Mizele politice ale Codului Fiscal

http://adevarul.ro/news/politica/mizele-politice-codului-fiscal-1_55ac999ef5eaafab2cb93cab/index.html

Cel mai târziu în 2016, PNL va veni la putere. Responsabilitatea lui Iohannis pentru acea guvernare, din perspectiva publicului, nu va putea fi negată. Depinde însă, în funcţie de  jocul politic al acestui an şi de rezultatul alegerilor locale şi parlamentare, cât şi cum va forţa Iohannis în favoarea PNL. De aceea gesturile de astăzi sunt importante, pentru că ele se citesc în cheia 2016.Prima tentaţie pe care o ai este să spui că Preşedintele Iohannis vrea să-l lase pe Victor Ponta fără moştenire politică trimiţând înapoi în Parlament Codul Fiscal. Decis să îi facă lui Ponta cât mai grea viaţa la guvernare (a se vedea cazul Fifor), din prisma calculului unui grabnic exit (iminenţa ieşirii lui Ponta de la guvernare este egalată doar de cea a părăsirii zonei euro de către Grecia), Klaus Iohannis prăvăleşte susţinerea sa publică asupra unui Guvern slăbit de anchetele procurorilor, de tensiuni interne şi calcule personale. Gestul Preşedintelui este unul prin excelenţă politic, deşi asupra caracterului său strategic rămâne de discutat. Chestiunile de ordin economic sunt lăsate în subsidiar. Avem de-a face cu un comportament în întâmpinarea dorinţelor celor care, după 16 noiembrie, îl doreau alungat pe Ponta cât mai repede de la Cotroceni. Undeva la marginea drumului dintre Thrasymachus şi Machiavelli, calculul este unul centrat pe rezultat şi pe forţa politică ca bază pentru acţiunea în spaţiul public. Dincolo de acest registru există şi un timp lung al politicii. El trimite către alegerile de anul viitor şi către cele din 2019. Iar Codul Fiscal poate fi o deschidere a jocului (mai degrabă din prisma contextului decât a capacităţii actorilor politici de a urmări mize strategice). Înainte de a avansa pe calea acestei concluzii, lucrurile merită să fie puse în context. Calculul politic din spatele Codului Fiscal După pierderea netă a alegerilor prezidenţiale (amintim încă o dată trecerea, în două săptămâni, de la un plus de un milion de voturi  pentru PSD la un deficit de un milion), Codul Fiscal a ajuns, pentru un Guvern bulversat, principiul prim de ordonare şi reechilibrare. Mişcarea nu e o noutate, iar cei care cunosc spaţiul fluid al politicii franceze o recunosc uşor. Se numeşte îmbrăţişarea adversarului. În mod facil, acest lucru se face prin cooptarea la guvernare a celor din altă tabără ideologică. În mod mai sofisticat, se face prin propunerea de politici publice provenind din domeniul rezervat al adversarului. PSD, în 2014 şi 2015, a încercat ambele lucruri. L-a adus pe Tăriceanu într-un USL 2.0, o construcţie de imagine care dorea să proiecteze unitate şi să reducă potenţialul de conflict tipic alegerilor prezidenţiale. Apoi a promovat un Cod Fiscal ultra-Liberal, pentru a crea mari dificultăţi de poziţionare celor care au ca principală filosofie economică reducerea taxelor (opoziţie parlamentară, economişti, intelectuali publici). Episodul Vâlcov, tipic pentru un stat cangrenat de corupţie şi care-şi tratează prea selectiv maladiile, a fost doar un mic accident de parcurs. PNL, cu câteva zile înainte de a-şi lansa programul de guvernare, s-a trezit că narativul său economic firesc este nu doar preluat de Guvern, ci şi tradus în măsuri concrete, trimise Parlamentului. Răspunsul nu a putut fi unul decât ambiguu, în care justeţea politicilor a fos însoţită de argumentul incompetenţei şi corupţiei celor care ar fi trebuit să gestioneze schimbarea. Vulnerabilitatea PNL a fost accentuată atât de dificila fuziune cu cei care poartă povara politică şi electorală a măsurilor din 2010, cât şi de incapacitatea de a prezenta purtători de mesaj credibili în zona economică (cei deveniţi ţinte pentru populaţie după 2010 iarăşi nu se pun). În acest context al vânării pe terenul adversarului