minţit oare?), care se dovedeşte un alt comunism? Contrar a ceea ce se spune astăzi despre vot, în comunism acesta nu coroda pacea socială, ba din contră. Se vota în linişte, disciplinat, responsabil. Rezultatele erau întotdeauna cele aşteptate. După, toată lumea fericită la coadă la pui sfrijiţi; tovarăşul închina un pahar de şampanie cu soţia şi pretenii la o chermeză.

Şi, pe urmă, votul l-a inventat aristocraţia retrogradă, sau revoluţionarii de ieri ai stângii luminate? A devenit votul reacţionar? Sau, ca să mă întorc la formularea lui Pătruşcă (uşor modificată), democraţia e prea complicată pentru ca să o lăsăm pe mâna voastră, nătărăilor!

Ne mai spune neînduplecatul proprietar de case: Nu cred că sunt într-o poziţie stranie şi nici românii nu au crezut asta, altfel nu m-ar fi ales din capul locului, dar cred că este foarte important să avem grijă cu astfel de iniţiative.

Păi, înainte de alegeri, nici nu ne-a spus cam ce idei are în legătură cu votul, democraţia, familia. Torcea lent în poala românilor (poate prea lent?), ca un motan cuminte, care nu-şi dorea decât să stea puţin pe cuptorul de la Cotroceni.

Şi dacă, în plus, ne gândim că la turul întâi de la alegerile din 2014 a obţinut numai 2,88 milioane de voturi (sub 3 mil), deci mai puţin decât semnăturile adunate pentru schimbarea constituţiei, şi că a câşigat mai ales cu ajutorul prostiilor de final ale guvernului Ponta, am putea spune că nici domnia sa nu a penetrat prea tare, sau până la capăt şi nici nu a convins anumite grupuri. Deci nici votul ăla nu s-ar prea pune, mai ales că nu a adus nici pacea socială, ba din contră. Şi dacă votul nu se pune (după mai noua teorie politică progresistă), nu înseamnă asta că nici alegerea preşedintelui din 2014 nu ar trebui să se pună?

Doct, dar evident incult, habar neavând despre ce a fost cu adevărat Evul Mediu, despre bogăţia culturală şi ideatică a acestuia, despre arta, literatura, arhitectura acestuia, despre oamenii acestuia, despre faptul că atunci s-au născut multe universităţi vestice, sau tot din el (nu după el) a pornit Renaşterea, repetând formulările de la cursul de socialism ştiinţific şi spălăturile stomacale ale marximului cultural, domnul Dan Tapalagă zice că, cu astfel de iniţiative, noi românii suntem în Evul Mediu, în mintea lui un soi iad întunecat plin de pucioasa religiei, ba prea fierbinte, ba prea îngheţat. Atâta ştie, atâta poate. Că nici Soros, drăcuşorul acela poznaş, care stă tolănit prin mintea lui şi a celorlalţi, le forjează gândurile şi le dictează cuvintele, nu ştie mai mult. Asta aşa, ca consolare!

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Maresalul Antonescu în faţa istoriei şi a veşniciei româneşti




În faţa Dumnezeului strămoşilor noştri, în faţa istoriei şi a veşniciei româneşti, mi-am luat azi răspunderea de a smulge prin onoare dreaptă ceea ce ne-a fost cotropit prin silnică umilire şi trădare, hotărând să pornesc lupta sfântă de redobândire a drepturilor Neamului.
În ceasul când popoarele îşi torc istoria pe câmpuri de bătae, când drepturile se cuceresc în flacăra jertfei, iar civilizaţia se plămădeşte din sângele veacurilor, Poporul Românesc nu poate privi cu braţe nevolnice şi suflet golit măreţul vârtej al onoarei Neamurilor.
Raclele strămoşilor, crucile martirilor şi drepturile copiilor noştri ne poruncesc să ne scrim cu propriul sânge dreptul la onoare, spălând cu acelaş sânge pagina nedreaptă înscrisă anul trecut în istoria noastră, nu de Neamul Românesc însuşi, ci de trădătorii lui.
În numele credinţei creştineşti, al drepturilor româneşti şi pentru viitorul vostru neînfricat,


Vă chem la luptă,
La lupta sfântă, în contra prăvălitorilor civilizaţiei şi bisericii, ai dreptăţii şi propriilor noastre drepturi.
La lupta sfântă pentru neam şi pentru Rege.
La lupta mare şi dreaptă alături de marea Naţiune Germană, pentru dreptatea viitorului omenesc.


La 6 Septemvrie 1940, Destinul îmi aşezase pe cuget povara istovitoare a unei ţări sfâşiate şi descompuse.
Am jurat să nu abdic o singură clipă dela sfintele drepturi şi de la porunca demnităţii româneşti.
M’am trudit să şes sufletele, să unesc puterile, să adun toată munca românească pentru ca să pot păstra şi reînălţa Neamul.
V’am cerut să-mi dăruiţi nădejdea voastră, încrederea voastră, făgăduindu-vă să lupt pentru reînălţarea Patriei. Şi m’aţi ascultat.
Dumnezeu m’a ajutat ca un an numai dela prăbuşirea graniţelor – anul umilirei, al suferinţei şi învăţăturii româneşti – să pot îndrepta din nou Neamul nostru pe calea luptei şi sfintelor drepturi strămoşeşti.
Am purtat deajuns pe braţele mele sbuciumate frământatele ruine ale României scumpe şi mari, – prăvălită de greşala noastră şi trădarea unora. Am tăcut deajuns sbuciumul şi lupta mea pentru drepturile României de totdeauna, ale României pentru care luptasem altădată.
A sosit vremea să-mi împlinesc jurământul.
Pornim la luptă.
În acest ceas de încercare, jur să vă aduc la biruinţa sfinşirii drepturilor noastre asupra bătrânei Moldove, să fac din nou din pământul Basarabilor vatra morţilor şi leagănul copiilor noştri şi din codrii Bucovinei straja nepieritoare a gloriei româneşti.
Mulţumesc Domnului că m’a învrednicit să sparg atât de repede cătuşele roşii ale anarhiei şi pradei cotropitoare, contribuind astfel şi la măreaţa luptă de înoire a civilizaţiei pe care o duce în Europa Germania Marelui Adolf Hitler şi Italia Ducelui.
Îi mulţumesc în numele Naţiunei noastre geniului creator al lumii noui, Fuhrerului Cancelar Adolf Hitler, că a înţele cu atâta dreptate nedreptatea făcută unui popor loial – care a luptat şi va lupta veşnic pentru sfânta lui unitate – dându-i Poporului Român mândria unei lupte puternice şi curajoase nu numai pentru reclădirea drepturilor naţionale, dar şi împotriva celui mai mare duşman al omenirii: bolşevismul.
Legaţi în jertfa pentru idealul nou şi mare al lumii în plămădire, Românii îşi vor recăpăta drepturile prin fapta lor de credinţă, prin lupta lor de onoare pentru civilizaţia lumii, alături de Marele Popor German.