şi al unui PNL pus să caute diferenţieri de nuanţă faţă de PSD a avut loc votul covârşitor pentru Codul Fiscal din 25 iunie (doar Remus Cernea şi Daniel Budurescu au votat împotrivă, iar Radu Popa s-a abţinut). Până atunci, singurele opoziţii la Codul Fiscal au venit din zona creditorilor internaţionali, a Consiliului Fiscal şi a lui Traian Băsescu. Preşedintele Iohannis, la începutul procesului, s-a limitat la a spune că nu a fost consultat. Ulterior, guvernatorul BNR a criticat şi el deschis Codul Fiscal. Ca punct de reper, trebuie spus că PNL a încercat să pună o distanţă faţă de PSD la votul din Parlament. Astfel, înainte de sfârşitul lunii iunie a existat un apel din PNL la MFP legat de impactul noilor măsuri. Totuşi, anunţul privind TVA-ul de 19% a învins orice precauţie în partid, care şi-a concentrat comunicarea pe asumarea unei măsuri care se regăsea atât în noul program de guvernare, cât şi în proiectul prezidenţial al lui Iohannis. Parlamentarii liberali nu au dorit să procedeze ca la Codul de Procedură Fiscală, unde s-au abţinut. Ce consecinţe politice pentru PNL Dacă, aşa cum spuneam la începutul textului, miza directă a retrimiterii Codului Fiscal în Parlament reprezintă un atac fără mănuşi la Guvern şi o tentativă de a accelera descompunerea actualei majorităţi, poate mai interesante şi mai subtile sunt urmările în ceea ce priveşte PNL. Câteva concluzii scurte se impun: ·         Există o desincronizare clară între Preşedinte şi PNL, între cei care au asigurat leadershipul strategic şi comunicaţional în chestiunea Codului Fiscal. ·         PNL este pus în situaţia de a alege să-şi menţină poziţia (ceea ce susţine Ludovic Orban) sau să îmbrăţişeze opinia Preşedintelui. În lumina ultimelor poziţionări publice, devine clar că se va merge pe a doua variantă. PNL va fi acuzat de inconsecvenţă şi, încă o dată, va fi pusă la îndoială competenţa pe teme economice a partidului. Va exista un prilej suplimentar de atac împotriva echipei Predoiu – Nicolăescu. ·         PNL va trebui să răspundă credibil la atacul dinspre PSD legat de conexiune cu tăierile din 2010, de „vechiul PDL”. Prin comunicatorii săi, PSD caută în aceste zile să îi definească pe liberali nu doar ca oportunişti şi inconsecvenţi, dar şi ca partidul care nu doar că taie venituri, dar se opune şi reducerii de taxe din raţiuni politice. Deja văd mesaje în 2016 despre cum PNL va tăia pensii şi salarii (suficient de puternice pentru a mobiliza la vot, în contextul unor alegeri care nu sunt prezidenţiale, electoratul PSD, altfel descumpănit şi dezamăgit post-2014). Aici o „dead cat strategy” ar fi mai mult decât indicată. Linia abordată până acum (relaxarea fiscală e bună, nu are cine să o implementeze) pare neconvingătoare. Dozajul gesturilor politice din Parlament, ca răspuns la ce va propune PSD, va fi esenţial. ·         PNL riscă o alienare a mediului de afaceri, a celor care au susţinut vocal noul Cod Fiscal. Ce asigurări vor primi ei despre ce va face PNL odată venit la guvernare, e greu de anticipat. În plus, această temere nu funcţionează doar pentru vectorii publici, ci şi pentru acei independenţi care se mobilizează electoral greu, dar care au ieşit la vot pentru Iohannis. ·         S-ar putea să existe o consecinţă politică interesantă a Codului Fiscal, care să-l transforme pe Predoiu în ţap ispăşitor. Cu Codul Fiscal, s-ar putea ca fostul Ministru al Justiţiei chiar să fi pierdut şansa de a ajunge prim-ministru. Ce consecinţe politice pentru PSD Codul Fiscal este aparent un moment de respiro pentru un partid care, în spatele discursului despre unitate, este paralizat de lupte interne pentru putere (tot mai evidente, dacă ne uităm la poziţionările lui Liviu Dragnea). În contextul discuţiei despre liderul interimar, despre Congresul care va să fie sau nu în toamnă, despre pierderea guvernării şi despre alegerile de anul viitor, este greu de