În viaţa oamenilor ca şi a Naţiunilor vin ceasuri de desnădejde peste ceasuri e furtună, care lasă locul luminii şi înălţării.
Dumnezeu ne-a dat ani grei de încercare cruntă.
Ne-a deschis drum de furtună spre zori de înălţare.
Să-l urmăm cu încredere, Români.
Cu gândul ţintă la drepturile Neamului,
Cu sufletul lipit pe crucile eroilor şi martirilor trecutului,
Cu trupul înfipt în glia copiilor noştri.
Să pornim la luptă, Români.
Să zidim cu trupurile noastre un nou altar Neamului şi să lăsăm urmaşilor noştri gloria pământului strămoşesc.

Pentru Rege, pentru Ţară.
Ca să răsbunăm nedreptatea.
Ca să întemeiem lumea nouă.
Ca să cinstim numele de Români.
Cu Dumnezeu înainte.
Răsboiul Sfânt a început!



V-am făgăduit din prima zi a noii domnii şi a luptei mele naţionale să vă duc la biruinţă.
Să şterg pata de dezonoare din carte Neamului şi umbra de umilire de pe fruntea şi epoleţii voştri.
Azi a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta pentru vetrele şi altarele româneşti de totdeauna.

Vă ordon:

Treceţi Prutul.
Zdrobiţi duşmanul din răsărit şi miazănoapte.
Dezrobiţi din jugul bolşevismului pe fraţii noştri cotropiţi.
Reîmpliniţi în trupul ţării glia străbună a Basarabilor şi Codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele şi plaiurile voastre.


Plecaţi azi pe drumul biruinţelor lui Ştefan cel Mare ca să cuprindeţi cu jertfa voastră ceea ce au supus strămoşii noştri cu lupta lor.
Înainte !
Fiţi mândri că veacurile ne-au lăsat aici strajă dreptăţii şi zid de cetate creştină.
Fiţi vrednici de trecutul românesc…


Veţi lupta cot la cot, suflet de suflet, lângă cea mai puternică şi glorioasă a lumii.
Îndrăzniţi să vă măsuraţi vitejia şi să vă dovediţi mândria camarazilor noştri.
Ei luptă pe pământul moldovean pentru graniţele, noaste şi pentru dreptatea lumii.
Fiţi vrednici de cinstea pe care v-a făcut-o istoria, armata marelui Reich şi neîntrecutul ei comandant Adolf Hitler.


Să luptaţi pentru gloria neamului.
Să muriţi pentru vatra părinţilor şi a copiilor voştri.
Să cinstiţi prin vitejia voastră amintirea lui Ştefan cel Mare şi a lui Mihai Vodă, a martirilor şi eroilor căzuţi în pământul veşniciei noastre cu gândul înainte5 la dumnezeu.
Să luptaţi pentru dezrobirea fraţilor noştri, a Basarabiei şi Bucovinei, pentru cinstirea Bisericilor, a vieţii şi căminelor batjocorite de către păgânii cotropitori.
Să luptaţi pentru a ne răzbuna umilirea şi nedreptatea
V-o cere Neamul, Regele şi generalul vostru.


Izbânda va fi a noastră.
La luptă !
Cu Dumnezeu înainte!

Comandant de Căpetenie al Armatei
General Ion Antonescu – sursa: Soim Press

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Iohannis, „individul” și arama


Trebuie să fie mult stres la Cotroceni. Cred că de la unde și câmpuri. Asta ar putea fi una dintre explicațiile faptului că președintele este, cu fiecare ieșire în plus în fața presei, tot mai zbârlit, mai neprotocolar,  mai impropriu rangului.

O altă explicație este, însă, și natura profundă a omului Iohannis. Nu-mi ies din minte trei secvențe, ca trei tușe groase de portretist, ce ni-l conturează pe actualul președinte în dominantele sale involuntar caricaturale:

  1. Scena bătutului din călcâie când se dă jos din automobil. Desigur, o face ca să-și ajusteze ținuta: pantalonii să nu rămână sumeși, sacoul să nu prezinte cute, cravata să nu fi alunecat într-o parte. Tăișurile gestului, însă, și sacadatele mișcări din brațe, cap și umeri ce-l însoțesc, indică un comportament cazon intrat în sânge. Ordine, disciplină, aliniere. Dar tot comportament cazon înseamnă și judecăți de genul „cine nu gândește ca mine este dușmanul meu”, „o mână spală pe alta și amândouă obrazul”, „dorințele șefului trebuie înțelese din priviri” și multe alte ziceri cu aplicabilitate subterană în managementul discreționar al crizelor de guvernare.
  2. Scena paltonului aruncat pe capota mașinii (https://www.youtube.com/watch?v=3rs_uboe2RE). Ne devoalează un personaj visceral, impulsiv, năzuros, râzgâiat, ostentativ autoritar, care, în situații care îl iau pe nepregătite, improvizează mediocru.
  3. Scena „ghinion”. Întrebat de ce alți profesori nu-și pot cumpăra 6 case din salariul de profesor, candidatul (pe atunci) la președinție a răspuns grăbit, iritat și cu ironia șchioapă a celui complet lipsit de simțul umorului: „ghinion”. „Cine, EI au ghinion”? a întrebat reporterul. Și atunci, priviți grimasa domnului Iohannis realizând ce prostie i-a ieșit din gură (https://www.youtube.com/watch?v=rG76A0k8OQQ), viitorul președinte a răspuns cu noduri și complet stupid, după o eclipsă de spontaneitate: „nu, eu am ghinion”!

Cel mai recent exemplu de „zbârlire viscerală” furnizat de Klaus Iohannis s-a petrecut ieri, într-o scurtă și penibilă referire la Călin Popescu Tăriceanu:

“Cu acest individ ne-am lămurit, are un discurs anti-justiţie şi vrea să scape de justiţie. Şi spun foarte bine individ pentru că mi-e greu să cred că un întreg partid este împotriva justiţiei. Eu cred că acest individ nu vrea să se scape doar pe el, ci şi o gaşcă de câţiva prieteni. Vom vedea cine va ajunge în Parlament în perioada următoare”.

Contrar intenției sale de a transmite forță și superioritate, domnul Iohannis și-a dovedit limitele de  staroste arțăgos. Numindu-l „individ” pe al doilea om în statul pe care îl conduce, s-a descalificat în primul rând pe sine. Apoi formularea „nu vrea să se scape doar pe el” te face să te gândești mai degrabă la un laxativ decât la o evadare în grup din mâinile justiției. Acestea sunt, din păcate, distincția și limba româna ale președintelui nostru!

Care președinte ne dă de înțeles și că el știe în avans care vor fi parlamentarii ALDE ce se vor pricopsi, în perioada următoare, cu dosare penale. De la cine și cu ce drept a aflat el care va fi agenda DNA de puneri sub acuzare și arestări preventive? Paranormal, nu?