spus dacă va exista inteligenţa politică a speculării momentului. PSD este pus în situaţia de a decide cum răspunde mişcării Preşedintelui. Opţiunile au fost deja enunţate: OUG privind devansarea intrării în vigoare a unor măsuri (problematică soluţie în contextul poziţiei creditorilor internaţionali), asumarea răspunderii Guvernului, sesiune extraordinară a Parlamentului la sfârşitul lui august. Ameninţat cu dezintegrarea, unul din exponenţii (alături de PNL) modului revolut de a funcţiona ca partid, emblemă pentru acţiunile procurorilor DNA, PSD are oportunitatea de a marşa pe argumentul economic în alegerile de anul viitor şi a-şi reenergiza baza electorală. Acest lucru este posibil, aşa cum spuneam, dacă va exista leadership, coerenţă şi o opţiune pentru o schimbare în profunzime a modului de funcţionare. Altfel, mişcarea riscantă, de forţă a Preşedintelui nu va fi decât un catalizator pentru exhibarea temeliilor şubrede. PSD poate lega ieşirea de la guvernare de Codul Fiscal, riscând asumarea răspunderii şi depunerea unei moţiuni de cenzură de către PNL. Bineînţeles, poate gândi din nou în logica zilei următoare şi juca prudent, nedorind să dea pârghii suplimentare UNPR. Asfel de gesturi sunt parte a unor decizii mai importante, despre cum va fi abordat momentul decembrie 2016, după care în mod cert nu se va mai afla la guvernare ca partid dominant. Pentru PSD, ideea este dacă poate lua o pauză de la politica tribală ca să răspundă adecvat unui Preşedinte tot mai hotărât, mai încrezător şi care îi testează tot mai mult. Ce consecinţe politice pentru Preşedintele Iohannis O primă constatare este că, pentru prima dată după noiembrie, Preşedintele are împotriva sa parte din vectorii de opinie care i-au susţinut alegerea. Foarte mulţi analişti şi jurnalişti au condamnat decizia lui Iohannis. Dacă nu mă credeţi, urmăriţi cui a ajuns Victor Ponta să dea share pe Facebook. Nu este un moment uşor de gestionat, pentru că el poate deveni ce a fost Roşia Montană pentru Victor Ponta – divorţul definitiv de o anumită categorie, influentă, de public. Iohannis trebuie să joace cu consecvenţă cartea Preşedintelui responsabil. Chestiunea este cea legată de personalitatea politică, de caracter. Există o tensiune între atitudinea faţă de salariilor demnitarilor, între aspectele de cancan care construiesc o anumită imagine a familiei sale şi ideea de austeritate şi responsabilitate. Angela Merkel poate fi un exemplu despre cum poţi valida opţiunile de politici publice prin propriul comportament public. Ca Preşedinte, oricât de popular ar fi, Iohannis trebuie să fie atent ce bătălii poartă şi ce alege să ignore. Este Codul Fiscal o bătălie catre grăbeşte căderea Guvernului sau ea creează posibilitatea unei solidarităţii intraguvernamentale cu impact negativ asupra planurilor prezidenţiale pe termen scurt? Pentru a încheia, trebuie să privim la planul mai larg. Cel mai târziu în 2016, PNL va veni la putere. Responsabilitatea lui Iohannis pentru acea guvernare, din perspectiva publicului, nu va putea fi negată. Depinde însă, în funcţie de  jocul politic al acestui an şi de rezultatul alegerilor locale şi parlamentare, cât şi cum va forţa Iohannis în favoarea PNL. De aceea gesturile de astăzi sunt importante, pentru că ele se citesc în cheia 2016. Există nu doar, ca în statistică, grade de libertate, ci şi grade de responsabilitate. Preşedintele Iohannis cred că îşi doreşte în 2016 un referendum asupra preşedinţiei şi personalităţii sale politice. Dar oare îşi doreşte şi consecinţa firească – un referendum de acelaşi tip în 2019 pentru guvernarea pe care a impus-o? Cum îşi proiectează acum forţa politică asupra PSD poate aduce umbre şi lovituri decisive pentru credibilitatea PNL. Sunt sigur că şi liberalii şi-ar dori mai multă subtilitate, după acest episod ciudat al Codului Fiscal.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s