Oamenii sunt contestabili! Adică oricui, oricând, i se poate găsi ceva generator de reproșuri. Politicienilor, cu atât mai mult. Nu sunt deci mirat că în ultima perioadă anumite forțe din țară îi pun în cârcă lui C.P. Tăriceanu tot felul de păcate, unele chiar încadrabile penal. Ca să fie samarul mai greu. Doar vin alegerile…

Ce mă intrigă, însă, la domnul Iohannis, cu vehemența sa de a-i critica pe unii ce nu-i suflă în pânze, sunt personajele  pe care dânsul, în contrapondere, le susține, cu criterii (cum altfel?) infailibile.

Domnul Iohannis, de pildă, uzează de tot felul de aluzii și formulări direcționate iscusit spre a o sprijini pe doamna Kovesi să iasă cu bine din scandalul care o are drept protagonistă. Consideră că nu există indicii de plagiat deci nici temeiuri pentru a-i cere demisia ori o autosuspendare. Mai mult, solicită Procurorului General rezolvarea cu celeritate a acestui caz și (dacă va fi cazul, cu tonul că „trebuie să fie cazul”) repararea urgentă a imaginii șefei DNA.

O altă persoană exemplară în viziunea domnului președinte este Raluca Prună. Deși moțiunea simplă împotriva ei a trecut cu un scor zdrobitor, domnul Iohannis nu vede motive suficiente pentru demisia sau demiterea acesteia.

Domnul Tăriceanu, așadar, e rău, în vreme ce doamnele Kovesi si Prună sunt bune. Ca să nu mai vorbim de domnul Cioloș care e perfect!

Cu partizanatele sale stridente, cu un limbaj în ultima vreme tot mai ascuțit și înveninat, țâșnit din străfunduri teutone și direcționat spre inamici mai slabi ca el, domnul Iohannis ne lasă să zărim sub pojghița de aur a obrazului său de șef de stat, tot mai dese reflexe arămii de primar de urbe provinciala.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

De l’invasion migratoire à la guerre civile

Le Professeur Roberto de Mattei a écrit un article pour le site „Correspondance européenne”: „Europe : de l’invasion migratoire à la guerre civile”. Un plan organisé visant à la déconstruction et la tribalisation de l’Europe est la finalité du processus révolutionnaire. Le nihilisme, l'”abîme du chaos”, le „néant armé” selon la formule de Mgr Gaume en est le but et le moyen. Rappelons que l’ordre maçonnique par le chaos  est une devise de la franc-maçonnerie.

De l’invasion migratoire à la guerre civile

Désormais, même les plus réticents commencent à ouvrir les yeux. Il existe un plan organisé pour déstabiliser l’Europe via l’invasion migratoire. Ce projet vient de loin. Depuis les années 80, dans le livre De l’utopie du progrès au règne du chaos (L’Age d’Homme, Lausanne 1993), je décrivais ce projet à travers les mots de certains de ses «apôtres», comme l’écrivain Umberto Eco et le cardinal Carlo Maria Martini.

Eco écrivait: «Aujourd’hui, en Europe nous ne sommes pas face à un phénomène d’immigration. Nous sommes confrontés à un phénomène migratoire (…) et comme toutes les grandes migrations, il aura comme résultat final une réorganisation ethnique des terres de destinations, un changement inexorable des mœurs, une hybridation imparable qui changera statistiquement la couleur de la peau, des cheveux, des yeux, des populations».

Le cardinal Martini, pour sa part, estimait nécessaire «un choix prophétique» pour comprendre que «le processus migratoire en cours depuis le Sud de plus en plus pauvre vers le Nord de plus en plus riche est une grande opportunité éthique et civile pour un renouveau, pour inverser le cours de la décadence du consumérisme en cours en Europe occidentale».

Dans cette perspective de «destruction créatrice», je commentais: «ce ne serait pas les immigrés qui devraient s’intégrer dans la civilisation européenne, mais ce serait au contraire l’Europe qui devrait se dés-intégrer et régénérer grâce à l’influence des ethnies qui l’occupent (… ) C’est le rêve d’un désordre créateur, d’un choc semblable à celui qui donna une nouvelle vie à l’Occident à l’époque des invasions barbares pour générer la société multiculturelle du futur».

Le plan était, et reste, celui de détruire les Etats-nations et leurs racines chrétiennes, non pas pour construire un Super-Etat, mais pour créer un non-Etat, un horrible vide, où tout ce qui a l’apparence du vrai, du bon, du juste, est englouti dans l’abîme du chaos.La postmodernité, c’est cela: non pas un projet de «construction», comme l’avait été la pseudo-civilisation née de l’humanisme et des Lumières, et qui a débouché sur les totalitarismes du XXe siècle, mais une utopie nouvelle et différente: celle de la déconstruction et de la tribalisation de l’Europe. La finalité du processus révolutionnaire qui depuis de nombreux siècles attaque notre civilisation est le nihilisme; le «néant armé», selon l’heureuse formule de Mgr Jean-Joseph Gaume (1802-1879).

Les années ont passé et l’utopie du chaos s’est transformée dans le cauchemar que nous vivons. Le projet de désintégration de l’Europe, décrit par Alberto Carosa et Guido Vignelli dans leur étude documentée L’invasione silenziosa. L’“immigrazionismo”: risorsa o complotto? (Rome 2002), est devenu un phénomène historique. Ceux qui dénonçaient ce projet étaient qualifiés de «prophète de malheur» Aujourd’hui, nous nous entendons dire que c’est un processus irréversible, qui doit être «gouverné», mais qui ne peut pas être freiné. On disait la même chose du communisme dans les années soixante-dix et quatre-vingt du XXe siècle, jusqu’à ce qu’arrive la chute du mur de Berlin, pour démontrer que rien n’est irréversible dans l’histoire, sauf peut-être l’aveuglement des «idiots utiles». Parmi ces idiots utiles il faut certainement compter les maires de New York, Paris et Londres, Bill de Blasio, Anne Hidalgo et Sadiq Khan, qui le 20 Septembre, à l’Assemblée générale des Nations Unies, dans une lettre au New York Times, intitulée Our immigrants, our strenght (Nos immigrants, notre force), ont lancé un appel à «prendre des mesures décisives pour garantir les secours et un refuge sûr aux réfugiés fuyant les conflits et aux migrants fuyant la pauvreté».

Les centaines de milliers d’immigrés qui arrivent sur nos côtes ne fuient ni les conflits, ni la misère. Ce sont des jeunes hommes en excellente santé, d’apparence soignée, sans aucun signe de blessure ou de malnutrition, comme cela arrive à ceux qui viennent de zones de guerre ou de faim. Le coordinateur de l’anti-terrorisme de l’Union européenne, Gilles de Kerchove, parlant le 26 Septembre au Parlement européen, a dénoncé une infiltration massive d’ISIS parmi ces immigrés. Mais même si, parmi eux, les terroristes étaient une infime minorité, tous les clandestins qui débarquent en Europe sont porteurs d’une culture antithétique à celle chrétienne et occidentale. Les migrants ne veulent pas s’intégrer en Europe, mais la dominer, sinon avec des armes, à travers les ventres de leurs et de nos femmes.

Là où ces groupes de jeunes hommes musulmans s’installent, les femmes européennes deviennent enceintes, de nouvelles familles «mixtes», soumises à la loi du Coran se forment, les nouvelles familles réclament à l’Etat des mosquées et des subsides économiques. Cela se fait avec l’appui des maires, des préfectures et des paroisses catholiques. La réaction de la population est inévitable et dans les pays ayant un taux élevé d’immigration comme la France et l’Allemagne, elle est en train de devenir explosive. «Nous sommes au bord d’une guerre civile», a déclaré Patrick Calvar, chef de la DGSI, la Direction générale de la sécurité intérieure française, devant une commission parlementaire (Le Figaro, 22 Juin 2016).

Le gouvernement allemand, pour sa part, a élaboré un «plan de défense civile» de 69 pages, qui appelle la population à faire des stocks de nourriture et d’eau et à «se préparer de manière appropriée pour un événement qui pourrait menacer notre existence» (Reuters, 21 Août 2016).

Qui sont les responsable de cette situation? Il faudrait les chercher à plusieurs niveaux. Il y a bien sûr la classe dirigeante postcommuniste et soixanthuitarde, qui a pris en main les rênes de la politique européenne; il y a des intellectuels qui ont élaboré des théories déformées dans les domaines de physique, de la biologie, de la sociologie, de la politique; il y a les lobbies, la franc-maçonnerie, les potentats financiers, agissant parfois dans l’obscurité, parfois en plein jour.

On connaît, par exemple, le rôle du financier George Soros et sa fondation internationale Open Society. A la suite d’une attaque de hacker, plus de 2 500 courriels ont été volés au serveur du magnat américano-hongrois et diffusés sur Internet, via le portail DC Leaks. De la correspondance privée soustraite à Soros émerge son financement d’activités subversives dans tous les domaines, de l’agenda LGBT aux mouvements pro-immigration. À partir de ces documents, Elizabeth Yore, dans une série d’articles sur The Remnant, a démontré le soutien de Soros, directement ou indirectement, également au pape Bergoglio et à certains de ses plus proches collaborateurs, comme le cardinal Oscar Andres Rodriguez Maradiaga et l’archevêque Marcelo Sanchez Sorondo.

Entre George Soros et le Pape François, une convergence stratégique objective apparaît. La politique de l’accueil, présentée comme la «religion des ponts» par opposition à la «religion des murs», est devenue le leitmotiv du pontificat de François, au point que certains se demandent si son élection n’a pas été favorisée justement dans le but d’offrir aux artisans de l’invasion migratoire l’«endorsment» moral dont ils ont besoin. Ce qui est certain, c’est qu’aujourd’hui, la confusion dans l’Eglise et celle dans la société vont de pair. Le chaos politique prépare la guerre civile, le chaos religieux ouvre la voie aux schismes, qui sont une sorte de guerre civile religieuse.

L’Esprit Saint, auquel les cardinaux ne correspondent pas toujours dans le conclave, ne cesse pourtant pas d’œuvrer, et alimente désormais le sensus fidei de ceux qui s’opposent aux projets de démolition de l’Eglise et de la société. La Divine Providence ne les abandonnera pas. (Roberto de Mattei)

Source: Correspondance européenne

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Prietenii domnului preşedinte

În   acest weekend televiziunile “de bine” ne-au prezentat cu mândrie imagini statice, cu domnul preşedinte Klauss Iohannis. Aflăm din comentarii şi observăm din imaginea foto că domnul şi doamna Iohannis împreună cu ei înişişi,  au fost,  toţi patru,  prin Parâng pe undeva,  unde  s-au fotografiat cu gazdele, cabanierul cu soţia şi copilul aferent. Cum în foto nu apare şi cabana, nu se  poate spune că domnul preşedinte a dorit să facă reclamă mascată  micului întreprinzător, dar sunt convins că undeva, pe uşa unei camera va scrie  de acum încolo “aici  a adăstat Măria sa Klauss Vodă”, spre veşnică pomenire. Văzând eu imaginea şi auzind ştirea, tare m-am ţuţurat cum că de ce a considerat domnul preşedinte să aflăm şi noi pe unde îi  umblă picioarele alea frumoase ale măriei sale Doamna Carmen. Ştirea m-a pus pe gânduri, cu atât mai mult cu cât prima profesoară a ţării era în pantaloni şi nu am mai putut admira prezidenţialii genunchi. Cineva mi-a spus că cică ar fi făcut public acest traseu, pentru a se convinge toată suflarea că este la curent cu zonele în care sunt inundaţii şi astfel urmând exemplul prezidenţial, să ferească zona  de Est a ţării. Domnul Iohannis este convins că românii stau cu ochii pe tv ca şi domnia sa şi de acolo îşi culeg informaţiile necesare traiului aşa că a vrut să îi informeze astfel – pe cei care încă nu ştiau – că dacă vor să aibă un weekend liniştit, să meargă unde a mers el, pas cu pas. Ce păcat că nu ne-a spus unde a fost şi acum câteva luni când toată lumea se întreba unde este,  mai ales după glumatătă cu Flota NATO.

E  posibil să fie aşa,  îl ştiu pe domnul preşedinte un om foarte grijuliu, foarte aproape de nevoile românilor,  căci tot ce trăieşte în ţara asta, râsul, ursul, îl preocupă. Dar eu tot nu cred că ar fi (numai) asta. Eu cred că domnul  preşedinte, sau mă rog, secţia Imagine a cancelariei a vrut să arate popolaţiei că mai există cineva în ţară, dacă nu chiar în lumea asta, care doreşte să facă poze cu cuplul prezidenţial, altcineva decât sepepiştii care îi însoţesc la plimbările cu bicicleta sau marathon. Cred eu că de fapt mesajul subliminal al imaginii este acela că domnul preşedinte, pe unde merge, îşi face noi prieteni şi este primit cu bucurie. M-aş fi aşteptat să văd ceva imagini video cu măriile lor  şi ultimii admiratori, dar mi-am dat seama că ar fi fost deja prea mult pentru bietele gazde  să zâmbească mai mult decât câteva secunde alături de norocoşii profesori. Dacă cineva ştie alt motiv pentru care a apărut pe post acea imagine,  să spună, eu mă chinui de 24 de ore să aflu şi nu am găsit. Acuma pentru că veni vorba de prietenii domnului preşedinte, am încercat să fac o listă cu prietenii cunoscuţi, sau declaraţi ai domnului, în afară de  moştenitorii Grupului Etnic German. Am crezut că o să umplu câteva foi, dar am găsit doar 3.

Primul pe listă sau cum se spune, primul venit, primul plecat, este domnul Antonescu Crin. El este cel care l-a adus în lumea bună, l-a uns vice apoi a căzut şi şi-a rupt partidul de la brâu în jos. Al doilea prieten al domnului preşedinte despre care am aflat,  este cineva pentru care s-a scris un cântec intitulat “no name, no face, no number”  pentru că nimeni nu ştie cine e, tot ce se ştie despre el este că are ceva vile prin Miami unde îşi face domnul preşedinte vacanţele singur, adică cu soţia.  Unii oameni răi spun că acesta nu ar exista, că există doar vila, câştigată la Loteria Viz(it)elor, că doar e om norocos, dar eu nu cred. Al treilea prieten al domnului preşedinte despre care am aflat, era, că nu mai este, deoarece  s-a retras, dar nu ca Antonel,  ci definitiv din lumea noastră, un patron din Sibiu. Lumea spune că prietenul domnului preşedinte s-ar fi sinucis pentru că i se deschisese un dosar penal, pentru conducere în stare de ebrietate. Dacă e aşa, atunci eu nu cred că era prieten cu familia prezidenţială.  Păi  în familia Iohannis dosarele stau ca ghirlandele, definitiv şi iremediabil şi ia uite ce frumos zâmbesc porumbeii, ai zice să îi bucură falsul şi uzul de fals. Eu refuz să cred că omul acela a fost măcar pe lângă anturajul domnului ăpreşedinte, dacă ăsta e motivul retragerii din viaţă. Norocoasa famile de prodesori nu putea avea aşa prieten.  Încercând să aflu dacă mai iezistă şi alţi prieteni prezidenţiali, am aflat că mai sunt câţiva care au dejunat sau s-au cafelit priin Cotroceni  unii au făcut rost de un dosar penal, alţii s-au certat cu fabrica de dosare penale, apoi au fost îndrumaţi către demisie. Nu mai dau nume, se ştie.  Unii spun că ar urma pe lista o persoană purtătoare de fuste, dar  nu se spune care. E mai palpitant aşa.

Oricum, după cum se vede, nu este de loc de bon ton să stai  prin preajma cucuvelei cotrocene, nici a celei mov, chiar dacă pagina de Facebook ne arată că ar fi un million şi jumătate gata să sară în foc pentru  dom profesor. Dacă e să ne luăm însă după ceea ce spun aceleaşi  gurile rele, sunt mai mulţi dispuşi să pună foc, decât să sară în el. Oricum, am priceput -zic eu- mesajul fotografiei de weekend.





Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Ocaua lui Cuza și ocara lui Klauss

La câte am aflat după 89 încoace despre eroii și înaintașii noștri nici nu știu dacă ceea ce auzisem inițial despre ei este adevărat, legendă sau ”dosar fabricat” ca cel al Olguței. Apropo, nu știu de ce face lumea atâta caz de dosarul  respectiv, că doar  madame Kovesi nu este nici prima, nici originală și nici perfectă în fabricarea dosarelor, știm toți că   de la Beria încoace, dosarul din falsuri se face. Despre Alexandru Ioan Cuza am aflat, după ce ani de zile am crezut că a fost mai curat ca Fecioara Maria și mai înțelept decât Solomon, că de fapt a fost și  puțin manipulat, puțin ajutat să ajungă unde a ajuns, cam ca domnul Klauss 160 de ani mai târziu, că el de fapt a fost împins acolo unde a ajuns, cu ajutor intern și extern, cu sprijinul unei loje  masonice, la fel ca și actualul, că îi plăceau mai mult decât trebuia femeile și că a acceptat să abdice,  fiind șantajat, mai mult decât amenințat, la fel ca și Mihai, dar  nu Viteazul,  dar și   ca toți cei care ajung în funcții politice în ziua de azi și își dau ”demisia de onoare”.  Ce am mai auzit despre el și nu sunt sigur că ar fi adevărat, dar așa se spune este că, văzând el că nu mai poate controla corupția și furturile  a decis să introducă o măsură unică, cu care să se măsoare băuturile, fie ele lapte, miere, bragă, sau vin. A considerat el că trebuie să existe o măsură în toate și cred că avea dreptate. A avut curajul să îi pedepsească pe toți cei care nu foloseau ocaua lui, ocaua lui Cuza. Unii spun că de aici i s-a tras, de la cei care nu mai puteau înșela și fura  din cauza lui, alții că de la cei care credeau că dacă l-au suit în barca lor, vor putea să își recupereze ”cheltuielile” făcute când au investit în el, cam așa cum și creditorii colegului lui Zgonea au crezut că își vor recupera banii după ce s-a suit pe tron. Și unii și alții au luat țeapă, deși Vlad Țepeș  dispăruse de mult.

Unii spun că la fel face si domnul Klauss, îi pedepsește pe toți cei care nu folosesc ocaua lui. Dacă  vezi ce i s-a întâmplat  lui Olguța Vasilescu, Ponta și altor colegi de partid,  ai fi tentat să crezi că așa e, că are o oca și numai una. Dar dacă ne uităm însă  la plagiatul lui Kovesi și la casele din Sibiu, constatăm că pe lângă ocaua cu care cântărește falsul și uzul de fals al lui Ponta și chiar plagiatul acestuia, mai are o oca, personală, cu care cântărește falsul și uzul de fals din procesul propriu și plagiatul din doctoratul lui Kovesi. Din câte se vede, domnul Klauss are nu una, ci două ocale, una pentru inamici și alta pentru acoliți. Și se pare că cel puțin o parte din ”creditorii” lui își recuperează investițiile, dar numai cei externi. Cei interni  o cam fură, iar  Oprea, MRU, Blaga știu cum.

Mă întreb ce va scrie despre asta istoria și cu ce va intra Klauss în legendă? Cu plimbările, cu gesturile de prost gust, cu toaletele primei profesoare, cu aroganța, cu discursurile, cu trădările sau cu ocara?


Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Somnul #colectiv naște ignoranță

Nu mai este mult și sosește ziua comemorării unui an de la tragedia din Clubul Colectiv. Timpul trecut de atunci și până acum, în loc să permită lămurirea circumstanțelor sinistrului eveniment, n-a făcut decât să consolideze suspiciunile apărute din capul locului. Arătam în paginile cotidianului nostru, la doar câteva zile după tragedie, înainte de demisia premierului Victor Ponta și desemnarea ca șef al Executivului a lui Dacian Cioloș, că există multe indicii care împing raționamentul lucid către ipoteza unui atentat cu un scop precis, parte a unui scenariu complex.

Arătam la acea vreme: „Un principiu mai puțin cunoscut spune că, atunci când consecințele unui eveniment oricât de grav, care părea la început să fie sub semnul întâmplării, sunt deosebit de importante pentru un scenariu aflat în desfășurare, evenimentul este parte din scenariu și nu este de natură aleatoare. Pentru că Scenariul „Guvernul Lui” este în desfășurare de la începutul anului 2015, eu m-aș întoarce la ceea ce s-a întâmplat cu adevărat la Clubul Colectiv. Când o întâmplare serveşte perfect unui scop propus anterior evenimentului, întâmplarea nu mai este întâmplare, ci determinare!”

Șefii serviciilor de informații au cooperat din plin la scenariu, prin escaladarea dirijată a emoţiilor care au scos lumea în stradă, după care i-au strecurat lui Victor Ponta informaţia că Bucureştii s-ar putea transforma într-un Kiev. Normal, omul şi-a dat demisia. Victor Ponta nu este Bashar al-Assad! După guvernul Ponta, orice variantă ar veni va fi una perfect controlabilă, oricât de tehnocraţi sau politruci vor fi cei care vor alcătui guvernul, ei vor forma „Guvernul Lui”.

Peste cele arătate atunci, la cald, aveau să se adauge noi elemente care să confirme suspiciunile avute. Expertiza realizată la solicitarea Parchetului General a fost cum nu se poate mai clară în acest sens. După cum cotidianul nostru a prezentat imediat după redactarea lui, raportul de expertiză a concluzionat clar că „în urma simulărilor efectuate de experți pe machete la scară, în condiții similare celor din Club, nu s-a reușit reproducerea unor aspecte fundamentale în privința înțelegerii și elucidării a ceea ce s-a întâmplat, cu adevărat. Nu s-a reușit reconstituirea inițierii incendiului, nici a vitezei de propagare, nici a intensității acestuia și nici a efectelor sale. Practic, oricât de fidel s-ar fi străduit experții să respecte condițiile producerii tragediei, și au făcut-o foarte fidel, folosind aceleași materiale și reproducând aceleași condiții, nu au obținut aceeași dezvoltare și aceleași efecte. Mai mult, folosind la simulare aceleași materiale care au ars în Club, nu au obținut aceiași compuși de ardere cu cei care au rezultat în urma evenimentului real. Astfel, experții nu exclud posibilitatea ca în Club să fi existat și o altă substanță, una sau mai multe, care să fi generat o viteză extraordinară de extindere a focului, precum și compușii de ardere rezultați.”

La zi, elemente noi vin să completeze tabloul, consolidând ipoteza potrivit căreia am avut de a face cu un scenariu bine pus la punct. Unul dintre ele, mărturisirea pe care Victor Ponta i-a făcut-o lui Ion Cristoiu zilele trecute, la postul B1 TV, una care confirmă ceea ce deja se bănuia, motivele pentru care a demisionat. A știut ce va urma dacă nu va face acest gest, a evitat exact kievizarea Bucureștilor de care vorbeam mai sus, adică, mai pe înțeles, morții și răniții care urmau să fie puși pe seama forțelor de ordine, aflate în acel moment sub coordonarea guvernului său. Drept pentru care, deși avea demisia pregătită, urma doar să fie anunțată, i-a dat ordin scris, atenție mare, lui Petre Tobă, la acea dată, Inspector General al Poliției Române, ca orice ar fi, forțele de ordine să nu intervină în forță, cu atât mai puțin cu armamentul din dotare, indiferent ce instituții vor fi atacate, inclusiv sediul Guvernului României, chiar dacă se va pătrunde în clădiri.

Repet, ordinul a fost dat în scris! Pentru că informațiile sale erau foarte clare și sigure, premierul Victor Ponta a evacuat, în seara zilei de 3 noiembrie, 2015, cu câteva ore înainte de începerea scenariului violențelor, clădirea Guvernului, și a trimis pe toată lumea acasă. Interesant de reținut, cel care a fost de părere că sediul executivului ar trebui apărat cu orice preț, chiar și „manu militari”, a fost Gabriel Oprea, vicepremier și titular al Ministerului Administrației și Internelor. În cadrul aceleiași emisiuni, Victor Ponta a mărturisit că a înțeles ce urmează să se întâmple încă din clipa declarației președintelui Klaus Iohannis, aceea cu „Corupția ucide!” A priceput că declarația, în fapt un slogan bine gândit, gata de a fi preluat de public, nu vizează nimic altceva decât canalizarea emoțiilor spre scopul propus, înlocuirea prin forță a unui guvern cu legitimitate democratică, parlamentara, cu „Guvernul Lui”.

Foarte important, Petre Tobă era la acea vreme șef inclusiv peste efectivele polițiștilor care au făcut cercetarea la fața locului, la Clubul Colectiv, au luat declarații și, în general, au întocmit mai toate actele care fac parte din dosarul cauzei, aflat la Parchetul General. Spre uluirea tuturor celor care îl considerau „omul PSD-ului”, același Petre Tobă a fost promovat prin cooptarea sa în cabinetul Cioloș unde, până zilele trecute, a ocupat funcția de ministru de Interne, la cererea expresă a președintelui Klaus Iohannis. Cum președintele Iohannis poate fi bănuit de orice, mai puțin de gândire proprie, este lesne de bănuit că alegerea nu i-a aparținut, ci i-a fost dictată. A fost Petre Tobă astfel recompensat pentru rolul pe care ar fi putut să-l joace în acele zile? Foarte probabil, da! În această ipoteză se naște, însă, un mare semn de întrebare: de ce este înlăturat acum, de ce a fost forțat la o demisie primită cu nedisimulată bucurie, atât de către premierul Dacian Coloș, cât și de ministrul Justiției, Raluca Prună?

Pentru a încerca un răspuns la această întrebare, trebuie să mai ținem cont de un lucru. Anume, acela că demisia lui Petre Tobă din fruntea Internelor vine ca efect al acuzațiilor DNA că i-ar fi protejat prin nedesecretizarea unor documente pe șefii DGIPI, structura de informații și protecție a Internelor. Printre cei pe care Petre Tobă i-ar fi protejat astfel de niște acuzații absolut ridicole, potrivit cărora ofițerii ar fi delapidat niște sume derizorii destinate cheltuielilor operative, este și șeful DGIPI, secretarul de stat Rareș Văduva. Acesta a venit în funcție de la SRI, unde în perioada 2006-2014 a deținut importante poziții de conducere și execuție. Așadar, doi oameni importanți și siguri pentru Sistem, primul, Petre Tobă, promovat chiar de către președintele Klaus Iohannis, mă rog, cu mâna lui Klaus Iohannis, al doilea, Rareș Văduva, promovat direct de la și de către SRI, sunt acum înlăturați de către șefa DNA, Codruța Koveși.

A apărut o mare fisură în Sistem? Cel mai probabil, da! După cum s-a mai comentat, șefa DNA nutrește o ambiție care nu mai este un secret pentru mai nimeni, aceea de a ajunge președintele țării în 2019. Cum este lesne de anticipat, pentru asta îl va avea de înfruntat pe Klaus Iohannis, adică pe cei care l-au adus în fotoliul de Cotroceni, adică, are de înfruntat exact Sistemul din care a făcut parte până de curând. Un atu zdrobitor în această luptă ar fi accesul de pe acum la arhivele și bazele de date ale fostului serviciu de informații al Justiției, chestiune de care Raluca Prună este pe cale să se ocupe, și cele ale serviciului de informații al Internelor, aspect de care se ocupă Codruța Koveși personal, chiar în aceste zile. Interesul poate fi cu atât mai mare, cu cât este foarte posibil ca printre documentele aflate la DGIPI sub pecetea secretului de stat să fie și unele de o importanță zdrobitoare: cele cu privire la Capitolul „Clubul Colectiv”, parte determinantă a Scenariului „Guvernul Meu”, adică documente cu privire la modul în care Sistemul a pus mâna pe Putere în toamna anului trecut.

Desigur, cele de mai sus sunt doar ipoteze, chiar dacă unele care încep să se contureze din ce în ce mai clar. La fel de sigur este faptul că doar timpul și desfășurările ulterioare sunt în măsură să le valideze. Ceea ce apare, însă, foarte sigur este faptul că România se îndepărtează pe zi ce trece tot mai mult de ceea dă conținut ideilor și principiilor statului democratic.

Autor: Mirel Curea

Sursa: Evz.ro

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

George Soros Domination: A Romanian Case Study


Romania is one of the European countries which is most oriented towards the Atlanticist geopolitical project. Despite its Orthodox Christian people, its elites always follow a strict pro-EU and pro-American course. The reason is very simple: it is a country where elites and civil society have been completely staffed by the US NGO’s, particular by George Soros. The story of Romania deserves attention, because it is exemplary and shows how the methods of establishing Western liberal domination actually work.
How it all began
In the early ’80s, George Soros began to finance the resistance groups and people in communist regimes in Eastern Europe promoting the ideas of „Open Society” . In 1979 „Open Society” penetrated Central and Eastern Europe (communist states), but also in many other countries in Africa, Asia and Latin America. In 1992, Soros founded – in Budapest – „Central European University”, forming frames selected from across Eastern Europe and the former USSR, including Romania.
Officially, George Soros became engaged in Romanian affairs in the last days of 1989, after the fall of the Ceausescu regime. But some say that the work of the Hungarian-born US magnate of Jewish origin, began long before the fall of the Communist regime.
Even though he has never recognized his involvement in Romania before 1989, Soros admitted that he was involved in other communist countries, financially supporting opponents of these regimes. Given that Soros founded the Group for Social Dialogue event on the 31st of December 1989, and the Foundation Open Society in the early days of 1990, it is unlikely that the early members were found randomly off the street. It had been prepared since the time of Ceausescu regime.
According to a journalistic investigation by the Romanian Newspaper Adevarul, the early 90’s were a time of ideological subjugation of Romania by the US. Thus the US created the first Romanian private TV Channel SOTI and allocated huge sums of money to the schooling of journalists. The Soros Foundation was the main contributor to this. All structures of political opposition including independent trade unions, student unions and political parties were funded by the US funds: Soros (Open Society), Freedom House, NED, National Republican Institute.
Thus the US funds and George Soros formed the major part of Romanian political class and journalist community. For example, the current Defense Minister Mihnea Motoc was granted at this time a scholarship at the George Washington University and since that time became a US agent of influence. As it was in other post-communist countries, Soros aimed to control the education system. Between 1990 and 1994, the Foundation was busy for the elaboration of „textbooks” – written by members of the Foundation – in collaboration with the Ministry of Education.
Soros’ first organization in Romania was Group for Social Dialogue (GDS) with founding members Silviu Brucan, Andrei Plesu, Gabriel Andreescu and Stelian Tanase.
Officially, Soros founded in Bucharest in 1990, the foundation named after him: „Soros Foundation”. Later, the name was changed: „Open Society Foundation” (FSD). It was among the first NGOs established in Romania.
Soros’ control
The first direct representative of George Soros in Romania was Sandra Pralong (Sandra Marilyn Andreea Budis) a person who, not coincidentally, emigrated from Romania in the 70’s and then returned after Ceausescu was overthrown . Sandra Pralong was an adviser to President Emil Constantinescu and today is an adviser to the current Romanian President Klaus Iohannis.
It is worth mentioning that the current Romanian prime-minister Dacian Ciolos, a former EU commissioner for agriculture, was a member of the “Friends of Europe”, an association funded by the Open Society foundation. A fact he forgot to disclose to the Romanian people. However, his government was often referred to as “the Government of Soros” due to the fact that it is entirely formed from former NGO activists, Soros students, managers of multinational corporations and ardent Atlanticists. So, this country today is openly ruled by the American billionaire.
The network
In addition to GDS and the Soros Foundation, the American financier has developed a myriad of NGO’s related to his structures. Here are just a few names of them: „Soros Advising and Placement Center”, „Soros Educational Advising Center”, the „Union for the Reconstruction of Romania”, „Centre for Partnership and Equality”, „Center for Economic Development”, Foundation „Concept „,” Human Rights Center – Bucharest „,” Association for Human Rights in Romania – Helsinki Committee (APADOR-CH) „. Association „Pro-Democracy”, „Romanian Academic Society” etc., which in turn have given birth to other NGO’s.
Among the members of these organizations you can easily find former ministers, advisers to Romanian presidents, directors of state institutions, influential journalists. Noteworthy is that three of the four Romanian presidents have had advisers or people form Soros network.
In reality it was a real network, „Soros Open Network Romania . Within this network operates a wide variety of organizations.The best known NGO’s in the „Soros Open Network Romania” (SON) are:
APD. Founded in August 1990 by Adrian Mourousis in Brasov. It was funded, first, by the „National Democratic Institute”, then entered the pyramid of SON. It has 30 branches across the country and over 1,000 members. Specialization: supervision of elections, a parallel vote count, etc. Organizes every year „Summer University in Balvanyos” (Covasna), along with „Liga Pro-Europa” and „Hungarian Youth Union” and the FIDESZ.
„Pro-Democracy” is financed besides SON (ie FSD) by the „National Democratic Institute”, „Freedom House”, „USAID” (United States Agency for International Development) and „Westminster Foudation for Democracy”.
„ROMANIAN ACADEMIC SOCIETY” (SAR). It is led by Alina Mungiu. Promoted the merger between Democratic Party and the National Liberal Party – which also realized. Thus National Liberal Party, Romanian historical party, which previously had serious souvereignist wing, was completely hijacked by Soros activists. Alina Mungiu is the anti-Orthodox activist and sister of Cristian Mungiu, Romanian film director, decorated by Oscar for his film justifying abortions.
Funding of Mungiu fund comes from the „Open Society Institute” and the „World Bank”, „Freedom House” (James Woolsey), and „Marshall Fund”.
„ASSOCIATION FOR HUMAN RIGHTS IN ROMANIA Helsinki Committee” (APADOR-CH). Led at first by Renate Weber, then in 1996 Monica Macovei.
Group for Social Dialogue „(GDS). Founded in 1990. GDS includes the people, described by the media as leading intellectuals of Romania today: Gabriela Adameşteanu Mariana Celac, Andrei Cornea Andrei Oisteanu Adrian Cioroianu etc.
Leading personalities in the network „Soros Open Network Romania” were Renate Weber, Alina Mungiu, Monica Macovei, Cristian Parvulesc, Mihai Razvan Ungureanu , Adrian Cioroianu etc.
A success story
One of the best examples of work of Soros network is the career of Mihai Razvan Ungureanu the current head of Romania Foreign Intelligence Service (SIE) and former Prime-minister of the state (2012) and Foreign Minister ( 2004-2007). From 1997 Razvan Ungureanu worked for FSD. This allowed him to benefit from scholarships and internships. Thus, in ’90 -’91, Ungureanu received a scholarship to master in the St. Cross College by University of Oxford. This has allowed him to become later member of the prestigious „European Association for Jewish Studies at Oxford”. In 1998, Ungureanu became a „Senior Fellow” at „Oxford Centre for Hebrew and Jewish Studies” within its „St. Cross College „(Oxford), the most famous center of this kind in the world. Receiving the „Posen Award”, Ungureanu also benefited from a scholarship for two years (1996/1997 and 1997/1998), the renowned ” Hebrew University ” in Jerusalem. In 2000, Ungureanu claimed courses as „Senior Reader” to „NATO School” in Oberammergau (Germany) and in 2003 Ungureanu is „senior Reader” to „George C. Marshall Center for Security Studies” in Garmisch-Partenkirchen (Germany ). Mihai Razvan Ungureanu is just one example of the opportunities offered by FSD and George Soros to young Romanians. The same can be said of many others of those quoted above.
The Soros List
Here is a list of some of the former or current members of the Group for Social Dialogue, the Foundation Open Society and other NGO’s affiliated Open Society Romania Network presented by the Romanian media:
Dacian Ciolos – Prime-minister of Romania
Sandra Pralong – former advisor to President Emil Constantinescu, the current adviser of President Klaus Johannis.
Mihai Razvan Ungureanu – a former foreign minister (2004 – 2007), director of SIE (2007 – 2012), prime minister of Romania (February 2012 – May 2012) currently once again director of SIE (Foreign Intelligence Service)
Helvig Edward – Head of SRI (Romanian Intelligence Service), another Romanian intelligence agency, former Director General of the Institute of Social Studies, former adviser to the Minister of Interior, C. Dudu Ionescu, former adviser to Mugur Isarescu, head the Bank of Romania, former Member of Bihar, former MEP,former Minister of Regional Development and Tourism
Corina Șuteu – current Minister of Culture, former director of Romanian Cultural Institute in New York
Raluca Alexandra Prună – current Minister of Justice, founding member of Transparency International – Romania
Alexander Lăzescu – former director of TVR (Romanian State Television)
Andrei Pippidi – historian, member of the Committee that drafted Tismăneanu Report and Report on Romania’s participation in Holocausl
Vladimir Tismaneanu – political scientist, chairman of the Presidential Commission for the Analysis of the Communist Dictatorship in Romania, one of the leading neoconservative intellectuals of modern Romania
Andrei Plesu – writer, Minister of Culture (December 28, 1989 – October 16, 1991) Foreign Minister (December 29, 1997 – December 22, 1999), adviser to President Traian Basescu (December 2004 – May 2005)
Catrinel Pleşu – former director, National Book Centre of the Romanian Cultural Institute (2009 – 2012)
Mihai Sora – philosopher, Minister of Education (December 1989 – June 28, 1990)
Renate Weber – adviser to President Traian Basescu (2004 – 2005) Liberal MEP.
Liviu Antonesei – writer, journalist
Alin Teodorescu – sociologist, first president of GDS, adviser to Prime Minister Adrian Nastase
Andrei Marga – philosopher, Minister of Education (1997 – 2000), Foreign Minister (May 2012 – August 2012), President of ICR (September 2012 – June 2013)
Horia Roman Patapievici – philosopher, member of the CNSAS (National Counsil for the Examination of Securitate Archives) (2000 – 2004), President of Romanian Cultural Institute (ICR) (2005 – 2012)
Mircea Mihaies – literary critic, essayist, former vice-president of ICR (2005-2012)
Christian Parvulescu – political scientist, chairman of „Pro Democracy”
Victor Rebenciuc – actor
Sabina Fati – journalist
Andrei Oişteanu – ethnologist, anthropologist, member of the education committee of the National Institute for Studying the Holocaust in Romania „Elie Wiesel”
Andreea Pora – journalist
Teodor Baconschi – theologian, former Minister of Foreign Affairs, December 2009 – January 2012, Romania’s ambassador to the Vatican, Portugal, San Marino. MFA State Secretary (2005-2006), Advisor to the President Traian Basescu (2006 – 2007)
Monica Macovei – MEP, former Minister of Justice (2004 -2007), former presidential candidate Romania
Alina Mungiu – political scientist, head of News TVR (1997 – 1998) founded the Academic Society of Romania, a teacher at SNSPA
Stelian Tanase – writer, president and CEO of TVR, former director of Reality TV
Laura Stefan – a member of the NGO „Expert Forum”, director in the Ministry of Justice (2005-2007), was declared an expert of corruption by US Embassy
Adrian Cioroianu – historian, Dean of the History Faculty of the Bucharest University, was one of the supporters of the introduction of alternative textbooks, an initiative of the Soros Foundation. Former senator, Timis, former MEP, former Foreign Minister (April 2007 – April 2008)
Rodica Culcer – journalist, former referent at the US Embassy in Bucharest (1985 – 1991), former director of TVR News
Adrian Cioflâncă – researcher and former member of the CNSAS, Coat of Tismăneanu Report and Report Elie Wiesel.
Stere Gulea – director, former president of TVR
Gabriel Liiceanu – philosopher, director of the Humanitas Publishing House (formerly Publishing Policy)
Sorin Ionita – political scientist, consultant of the Council of Europe, the World Bank on Eastern Europe and the Balkans; Romania’s representative ȋn European Economic and Social Committee (EESC), sections Transport, Energy and Environment, Agriculture, former member of the Presidential Commission for Analysis of Social and Demographic Risks
Smaranda Enache – President of the NGO Pro Europa League, former ambassador of Romania in Finland (1998 – 2001)
Radu Filipescu – nephew’s brother of Petru Groza, a founding member of GDS
Armand (Armant-Constantin) Goşu – historian, former adviser to the Foreign Minister (2010-2012), was a member of the Presidential Commission for the Analysis of the Communist Dictatorship in Romania, former director of the Romanian Institute for Recent History
Dan Perjovschi – cartoonist, illustrator
Mircea Toma – activist, ActiveWatch.
Michael Bumbes – historian .
Claudiu Crăciun – political scientist, lecturer of the Department of Political Science and European Studies from SNSPA, was expert in the Secretariat General of the Government and the Ministry of Education (2004-2009). His work „The Government Learning Research Project: Assessing Policy Making Reform in Romania” was published under the auspices of the Open Society Network and the Center for Political Studies at the Central European University, both founded by George Soros.
Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu